Alegeri 2005

Bulgaria

“Nu este nimic mai imprevizibil ca rezultatele unui scrutin ce urmeaza unei campanii anoste”, sustinea Ivan Krastev, presedintele Centrului Bulgar de Studii Liberale, comentand campania electorala din Bulgaria, inainte de scrutinul ce s-a desfasurat la 25 iunie. “Este foarte posibil ca aceste alegeri, care la inceput nu au fost dominate de catre un partid puternic de opozitie, sa se soldeze cu patrunderea in Parlament a unui partid politic radical” a adaugat Krastev.
Iar acest lucru s-a adeverit. Dupa ce, in timpul campaniei, nici un sondaj de opinie nu a putut indica potentialii castigatori, rezultatele scrutinului au confirmat previziunile reputatului analist politic: nici un partid politic nu a obtinut o majoritate care sa-i permita formarea guvernului, iar, in Parlament, surpriza!, a patruns o forta politica radicala. Potrivit Comisiei Electorale Centrale, numaratoarea finala situeaza pe primul loc Coalitia pentru Bulgaria, grupata in jurul Partidului Socialist, condus de Serghei Stanisev. Aceasta formatiune a obtinut 34,17% din voturi, in timp ce Miscarea Nationala Simeon al II-lea, partid aflat la guvernare, a obtinut doar 22,08%. Pe locul al treilea s-a clasat Miscarea pentru Drepturi si Libertati, formatiune a minoritatii turce, partener de guvernare al partidului premierului Simeon Saxa Coburg Gotha. Surpriza a fost obtinerea a 8,75% din voturi de catre Attaka, o miscare politica cu vederi radicale. Urmatoarele trei locuri sunt ocupate de catre partidele de dreapta: Uniunea Fortelor Democrate - 8,33%, Democratii pentru o Bulgarie Puternica - 7,08% si Uniunea Populara Bulgara - 5,42%. Celelalte partide nu au reusit sa treaca pragul de 4% pentru a accede in Adunarea Nationala, parlamentul unicameral al Bulgariei.
Rezultatele indica modificarea simtitoare a “greutatii” politice a principalelor partide fata de precedentul scrutin din 2001. Atunci, o forta politica noua, proaspata, Miscarea Nationala Simeon al II-lea, coalitie reunita in jurul fostului rege, a reusit sa-si devanseze competitorii, Partidul Socialist si Uniunea Fortelor Democratice, partide care se succedasera la guvernare dupa caderea comunismului. In guvernarea care a urmat, carismaticul premier Simeon Saxa Coburg Gotha a reusit sa aduca Bulgaria pe drumul spre integrarea in Uniunea Europeana, insa aceasta, ca si Romania, trebuie sa inainteze rapid, contra-cronometru, pe calea reformelor pentru a accede in 2007 in UE.
La recentele alegeri, cu toate eforturile sale, partidul fostului monarh a reusit sa obtina cu mult sub cele 42,27 procente castigate in 2001. Pe langa erodarea inerenta guvernarii, la acest rezultat a contribuit, probabil, si atitudinea defensiva din batalia electorala. De fapt, intregii lupte politice, care ar fi trebuit sa fie campania electorala 2005, i-a lipsit agresivitatea ideatica, principalii competitori preferand, se pare, o campanie de imagine. Tot in acest ton trebuie sa fi fost si intentia autoritatilor de a atrage cat mai multi bulgari spre urne, organizand o tombola, actiune controversata si chiar contestata. Socialistii, in schimb, au reusit sa profite partial de votul negativ dat de bulgari guvernarii. Partial, deoarece, la randul lor, au cedat, in preferintele electoratului, partidului de orientare nationalista Attaka.
Acum scena politica bulgara pare mai animata ca oricand, dar se ridica totodata cel putin doua probleme. In primul rand, a aparut dificultatea formarii unui nou guvern. Partidul Socialist, castigatorul alegerilor, reclama postul de premier pentru liderul sau si doreste formarea unei coalitii de centru-stanga. Nereusind sa obtina o majoritate parlamentara, socialistii ar putea incerca sa formeze o coalitie cu Miscarea Nationala Simeon al II-lea si cu partidul minoritatii turce, Miscarea pentru Drepturi si Libertati. La randul sau, Simeon Saxa Coburg Gotha a declarat ca partidul sau nu va sprijini un cabinet condus de socialisti. In aceste conditii, teoretic, partidele cu pondere mai mica in parlament vor juca rol de arbitru. Insa partidele de dreapta si-au unit fortele si au anuntat ca nu vor sustine formarea unui guvern socialist. Urgenta formarii unui nou guvern a fost afirmata si de forurile europene. “Cronometrul merge” a spus Krisztina Nagy, purtatoare de cuvant a comisarului pentru Extindere, referindu-se la faptul ca, in luna noiembrie, Comisia Europeana va prezenta raportul de monitorizare in urma caruia se va activa sau nu clauza de salvgardare, adica amanarea integrarii cu un an.
Un alt motiv de ingrijorare este scorul electoral al partidului Attaka, o voce singulara in peisajul politic bulgar, formatiune cu mari rezerve fata de integrarea in Uniunea Europeana si care, in acelasi timp, a adoptat o atitudine radicala. “Bulgaria - bulgarilor!”, “Nu ne vindem tara!”, “Repatriati-i pe baietii nostri din Irak!” - cu asemenea lozinci, extrema dreapta din Bulgaria a reusit sa adune la alegeri peste 300.000 de voturi. “Retorica acestui partid imi aminteste de atmosfera din Bosnia din anii ‘90”, declara James Pardew, ambasadorul SUA la Sofia, pentru cotidianul 24 de ore. “Cred ca este un vot de protest”, a adaugat Pardew, referindu-se la rezultatele scrutinului. Profilul alegatorului Attaka este reprezentativ, considera Mira Ianova, sefa institutului de sondare a opiniei publice MBMD. Potrivit acesteia, electoratul Attaka are in proportie de peste 50% studii superioare si cuprinde ingrijorator de multi tineri.
Acum politicienii bulgari se vad in fata unei incercari dificile: a alege, in timp scurt, un guvern capabil sa duca Bulgaria in Uniunea Europeana si a coexista in parlament cu o formatiune nationalista. Esecul in rezolvarea acestor provocari ar aduce dupa sine alegerile anticipate, care, potrivit Mirei Ianova, pot determina cresterea voturilor pentru Attaka. O solutie de compromis, care se prefigureaza, este constituirea unei largi coalitii parlamentare, din cel putin trei partide, si desemnarea unui premier neutru. Dar cine stie ce rezerva viitorul?

Albania

Adevarata miza a recentului scrutin din Albania depaseste cu mult ca importanta alegerea unui nou legislativ. Alegerile din 3 iulie au reprezentat, in fapt, un veritabil test al maturitatii electoratului, dar si a clasei politice albaneze, pentru care integrarea in structurile NATO si ale UE reprezinta un obiectiv ferm.
Organizarea si desfasurarea in bune conditii a procesului electoral au fost, de altfel, cerintele forului european pentru continuarea drumului spre integrare. Inclusa intre cele 5 tari balcanice eligibile pentru Acordul de Stabilitate si Asociere (ASA) al UE, Albania trebuie sa dovedeasca ca a depasit perioada de instabilitate si framantari interne care a urmat prabusirii comunismului.
In acesti ani, albanezii a trebuit sa faca fata unei tranzitii dificile spre democratie. Viata social-economica a tarii a fost marcata profund de prabusirea schemelor financiare piramidale, de tip “Caritas”, in 1997, si de conflictul din Kosovo, din 1999, cand albanezii au fost nevoiti sa gazduiasca peste 450.000 de refugiati. In lipsa unei legislatii clare, pana in 2005, alegerile au fost marcate de violente, acuze de frauda si puternice miscari contestatare.
Cu toate acestea, Albania a reusit sa progreseze pe calea reformelor democratice. Dupa incheierea, in 1992, a unui Acord Comercial si de Cooperare cu UE, prin care Albania poate beneficia de fondurile PHARE, in 2003, Comisia Europeana a lansat, oficial, parteneriatul in cadrul ASA, considerat un instrument de preaderare. Dupa un an, insa, comisarul pentru Relatii Externe al UE, Chris Patten, se arata rezervat in privinta incheierii negocierilor acestui acord. Totusi, premierul albanez, Fatos Nano, era convins ca Tirana va fi capabila sa incheie in 2005 acordul cu UE, estimand ca data a aderarii anul 2014.
Parteneriatul in cadrul ASA este, prin urmare, solutia continuarii drumului spre integrare. Iar conditia de relansare a Acordului este desfasurarea unor alegeri corecte si transparente. Acest lucru a fost confirmat, in ianuarie, de comisarul european pentru Extindere, Oli Rehn, care declara: “Negocierile in privinta ASA cu Albania continua, dar progresul lor depinde de alegerile parlamentare (din iulie) si de cursul reformelor”. Cu ocazia acestor alegeri el a precizat ca analiza procesului electoral va fi luata in consideratie pentru raportul de evaluare a stadiului reformelor democratice care va permite Bruxelles-ului sa aprobe sau nu continuarea acordului.
Scrutinul, la care au participat peste 50% dintre albanezii cu drept de vot, a fost monitorizat de 450 de observatori straini si peste 3.000 locali. Raportul preliminar al observatorilor internationali arata ca alegerile au respectat partial normele democratice. Ele s-au desfasurat pasnic, dar cateva incidente violente arunca o umbra asupra intregului proces. “In timp ce Comisia Electorala Centrala a administrat, pana in prezent, profesionist procesul electoral, statul, autoritatile locale si partidele politice vor trebui sa demonstreze ca au vointa politica corespunzatoare responsabilitatilor ce le revin”, se arata in raportul Misiunii Internationale de Monitorizare a Alegerilor. Totodata, Andreas Nothrlle, coordonatorul delegatiei parlamentare al OSCE, considera ca “albanezii si comisiile electorale locale au fost, neindoielnic, hotarati sa-si exercite dreptul de vot in mod liber si corect. Prin aceasta ei au demonstrat mai multa maturitate politica fata de unii politicieni”.
Se poate spune astfel ca electoratul albanez a trecut proba maturitatii politice, dovedindu-se atasat valorilor democratice. Angajamentul albanezilor pentru continuarea procesului de integrare devine un semnal important pentru autoritatile europene, mai ales in contextul actual, tensionat dupa 29 mai.
Chiar daca nu are implicatii directe asupra procesului de integrare, respingerea Constitutiei de catre francezi si olandezi a venit ca un dus rece si a obligat in primul rand la reflectie. Unele voci au cerut chiar oprirea extinderii dupa 2007. Preocupati de soarta propriei lor Europe, nu au luat in calcul posibilele consecinte, unele chiar periculoase, cum ar fi cresterea nationalismului in tarile “respinse”. Pericolul propagarii in sfere din ce in ce mai inalte a opiniilor antiextindere a fost sesizat de unii lideri europeni, care au cerut continuarea procesului.
Intr-o scrisoare deschisa, Giuliano Amato, Carl Bild, Jean Luc Dehaene si Richard von Weizsacker au reamintit ca “Europa poate supravietui crizei Constitutiei, dar nu poate supravietui unei noi Srebrenica”.
Astfel, alegerile din Albania ar trebui vazute nu numai ca o indeplinire punctuala a unei liste de sarcini, ci ca un semnal clar al dorintei de integrare, de aderare la valorile democratice.