De același autor
Toată lumea ajunge la concluzia că este necesară o anume schimbare. Nimeni, însă, nu face nimic. Pentru că schimbarea nu se face, se produce un dezastru. Abia atunci, începe să se întâmple ceva.
Oricine vrea să inducă neîncredere în orice acțiune aruncă în public întrebarea insinuantă „de ce tocmai acum?“. Asta, imediat, plasează acțiunea într-un context contestabil, al intereselor ascunse și al agendelor întunecate. Îmi amintesc că unul dintre cele mai puternice scandaluri de corupție, povestea zisă a „bilețelului roz“, în care un prim-ministru îi cerea președintelui să intervină la Parchet pentru un prieten al său, în loc să ducă la cutremurul firesc la care trebuia să ducă, s-a fâsâit pentru că apărătorii primului ministru au impus în atenția publică tema temporalității: „de ce tocmai acum?“. Aha – e ceva dubios cu cel care denunță, nu cu cel care a comis-o. Nu mai conta că un trafic de influență imens, la cel mai înalt nivel, fusese dezvăluit cu probe certe – conta că denunțătoarea a arătat proba câteva luni mai târziu. Iată cum funcționează mintea publică de la noi: cineva află că s-a săvârșit o infracțiune; din orice fel de motive, inclusiv impure, întârzie să anunțe lumea, dar o face, totuși, după un timp, când crede ea că e mai bine. În România cea condusă de televizoare, așa ceva duce la iertarea totală a infractorului și la distrugerea prestigiului denunțătorului. Sunt singurul care simte cât de aberantă e această „soluție“ a speței?
Denunțătoarea de atunci se află acum într-o postură penală extrem de dificilă. Apărătorii ei încearcă aceeași tactică pe care au încercat-o apărătorii celui denunțat atunci: „de ce tocmai acum?“. Adică, dacă „organele“ știau de matrapazlâcurile doamnei de atâta timp, de ce tocmai acum au trecut la acțiune? Suntem atât de disfuncționali, încât facem justiție la televizor în fața unui popor atât de defect din punct de vedere moral și atât de dezechilibrat din punct de vedere psihologic, încât i se pare normal să facă pe judecătorul. Iar întrebările de genul „de ce tocmai acum?“ sunt de-a dreptul nocive oricărui act de dreptate. Chestiunea dreptății nu ține de timp, ci de probe. S-a întâmplat ori nu ceea ce susțin acuzatorii – asta contează!
Totuși, întrebarea „de ce tocmai acum?“, mai întotdeauna folosită în scopul dezarmării probelor, nu e doar tactică abilă, ci are și ceva profund în ea. Zilele trecute veneam spre casă seara târziu, pe la 22,30. Pășeam alert pe strada goală, luminată imprecis și mă simțeam bine mergând grăbit prin aerul rece al nopții. Mi-am amintit că acum patru sau cinci ani mi-ar fi fost imposibil nu doar să mă simt bine mergând pe propria stradă, ci mi-ar fi fost imposibil să merg pur și simplu pe această stradă. Ar fi trebuit să iau un taxi. Sau un băț în mână. Noaptea, strada mea, aflată în centrul Bucureștilor, era complet stăpânită de haite de câini vagabonzi care îl atacau orbește pe orice trecător. Am putut vedea de la balconul locuinței mele, în ani, scene horror, cu trecători întârziați lipiți de gard, păzindu-se cum puteau de colții băloși ai haitei. Sunam la Primărie și mi se spunea că n-au ce face. Lumea românească a dezbătut ani în șir cum e cu acești câini. Între timp, atacurile se înmulțeau și se agravau. Fel de fel de imbecili ne explicau cu aer expert că soluția la această problemă constă în lăsarea câinilor mai departe pe străzi. Așa o să dispară: îi castrezi și îi lași acolo. Și, pentru o vreme, multă lumea a crezut această imbecilitate. Ce anume a generat soluția, altfel perfect logică de la început, de ridicare a câinilor de pe străzi? Cel mai tragic eveniment cu putință: moartea unui copil ucis de o haită de câini în parc, în plină zi. În plin oraș european, secolul XXI! Trezită ca dintr-un somn bovin, administrația a făcut ce trebuia și, iată, străzile au revenit oamenilor. Așa cum e normal. De ce a trebuit plătit acest preț tragic ca să facem ceva ce era evident că trebuie să facem?
Elena Udrea are dreptate măcar într-o privință: toată lumea știe cum merg finanțele unui partid mare, cum se completează, cum unii și alții duc acasă „banii de la partid“, cum se plătesc campaniile electorale – poate ne spun și câțiva mari făcători de show-uri cât încasează pe sub masă ca să promoveze la emisiunea lor un candidat ori altul. Deși se știe, nimeni nu a făcut nimic. A trebuit să se întâmple un dezastru, să ne umplem de corupție până la cer, a trebuit să vedem corupția ajungând la dimensiunea colosală dezvăluită de recentele anchete, ca să începem să formulăm cumva soluții raționale la problema finanțării politicii.
Toată lumea vorbea de mult timp despre problemele electorale ale diasporei – se știa de mulți ani că sistemul de vot actual, cel cu secții de votare, nu poate asigura exercitarea firească a dreptului de a alege pentru milioane de cetățeni români plecați din România. A trebuit să avem scandalul din 2014, un dezastru din punctul de vedere al drepturilor constituționale fundamentale, ca să se strângă o comisie și să se pună pe treabă.
Înainte de 1989, toată lumea știa că Ceaușescu trebuie să plece de la putere, inclusiv Securitatea și partidul lui. Însă, cu excepția câtorva dizidenți singuratici, nimeni nu a făcut nimic. A fost nevoie de o tragedie de proporții (moartea a 1.000 de oameni în lupte de stradă) pentru ca ceea ce era firesc, în logica lucrurilor, să se întâmple.
Narativul firescului românesc e cam așa: toată lumea ajunge la concluzia că este necesară o anume schimbare, mică ori mare. Nimeni, însă, nu face nimic. Pentru că acea schimbare nu se face, se produce un dezastru. Abia atunci, începe să se întâmple ceva. Eventual, are loc schimbarea care ar fi evitat dezastrul. Ca popor, ne lipsește prudența – virtute esențială a oamenilor liberi, după cum ni se tot spune de la greci încoace. Iar întrebarea otrăvitoare „de ce tocmai acum?“ încearcă să o suplinească nefericit.
Comentarii 7
IOCAN - 03-05-2015
Nu trebuie sa fi mare filozof pentru a reliza de ce Basescu nu a putut lansa dosarul lui Udrea si multi altii din PDL & co pana acum!!! In maxim o luna de la data cand DNA ar fi declansat orice ancheta in zona politica mai sus mentionata Basescu ar fi fost suspendat de alianta penalilor din PDL & PSD & PNL & UDMR & PC... Cu atat mai mult ar trebui admirat pentru ce a realizat... sa nu uitam si vorba a mai veche "daca trebuie te faci prieten si cu dusmanul pana treci puntea"!
RăspundeSean - 03-04-2015
Slabut articol! Contine si un mare neadevar, ceea ce face sa ma intreb oare ce alte "inadvertente" mai contine! Nu "denuntatoarea" a aratat proba cateva luni mai tarziu, ci Basescu! Chiar asa domnule autor, ne crezi prosti pe toti? Si va mai spun o chestie: acel moment a fost si momentul de glorie civica a revistei 22 cand intr-un articol de fond zicea ca am aflat ca avem un prim-ministru mincinos si un presedinte santajist! Asa ca ce se intampla in ziua de azi in Romania nu ma mira deloc. P.S. Nu cumva matale esti acela care, impreuna cu Anastase Roberta Alma, "numarai" voturile de la Legea Pensiilor? Da? Hai, pa!
RăspundeGheorghe Popescu - 03-04-2015
Basescu era in relatii adverse cu frate-su? sau cu toti PDListii care au ajuns la zdup? Vrei sa spui ca restul reformei in justitie a fost facuta de Johannis in cele doua luni de cind e presedinte? Sau poate a fost facuta de Ponta, primul ministru? Nu, ca asta apara borfasii si se mai si lauda cu asta. Atunci cine a facut restul reformei? Parlamentul? Nu ca ala e cuibul borfasilor. Ai cap pe umeri. Foloseste-l. In orice caz, nu mai debita timpenii.
RăspundeFLORIAN D. MIREA - 03-04-2015
In epoca Basescu Justitia si-a recapatat partial independenta pierduta inca din anul 1938, ca urmare a instaurari dictaturii personale a regelui Carol al II-lea. Nu este cazul sa i se atribuie lui Basescu merite mai mari decat a avut in realitate. Tot ce a intreprins el ca presedinte a avut un caracter limitat. Iar daca ne uitam la marii corupti care au ajuns la inchisoare in epoca sa, descoperim ca primeaza persoane cu care Basescu se afla in relatii de adversitate personala, ceea ce nu poate sa fie ignorat de analistii impartiali, atunci cand i se evalueaza mandatele. Una este sa lasi justitia sa functioneze pana la capat, chiar daca ajunge sa iti ia casa pe care ai dobandit-o ca primar, alta este sa faci din ea un instrument de uz personal sau sa o lasi sa functioneze asa, dand ocazia adversarilor loviti sa clameze ca li se insceneaza procese politice. Judecand dupa patima si partizanatul cu care Basescu se posteaza astazi alaturi de Elena Udrea, contrariindu-i si consternandu-i cu obstinatie demna de o cauza mai buna pe cei care au vazut in el pe cavalerul ireprosabil al justitiei independente, e greu de crezut ca o Elena Udrea ar fi ajuns astazi acolo unde este, daca el ar mai fi fost presedinte. Semnele de intrebare ridicate aici de unul dintre comentatori (Mihai2) nu sunt gratuite si merita neaparat atentia jurnalistilor de la "Revista 22". Oricat ar fi de durerors, adevarul ar trebui sa primeze in fata erorilor involuntare sau premeditate. Privitor la argumentatia domnului Sever Voinescu: ea este corecta si de bun simt. Mai bine mai tarziu decat niciodata.
RăspundeVIORICA - 03-03-2015
Foarte bun articol, o radiografie clara a societatii romanesti, felicitari. Prind curaj cand vad ca in presa noastra inca mai exista minti neantinate de frustari si ura, minti care pot deslusi fenomenele care se intampla si nu persoane. Avem nevoie de mai multe voci si pixuri care sa vorbeasca/scrie despre acest fenomen al banilor negrii folositi in politica. Ne trebuie curajul sa vedem si indreptam cauzele caci efectele vin de la sine. Cred ca e timpul ca societatea civica sa aibe un rol mai activ si sa ceara armonizarea legislatiei cu realitatile, fara legislatie noi "impingem" si acceptam aceste practici. Hai sa-i ajutam pe alesii nostri sa nu mai fie nevoiti sa faca evaziune fiscala pentru ca totusi un partid cu bani se tine si nu cu zambete....
RăspundeMIHAI 2 - 03-03-2015
De ce tocmai acum DUPA PLECAREA LUI TRAIAN BASESCU DE LA COTROCENI ? Mai ales ASA se enunta intrebarea pe care autorul o restrange cu schepsis doar la primele 5 cuvinte si ii mai adauga si un pic de arheologie despre ce facea Tariceanu cu un deceniu in urma. Rostul intrebarii in formatul ei INTREG , CU 12 CUVINTE este de a lamuri gradul de independenta a justitiei existent anterior datei de 21 decembrie 2014. Pentru ca daca se admite ca prezenta in functie a lui Basescu a fost cauza amanarii DOSARELOR UDREA vrand-nevrand vine si intrebarea SI IN CE ALT MOD A INFLUENTA PRESEDINTIA LUI BASESCU INDEPENDENTA JUSTITIEI ? Mai exista si alte dosare amanate ? S-a operat cumva - pentru compensare - si o oarecare ACCELERARE a altor dosare care sa fie musai ispravite inainte de 21 decembrie 2014 ?
Răspundestoica ovidiu - 03-03-2015
Echilibrat , consistent , la obiect ca deobicei dl Voinescu .
Răspunde