De același autor
Dacă noua ordine mondială apărută după Războiul Rece are la bază conflictele civilizaționale, cele izvorâte din clivajele culturale și religioase? În orice caz, întrebarea este inevitabilă dacă privim la cele întâmplate recent în Franța sau în legătură cu Franța: decapitarea unui profesor de istorie de către un islamist cecen (16 octombrie), atentatul cu armă albă de la Bazilica Nôtre-Dame de l’Assomption de la Nisa (29 octombrie). În ambele cazuri, autorii atentatelor și-au însoțit faptele de strigătul „Alah Akbar”. Apoi apelurile din lumea musulmană, inclusiv moderatul Maroc, pentru boicotarea produselor franceze în urma discursului pronunțat pe 21 octombrie de președintele Emmanuel Macron la Sorbona, prin care acesta apăra libertatea de expresie, inclusiv aceea de a difuza în spațiul public caricaturi despre „cele sfinte”. De asemenea, afirmațiile antifranceze ale președintelui turc Recep Erdogan exploatează și această latură de conflict civilizațional la care sunt sensibile opiniile publice din lumea musulmană. Subiectul acestui tip de conflict a fost criticat cu bună-știință în societățile occidentale care sperau și încă speră că islamul poate deveni autohton. În Franța, bunăoară, există suficient de mulți politicieni și lideri de opinie care trăiesc cu această iluzie și care nu au ezitat să critice țările est-europene pentru rezervele exprimate față de „societatea multiculturală”. De ce spun iluzie? Pentru că diaspora și comunitățile cu origini pe meleaguri extraeuropene sunt, de fapt, comunități transnaționale pe fondul revoluției mijloacelor de comunicare în masă și al transporturilor. Iar acest lucru se întâmplă în cadrul unei societăți, cea franceză, care are un soft power dintre cele mai mari din lume – o cultură majoră cu o forță de integrare. Și totuși, dacă privim actele de ostilitate la adresa Franței comise de cetățeni francezi aparținând unor comunități cu origini în Magreb și nu numai, vedem că nu există integrare în corpul național. De ce? În primul rând, dreptul musulman nu permite separarea statului de religie. Acesta este un fapt pe care nu îl putem totuși ignora, indiferent de cât de multă corectitudine politică trebuie să dăm dovadă. Pe 20 septembrie a avut loc la Strasbourg un eveniment care nu a mai ajuns în presa internațională, fiind considerat minor, dar care ne arată un act de ostilitate la adresa fundamentelor culturale ale statului și societății franceze: o studentă a fost agresată de doi indivizi necunoscuți pentru că purta minijupă.
Alături de această situație dificilă pentru proiectul național francez, avem situația securitară. Ultimele atentate au arătat clar autorităților franceze că distrugerea bazelor teritoriale ale Statului Islamic în Orientul Mijlociu și ale AQMI, ramura magrebiană a mișcării Al-Qaida, în Sahel, nu rezolvă problema terorismului. Ba dimpotrivă, asistăm la o înrăutățire ca urmare a unui fenomen pe care l-am putea compara cu Big Bang-ul primordial – o proliferare a grupărilor islamiste, dar și a unor indivizi solitari. Aceștia din urmă sunt practic imposibil de identificat și de combătut, nefiind conectați la vreo organizație, ci numai la mesajele grupărilor islamiste difuzate pe internet. Comanditarul atentatelor este deci virtual, este înregistrarea video care incită la ură, dar și la acțiune. Nu mai este nevoie nici de arme. Cuțitul de bucătărie este suficient. Mesajele incitatoare la ură difuzate din Irak, Siria, Algeria și Pakistan pătrund astfel nestingherite în mințile unor tineri aflați pe teritoriul Franței. Ținta lor sunt fundamentele Republicii Franceze și ale Europei: cele mai recente atentate au vizat presa (jurnaliștii de la Charlie Hebdo), biserica (recentele atentate de la Nisa), școala (decapitarea profesorului de istorie), forțele de ordine (atacul împotriva polițiștilor de la Luvru) și legea din 1905, legea laicității, pe care aceștia o văd drept o lege antimusulmană.
Cooperarea cu statele musulmane are limitele ei, iar boicotarea produselor franceze ne arată că decidenții din țările arabo-musulmane trebuie să țină cont de „strada araba”. Interesele comerciale, cele ce țin de influența politică, economică și culturală a Franței în anumite regiuni din lumea musulmană, constituie un factor care va împiedica inclusiv o dezbatere sinceră în Franța cu privire la gravitatea fenomenului și, cu atât mai mult, o serie de măsuri care să iasă din sfera corectitudinii politice. Fără a avea pretenția de a lansa un scenariu de tip prospectiv, Franța se va îndrepta la un moment dat spre un scenariu de tip israelian, de vigilență permanentă în fața terorismului, față de vecinul de pe stradă sau din cartierul alăturat.
Radicalizarea unui număr tot mai mare de tineri musulmani francezi, amenințarea teroristă, șantajul reprezentat de boicotarea produselor franceze nu sunt numai problema Franței, ci a întregii Uniuni Europene. Numai într-un cadru comunitar, de solidaritate deplină a celor 27 de state membre, se poate formula un set de măsuri pentru combaterea fenomenului plecând de la problema zero: demografia europenilor și controlul imigrației. //
.png)
.png)
Comentarii 4
Ciugulin Adrian - 11-05-2020
E de neînțeles această atitudine de non-combat a Europei în fața agresiunii tot mai manifeste a islamiștilor radicali. Ce trebuie să se mai întâmple pentru ca Occidentul, alienat de atâta corectitudine politică, să reacționeze? Un nou 9/11?
RăspundeCiugulin Adrian - 11-05-2020
E de neînțeles această atitudine de non-combat a Europei în fața agresiunii tot mai manifeste a islamiștilor radicali. Ce trebuie să se întâmple ca Occidentul, alienat de atâta corectitudine politică, să iasă din amorțeală? Un atac de amplorea celor din 11 septembrie?
RăspundeLevSt. - 11-05-2020
si pentru ca, comentam despre emigratie si "efectul Norvegia", inca un comentariu *de pe aceiasi pagina), formulat la o interpelare despre faptul ca evenimentul norvegian s-a produs intr-o Monarhie, sau ca religia a avut un cuvant de spus, chiar -acolo- de "partea cealalalta", practic mai orice religie creeaza extremisti: (24 iulie 2011 la 19:12) Are extrem de mult de a face cu emigrarea si nu are de a face cu nimic cu sistemul monarhic, asta nu a a vut aceasta izbucnire pentru ca nu traia (macar) decent, ci pentru ca avea idei extremiste, indivizi care se intalnesc in orice societate, iar in acest caz , tipul cazuse in spleen, de trai prea bun. Nu putem lasa la o parte faptul ca individul se autodeclara crestin fundamentalist (adica bigot si extremist) si conservator social(si politic), mai ales ca in cele mai multe circumstante cele doua caracteristici merg f. bine impreuna, insa nici nu putem scoate din ecuatie specificul social si anume ca Norvegia(cat si Finlanda si Suedia, cu o extindere oarecare la Danemarca, Benelux si chiar Germania si Elvetia) ajunsesera de zeci si zeci de ani, unitatea de masura a civilizatiei umane, prin toate prismele absolut, incluzand prosperitatea economica, justitia sociala si manierele individuale. Si, desi, acest colt de lume ajunsese un adevarat petic de rai pe pamant, paradoxal poate, acest lucru s-a produs tocmai prin scoaterea masiva in afara, a factorului religios, insa la acest progres indiscutabil, au participat deopotriva si masele cu inclinatii religioase, practicanti sau nu. Cea ce s-a petrecut dupa anul 1990,( pentru multe tari westice, dar mai ales pentru aceste trei care datorita geografiei nu prea avusesera contact serios cu realitatile socialiste , comuniste, sau(altfel) cu Europa de Est cat si cu realitatile islamice) a reprezentat o adevarata apocalipsa prin invazia a zeci de mii de indivizi care au pus stapanire pe centrele superurbane(regasite si in cel mai mic „sat”), la colturile strazilor aglomerate sau/ cat si pe trotuarul din fata diverselor institutii, cu copii schiloditi de parinti pentru a atrage mila si donatia de cativa euro, a bastinasilor , initial nauciti de aparitia acestor noi „popoare migratoare” si mai apoi infricosati si ultragiati de apucaturile realmente barbare ale acestora, mergand de la aruncatul hartiilor pe strada, si de la furtul din buzunare si gradual – hotie, talharie, viol- pana la omucidere. Practic, interferenta cu acesti noi veniti a produs un cutremur social nemaintalnit al respectivelor comunitati, care insa in virtutea bunelor lor maniere au continuat sa fie intelegatori si compasionali, desi isi dadeau -cu siguranta- seama ca acceptarea situatiei va conduce la sfasierea sau chiar sfarsitul propriei civilizatii, mai ales ca multi dintre ei, pe motive politice si-nu cred ca gresesc- fals umanitariene, incurajau sub toate formele aceasta „diversitate culturala”.Asa s-a ajuns ca in cativa ani, zeci de orasele nordice, care dintotdeauna aratau ca un geam proaspat spalat, sa devina martore la propria ingropare in gunoaie si acte de vandalism inimaginabile -inainte- pe meleagurile lor. Si nu pot sa nu fac o paranteza si sa nu adaug un comentariu facut de o „romanca verde si culta” care a vizitat tarile nordice si gasea ca „este infricosator sa vezi paduri cu alei atat de drepte si curate incat numai o minte bolnava le-ar fi putut desena”(citat aproximativ, de gasit in arhivele „Altermedia”)!!! Iar legitatile sociale si-au spus cuvantul, de la o stare de nauceala si acceptare , initiala, sentimentele localnicilor s-au transformat, au devenit de respingere iar pe frica natural dezvoltata s-a grefat dorinta de rezistenta chiar si prin mijloace pe care altfel, le detestau, si anume este recunoscut ca de fapt frica este cea care naste vitejia , in cele mai multe cazuri manifestata prin violenta,necesara sau nu. Actul genocidal savarsit de acest inca tanar norvegian, este un act deplorabil si de neacceptat, insa este foarte usor de inteles.Individul nu este singur, in spatele sau sunt mii si mii, care doar insa nu au avut curajul sa treaca la fapte ( si desigur nici sa o recunoasca direct, din motive acceptabile), iar aceasta pentru ca -ocolind putin motivatia religioasa- populatia generala a resimtit, ani la rand, aparitia masiva a est-europenilor si a islamistilor, ca o amenintare mortala pentru cultura si stilul lor de viata.Iar aceasta este datorata nu intolerantei* bastinasilor ci -suta la suta- a dorintei migratorilor (noii veniti, adica romanii si alte natii este-europene+arabi, etc.) de a transforma aceste primitoare comunitati, dupa gustul lor, adica de a le degrada, pentru ca majoritatea celor amintiti sunt cu adevarat raniti de adevarata civilizatie si se simt insignifianti daca nu distrug, pentru ca apoi,pe ruinele create, sa se poata bate cu pumnul in piept si striga : „Am invins!” *Toleranta exacerbata este in mai toate cazurile rasplatita negativ, iar in acest caz, de interferente intre natii, este deja stabilit istoric , ca ciilizatiile inaintate au fost distruse de barbari, datorita si acestei tolerante. La fel, intoleranta extrema , a guvernelor foste comuniste(si actuale), intoleranta la cultura vestica(reprezentata clasic, prin blue-jeans si muzica rock-‘n’-roll) au facut ca apetitul pentru aceast stil de viata sa devina avid (marul mult dorit , dar interzis), si astfel, alaturi de alte cauze (majora fiind incapacitatea manageriala a acelor guvernari, construita pe ideologie), au dus la colapsarea regimurilor republicano-comuniste, acesti factori culturali(chiar si filmele porno pot intra in aceasta categorie) sunt din nou, aceleasi care erodeaza – la zi- societatile fundamentaliste islamice.
RăspundeLevSt. - 11-05-2020
'Și dacă politologul american Samuel P. Huntington, cu a sa teorie despre „Ciocnirea civilizațiilor”, primită cu atât de multe rezerve la apariția sa în 1996, a avut dreptate?'____-----_____Realitatile ulterioare(dar si cele anerioare, chiar la nivel istoric) probeaza ca S.H.a avut dreptate, "fenomenul" religios este inca departe de exit, chiar daca cateva natii sunt preponderent ateiste sau agnostice, poate ca nici nu este intamplator ca in aceste tari se "intampla" aceste evenimente...Mai jos, cateva stiri si comentarii mai vechi(de pe pagina Mircea Batranu-Cronica Romania de Azi) 3 aprilie 2012 la 3:00 "Samuel Huntington scria profetic cu ani în urmă: ”Într-un anumit moment, Turcia ar putea să fie pregătită pentru a renunţa la rolul său frustrant şi umilitor de cerşetor pledând pentru calitatea de membru al Occidentului şi să îşi reia rolul său istoric mult mai impresionant şi mai elevat de interlocutor principal islamic şi de antagonist al Occidentului.” –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– In Germania sunt peste 3 milioane de turci, care au o natalitate de 2,5 copii/femeie, fata de nemti cu 1,3 copii/femeie, cea ce presupune ca forta de munca pur germana, va fi total insuficienta in max. 50 de ani, iar PM turc considera ca cererea nemtilor pentru turci de a se integra, „este o crima” si le cere acestor turci sa nu se lase asimilati, si nici sa invete germana. Concluzia este ca nici imperiul otoman nu a disparut, ci doar a dormitat pentru un timp, iar acum, reuniti cu celelalte puteri islamice vor da batalia finala, dar nu cu iatagane ci prin demografie si ocuparea locurilor de munca, si apoi pe cele de conducere./// 2- 3 mai 2012 la 0:31 Guvernul francez promite expulzarea a 40.000 de imigranti ilegali, daca e reales Sarkozy Ministrul de Interne al Frantei, Claude Gueant, a anuntat ca va majora substantial numarul expulzarilor imigrantilor ilegali, daca Nicolas Sarkozy va fi reales presedinte…” ________________________________________________________________________ Probabil ca stiu ei pe ce se bazeaza in aceasta chestiune, adica pe antipatia autohtonilor fata de alogeni, cea ce nu este deloc nou, numai ca cei din urma au crescut numeric, exponential raportat la perioada de dinainte de „89 , cand o tara vestica primea cateva zeci de emigarnti pe an, fugiti din Europa de est, acum sunt cu milioanele, cea ce a schimbat fundamental parametrii aceste ecuatiei. Cel mai bine pentru Hollande sa spuna ca va face si el acelasi lucru si sa-l intrebe pe Sarkozy de ce nu a facut-o pana acum… Doar un sfat dezinteresat ! Oricum, se observa „Efectu Norvegian” chiar si in sferele puterii din Europa de vest...
Răspunde