De același autor
2020 va rămâne în istoria Uniunii Europene drept anul pandemiei de SARS-COV-2. Începând cu luna martie, când statele membre au realizat că vor fi puternic afectate, toată agenda europeană a fost subordonată gestionării efectelor acestui flagel, de la ameliorarea cooperării intraeuropene, direcționarea fondurilor rămase din exercițiul financiar 2014-2020 pentru susținerea cheltuielilor urgente ale statelor în materie de sănătate, la procedurile europene de achiziții de medicamente, materiale sanitare și așteptatele doze de vaccin. UE, prin agenția de resort, a jucat un rol esențial în demersurile pentru evaluarea și avizarea în regim accelerat a medicamentelor și vaccinurilor. Acțiunea externă a fost, de asemenea, «acaparată» de pandemie, Bruxelles-ul asumându-și rolul de motor al cooperării internaționale pentru susținerea cercetării și accesul universal la vaccin. Prin asistența sanitară și financiară acordată țărilor din emisfera sudică, Uniunea Europeană a căpătat vizibilitate precum un centru mondial de putere cu vocația de a încarna a treia cale, între SUA și China.
Dar pandemia a însemnat și o conștientizare a slăbiciunilor structurale ale UE, în primul rând dependența de China atât în privința substanțelor medicale, cât și a lanțurilor de aprovizionare pentru industrii întregi, ceea ce a dus la paralizarea unor platforme europene de producție imediat ce autoritățile chineze au impus măsuri de izolare și încetare a activităților economice. Această conștientizare a coincis cu procesul deja în desfășurare la nivel comunitar de definire a unei noi strategii industriale care să aibă drept rezultat reușita intrării în cea de-a patra revoluție industrială. Necesitatea măsurilor de corectare a dependenței de China, dar și de marile companii americane din domeniul transmiterii și înmagazinării datelor a creionat o direcție geopolitică pentru strategia industrială europeană și pentru politicile sale conexe, precum Pactul Verde. Există o ambiție de autonomie strategică europeană în domeniul tehnologiilor și producției industriale, creării unor mari companii europene în domeniile viitorului care să pună Europa pe picior de egalitate cu SUA și China.
Susținerea financiară a tuturor acestor priorități rămâne o adevărată provocare pentru Uniune, în ciuda adoptării, alături de Cadrul Financiar Multianual, a unui mecanism adițional care să susțină reconstrucția și reziliența economică ale statelor membre. Cele 1.800 de miliarde de euro pot deveni un instrument multiplicator numai dacă se vor crea sinergii cu resursele bugetare ale statelor membre și vor fi generate cooperări între statele membre. Însă resursele comunitare sunt insuficiente în comparație cu nevoile statelor membre și ambițiile afișate. Negocierile pentru fondurile europene au scos în evidență grupurile de state care își dispută influența în uniune, cuplul franco-german, marele donator, alături de grupul statelor nordice coagulat în jurul Olandei și care are drept obiectiv ocuparea locului lăsat liber de Marea Britanie, dar și grupul statelor de la Visegrád. Italia, marele beneficiar al alocărilor financiare europene, își vede spulberate, cel puțin pentru moment, aspirațiile de a fi considerată una dintre cele trei mari puteri ale UE.
Anul european 2020 a mai arătat că bătrânul continent, în ciuda deplasării centrului de greutate economic și strategic în regiunea Asia-Pacific, rămâne unul dintre cele mai importante terenuri pe care se dă competiția mondială, iar ezitările statelor membre de la începutul manifestării epidemiei sunt imediat exploatate de marii competitori externi, China și Rusia. Dar acest an ne-a mai arătat că alături de Rusia și de China, un alt competitor emergent se profilează la orizont – Turcia. Implicarea sa pe multiple teatre, de la Libia, Mediterana Orientală, Marea Neagră și Caucaz, antagonismul său cu Franța, proximitatea sa cu Frăția Musulmană, ambițiile sale de a dispune de o bază industrială autonomă în materie de apărare și proiectele sale de hub regional atât în domeniul transporturilor, cât și energetic ne arată aspirațiile unei puteri mijlocii de a accede la un statut superior regiunii din care face parte.
Anul care stă să se încheie a coincis și cu oficializarea Brexit-ului la 31 ianuarie, urmată de cele 11 luni reprezentând perioada de tranziție, de divorț definitiv și de negociere pentru un nou acord care va fi la baza viitoarelor relații dintre Bruxelles și Londra. Convulsiile dintre cele două părți anunță că pentru stabilizarea relațiilor dintre cele două părți este nevoie de mai mult timp. Trebuie amintit că în acest an am putut observa și o atenție a SUA pentru coagularea unui substitut al Londrei prin reevaluarea importanței statelor din Europa Centrală și de Est. Interesul și proiectele Washingtonului pentru a crea un spațiu coerent între mările Baltică, Neagră și Adriatica s-au reflectat pe parcursul anului în dinamismul Inițiativei celor Trei Mări. De urmărit în ce măsură vor putea fi create sinergii între ambițiile statelor din așa-numitul nucleu dur al Uniunii Europene și proiectele SUA. Acest lucru rămâne o adevărată provocare, în condițiile în care semnalele nu sunt tocmai optimiste: în decembrie, au fost reluate în zona economică exclusivă germană din Marea Baltică lucrările de finalizare a gazoductului Nord Stream II. //
Comentarii 3
LevSt. - 12-22-2020
"...2020 va rămâne în istoria Uniunii Europene drept anul pandemiei de SARS-COV-2...."absolut, iar mutatiile deja aparute pot face ca aceasta situatie sa fie lungita "spre infinit"...///(un gand de prin Aprilie...:”22/04/2020….___—-___ asta numai viitorul ne va comfima(sau nu), sa speram insa ca nu este precum in proiectia,” Suntem in anul 2140 si -inca- cea mai bine vanduta carte(din ultimii 20 de ani si) a tuturor timpurilor, ramane tot nr. 1 la vanzari…Este- desigur- vorba de cartea „O SUTA DE ANI, CU CORONAVIRUS”.! -II-Studiu: Fumul degajat de incendiile de vegetatie poate raspandi boli infectioase (de Alina TomaSambata, 19 Decembrie 2020, ora 02:00)____—–____ este f. evident acest adevar, asa s-a intamplat si cu prima mare (globala) criza ecologica indusa de om, adica cu una din repercursiunile ei, Gripa Spaniola, care a inceput in Febr. 1918, la cateva luni inaintea terminarii Primului Razboi Mondial(Nov. 1918), tocmai pentru ca a existat acea mare (nemaivazuta) poluare, adusa atat de imensele detonari de munitie, si -la fel- de noua forma de lupta, adica MECANIZATA ,extrem de poluanta, cat si prin supralicitarea tuturor mijloacelor de productie(oricum poluante), incepand cu minele pentru obtinerea a cat mai multe metale , necesare in fabricare a orice, pentru razboi…Ulterior , poluarea a crescut si mai mult, dar omenirea a dezvoltat-in paralel- metode de mentinere sub control a multor boli(inclusiv prin folosirea sulfamidelor si antibioticelor cat si a serurilor si vaccinurilor), care- macar unele- altfel ar fi devenit si ele pandemice, iar aceasta pandemie doar ne arata ca intotdeuna va exista o bresa in aceasta relatie, a omului, cu restul mediului inconjurator, atat abiotic dar -cum se noteaza -mai ales cel biologic si inca cu cel mai inferior si neorganizat, etc…. -III- Seful OMS: “Este esential sa vaccinam unii oameni din toate tarile decat toti oamenii din unele tari”(…)____—-____ in sfarsit o declaratie coherenta, adica (in cazul ca vaccinul este eficace) o oarecare acoperire , pe un oarecare termen( se spune , cam 3 luni , numai), in sfarsit, raman la concluzia exprimata inca din primavara, aceasta boala va deveni un fel de al doilea TBC, care, permanent(an dupa an), va avea o rata a imbolnavirilor clinice de 20-30 %, iar rata deceselor poate deveni cu mult mai mica, avand in vedere ca se pun la punct tot soiul de scheme de tratament, pe grupe de varsta(de alte boli, etc.,etc.) chiar pana la individualitate, un lucru bun, insa reducerea masiva, planetara , a incidentei acestei viroze(si a altor infectii contagioase, sau nu, chiar si parazitoze,etc.), se va obtine numai prin introducerea actiunilor de DDD de minim 4X/an, la nivel planetar, SINCRONIZATE la minut, care -PRACTIC- vor bloca oamenii in case nici macar o ora… Iar procedura este simpla si -posibil- chiar mai ieftina decat milioanele de actiuni DDD care se efectuaza zilnic, in diverse cladiri,sau spatii deschise, chiar pe zone mai intinse…Personal am conceput “tunul antivirus”, un tun cu PATRU „guri de foc”, care folosesc 4 feluri de munitie, cea ce inseamna ca eficienta va fi de peste 99,99%…Mai mult aceste tunuri se pot instala – chiar la modul PERMANENT- si PE mijloace de transport in comun, in special pe cele electrice, inclusiv trenuri, insa pentru o actiune concentrata- de o ora- , ele vor fi montate pe orice camioneta gen F-10 sau S-10, si chiar mai mici…
RăspundeLevSt. - 12-19-2020
"..Pandemia a însemnat și o conștientizare a slăbiciunilor structurale ale UE, în primul rând dependența de China..."___----___f. real, oare de ce trebuie sa se astepte aparitia unei intamplari catastrofale, pentru a intelege ca aceasta putea fi prevenita? Si este cazul situatiei expuse, chiar prin ambele prisme: UE NU este pregatita pentru diversele evenimente catastrofale(precum aceasta pandemie) inclusiv prin anumite dependente fata de China sau (in materie de securitate) fata de USA si (doi), China si India(chiar si Indonezia, Pakistan- sarim , totusi, peste Brazilia- cat si Bangladesh si Nigeria) sunt periculoase atat pentru ele insele, DAR mai ales pentru "restul" lumii, prin numarul de populatie, cuplat cu sistemul de guvernare si chiar cu o anume " cultura " mostenita si proliferata -oficial, si la nivel de guvern sau "stat paralel",tolerat--prin canalul religios ( o cultura a violentei, precum in Pakistan, Nigeria, etc.), care intr-un caz de criza majora, sunt gata sa "dea foc lumii", practic, la nivele mici, regionale, o fac , cam permanent...
RăspundeJoaquin Murieta - 12-15-2020
Mai terminatzi cu pericolul Chinezesc ! Tot ce vor Chinezii este sa nu moara de foame ei shi singurul copil pe care il permite partidul pentru a preveni penuria de hrana. Ca sa nu moara de foame exporta telefoane, mashini, etc. in SUA shi cu banii cashtigatzi cumpara alimente de acolo. Rushii spun: In China sunt mai multzi shomeri decat toata populatzia Rusiei. Multzi dintre ei ar vrea sa devina agricultori in Siberia acolo unde putzini Rushi vor sa se duca. Vom primi catzi Chinezi putem pentru a practica agricultura in Siberia dar e clar ca nu-i putem primi pe totzi. Trebue sa ajute shi altzii, in primul rans SUA care au supra-productzie de hrana.
Răspunde