De același autor
Ostilitatea reciprocă a celor doi concurenți prezidențiali a eșuat să insufle viață într-una dintre cele mai terne campanii electorale. Jurnaliștii de abia așteptau să se termine. Ambii candidați s-au comportat ca niște scorpioni într-o sticlă, gata să se rănească, dar temători să atace. Niciunuia nu i-ar fi căzut bine dacă i s-ar fi spus că, în ciuda imaginii lor din campanie, asemănările dintre ei sunt aproape la fel de puternice precum diferențele.
Atât Klaus Iohannis, cât și Viorica Dăncilă sunt beneficiarii unui sistem politic blocat la nivel național și ai unor partide istorice disfuncționale. Sistemul electoral, supremația baronilor regionali din PSD și faptul că liberalii joacă după reguli concepute de Ion Iliescu și PSD în anii ‘90 au descurajat oamenii de anvergură să intre în politică. Niciunul dintre ei nu s-a ridicat ca urmare a unor realizări notabile prin care să fi arătat că sunt persoane cu idei, principii și planuri pentru care erau gata să lupte și să se jertfească. În schimb, s-au aflat la locul potrivit la momentul potrivit, atunci când ruleta haotică a politicii dâmbovițene s-a învârtit scoțând numerele lor câștigătoare.
E drept că Iohannis a arătat un grad de dexteritate municipală. Dar cât de greu era pentru un sas să prospere în capitala Siebenburgen-ului, pe fondul incapacității oricăruia dintre partidele naționale de a face ceva pentru cetățenii conștienți de moștenirea germană a orașului? Ca primar, pare să fi fost mai eficient decât ca președinte. El și-a folosit contactele cu Germania și UE spre beneficiul orașului într-o măsură mai mare decât pentru consolidarea democrației românești. Dar, ca președinte, cu câteva excepții, în general a părăsit câmpul de luptă. Prejudiciile cauzate de anii pierduți ai guvernării lui Liviu Dragnea ar fi putut fi diminuate sau evitate cu totul, dacă nu ar fi fost atât de timid în primii ani ai mandatului. Nu există indicii că va fi mai bine intenționat în următorul. Partidul liberal rămâne fundamental neschimbat față de 2014. Acum are propria sa echipă de executori, condusă se pare de Rareș Bogdan, și speră să rămână un patriarh politic pentru mult timp.
Cât despre Viorica Dăncilă, ea a fost și rămâne o figură decorativă în PSD. O activistă loială partidului, ale cărei conexiuni academice și profesionale cu industria petrolieră sunt o rutină, s-a căsătorit cu cineva care a devenit directorul unei companii petroliere, un sector care a fost multă vreme feuda PSD. Era și greu să nu fi fost catapultată în PE în 2007. Acolo ar fi putut rămâne într-o obscuritate decentă. Ca premier, a fost ca o Șeherezadă care s-a luptat cu un sultan brutal, arătând o răbdare neașteptată în temperarea capriciilor și furiei stăpânului ei (Liviu Dragnea). Ea a umplut locul lăsat liber în momentul în care imperiul său s-a prăbușit și el a fost târât în închisoare.
Campania s-a îndreptat spre masele-țintă ale PSD - românii bătrâni, din orașele mici, care se așteaptă la o prezență puternică a statului în viața lor și care ignoră orice dovadă de corupție, atât timp cât puternicii baroni PSD nu îi uită complet. A știut să exploateze în mod inteligent refuzul lui Iohannis de a dezbate cu ea, sugerând că a fost un sas nepoliticos și disprețuitor, care nu și-a însușit minima etichetă românească.
Încercarea de a simula o dezbatere prin utilizarea unei coregrafii simbolice (Biblia, Constituția și Tricolorul) lângă locul gol rezervat lui Iohannis a fost un teatru ieftin, pentru consumul electoratului său natural. Un spectacol demn de aplaudat de către Mircea Diaconu sau chiar de însuși nașul șovinismului, Vadim Tudor, pe vremuri.
Atât Dăncilă, cât și Iohannis sunt personaje defensive și lipsite de imaginație, comparabile cu un administrator tipic de bloc. În mod evident, își doresc să fie la conducere, dar nu se grăbesc să facă nimic valoros cu puterile lor.
Însă acest lucru este valabil pentru mulți dintre liderii de top de prin Europa, dar amploarea problemelor din România sugerează că este cam devreme pentru a fi condusă de „politicieni-hobby”. Ambițiile lor se limitează la sarcini de mentenanță, abținându-se de la orice transformări de profunzime. Sunt produsele unei lumi politice obosite, introspective, care nu a găsit niciodată energia de a repara și moderniza casa politică națională.
Ambii tind ca mai degrabă să reducă decât să ridice așteptările. Niciunul nu va dormi prost pentru faptul că au fost cele mai anemice și mai lipsite de substanță alegeri prezidențiale din ultimii 30 de ani. O campanie axată pe aspecte etice, pe măsurile practice necesare unui viitor mai sigur și unei recuperări reale, mai degrabă decât uneia simulate, ar fi putut scoate în evidență cât de banali și de lipsiți de perspective sunt. Iohannis este cu siguranță peste Dăncilă, ca protector al legii și al garanțiilor democratice esențiale. Dar niciunul dintre ei nu este dispus să-și asume riscuri.
Poate că nu este o mare surpriză faptul că Dăncilă și Iohannis se detestă cordial. Pe fond, oricât de mult ar respinge ei comparația, cei doi sunt asemănători în mult prea multe aspecte și acest lucru nu este nici liniștitor, nici sănătos pentru o democrație atât de fragilă ca România. //
Cartea lui Tom Gallagher, Dictatorul care a refuzat să moară: Salazar din Portugalia, va fi publicată în 2020 de Editura Christopher Hurst.
Comentarii 14
Vicentio B. - 12-03-2019
Stimate Domnule Gallagher, nu cred ca nu ati citit, pe cei care isi exprima deschis, pertinent, deacordul/critica fata de continutul articolului dvs. Oare nu merita acestia Tomica, leo, Ioan Vlad Nicolau, Iuliu un raspuns din care sa se deduca "imaginatia" dvs. de adaptare la o anumita realitate, care cu siguranta, cei la care m-am referit, o merita?
RăspundeLulu Sulescu - 12-03-2019
#tomicaaaaa, ma to ică maaah, ma nila, tu la ce film te ai uitat cand ai scris? Ai avut cosmaruri? Bata-te dzeu de pesedeu! ? ? ? ? ? ? ? ? ?
RăspundeTomica - 11-29-2019
Am citit analize pe Fb mai bine facute decat stupizenia de mai sus, care n-are cap, n-are coada, n-are argumentatie, doar sentințe de nimic susținute. Iar deasupra tuturor, titlul care, ca intr-un articol prost, nu are nicio legatura cu textul, dar socheaza si te face sa deschizi articolul. Aici autorul si publicatia si-au atins scopul. Daca n-ar fi reclama analistului, as crede ca e o gluma. Proasta, dar totusi gluma.
Răspundeleo - 11-29-2019
In sfarsit , un autor neutru. De remarcat ca articolul a fost scris inainte de ziua alegerilor , dar a fost publicat dupa publicarea rezultatelor. Desigur , o intamplare…
RăspundeIoan Vlad Nicolau - 11-28-2019
Domnule Gallagher, nu vă cunosc şi ca să fiu sincer nici nu prea v-am citit articolele, cu toate că de multă vreme urmăresc "22"-ul internetist, ba chiar uneori modest dar cinstit, am îndrăznit să comentez unele lucruri. De data asta însă, trebuie să recunosc, fulminanta, epustuflanta dumneavoastră declaraţie, m-a scos din papuci prin ineditul şi paradoxalul ei. "Aversiunea reciprocă dintre Iohannis și Dăncilă se poate datora asemănărilor lor esențiale", Adica cum? În mod normal n-ar trebui ca una s-o excludă pe cealaltă? Asta m-a determinat să vă citesc intervenţia vis a vis de un eveniment pe care eu l-am considerat major în viaţa poporului român, care cred şi zic eu, ar putea rămâne în istorie, ca piatră de hotar, dacă poporul nostru ar şti să profite de noua situaţie politică rezultată în urma acestei "celei mai terne campanii electorale căreia i-a fost dat jurnalismului român să-i facă faţă"! Cu atenţie v-am citit părerea expusă în articol da capo al fine, în speranţa că voi reuşi să prind firul logic al năstruşnicei dumneavoastră idei că antipatia şi lipsa de înţelegere dintre cei doi s-ar datora asemănării "esenţiale" dintre ei. Trebuie să recunosc. Am ajuns la sfârşit şi n-am înţeles nimic! Şi chiar dacă s-or găsi unii care să râdă, mărturisesc fără nici o reţinere că, vorba românului, am început să citesc articolul bou şi l-am terminat vacă! N-am înţeles în ruptul capului, logic vorbind ceva şi n-am ajuns la firul conducător care v-a dus încet dar sigur pe dumneavoastră la.....ciudata şi naşparlo-psihologica idee. Poate că ar fi trebuit să mă opresc aici. Şi m-aş fi oprit. Dacă n-ar fi fost doi comentatori Florian d. Mirea şi Liviu, care v-au aplaudat scurt, fără explicaţii valabile şi raţionale dar decisiv şi fără discuţie.. Aşa....dar mi-am zis, unii înţeleg despre ce se vorbeşte în propoziţiune, numai tu motofoleo nu? Stai domnn-e! So luăm uşor şi numărând pe degete ca retardaţii! S-o luăm pe rând şi pentru a nu consuma timpul eventualului cititor, pe scurt şi numai "esenţial"! Păi din punct de vedere al sexului nu poate exista nici o umbră de îndoială că n-au cum să fie asemănători. Pe domnul Iohanis nu l-am văzut în nicio împrejurare purtând fustă sau vreo rochiţă ceva, care să te lase a crede că Doamne fereşte, ar aparţine sexului slab, ca să nu mai vorbim de celelalte accesorii obligatorii ca bijuterii, ruj, pantofi cu toc cui care să-l împiedice la umblet şi celelalte lucruşoare care caracterizează o aparţinătoare cât de cât cochetă a sexului femenin şi înfine, least but not lest, lăsând la o parte statura-i mătăhăloasă care exclude o eventuală confuzie. Pe de altă parte, Doamna Dăncilă, rujată extrem, pudrată, pomădată, parfumată şi frumos coafată, întotdeauna purtând ţolici specifice sexului şi pantofiori scumpi şi eleganţi, cu statura-i subţirică, fragilă s-ar putea spune, nu poate lăsa niciun moment de îndoială, cărui sex aparţine, adica evident celui invers al Preşedintelui. În cea ce priveşte celelalte diferenţe "esenţiale" care definesc un sex de altul, bine-nţeles că nu mă pot exprima, fiindcă nu am avut ocazia să le văd, dar...... sunt convins că nimeni în lumea asta nu ar putea să creadă că cele două personagii ar putea fi cât de cât asemănătoare. Asta privind pe cei doi din punct de vedere morfologic. Mental, psihic şi conştiental, iar nu pot fi asemănări majore între cei doi şi sper că toată lumea este de acord cu asta, că între o modestă olteancă poate bună gospodină , dar struliubatecă femee, ajunsă printr-un ciudat complex de împrejurări şefa unui partid urmaş al PCR-ului de tristă amintire şi un profesor de liceu, ardelean, domol, de provenienţă germană, mai încetişor în vorbă dar chibzuit în faptă şi aparţinând din punct de vedere politic unui partid prin tradiţie şi valoare istorică, invers conceptului şi programului PCR-ist, iar nu poate vedea cineva care-i prezent în realitate şi cât de cât atent, vreo asemănare semnificativă. În cea ce priveşte imaginaţia şi visul, ei da! Aici doamna Dăncilă excelează bătându-l la poponeţ în mod evident pe blândul Domn Johanis, care visează şi îşi imaginează că a doua sa legislatură va decurge mai calm şi va putea naviga în ape mai liniştite, cea ce poate fi adevărat, dar ca imaginaţie, speranţă şi vis nu pare ceva ieşit din comun, nici exotic şi nici exgerat. În schimb visul unei modeste gospodine că de la cratiţă oale şi ulcele, va ajunge-n moţul României ca Prşedintă sau cine ştie....... dac-ar fiiii.... ca printr-o altă minune ţara să se transforme din republică-n regat, poate Regina României........ ?..... Dăncilă de România! Grandios! Splendid! Aşa vis şi aşa imaginaţie mai rar. Nici nu se poate compara cu modestul, micrigul vis al Preşedintelui, vis de mic burghez,lipsit de imaginaţie şi de grandoare. Aşa dar.... nici aici domnule Galleger nicio urmă de asemănare între cei doi, care ar trebui după cum paradoxal spuneţi, să justifice antipatia şi ostilitate reciprocă de care sunt animaţi actualul Preşedinte al României şi fosta Premieră a aceleiaşi Românii, actualmente din nou modestă gospodină, cu visul frânt şi viitor necunoscut. Şi atunci? Poate să fie ceva asemănări în materie de cultură generală sau experienţă politică? da de unde? Ascultându-i pe cei doi în diverse ocazii, televizate sau nu, a devenit absolut clar că-i la din contra. Nici vorbă să fie de vreo asemănare! Unui profesor şi se vede, alta-i cu plita şi tigăile. Clar ca vaca a' bălţată! Atunci? De unde ideea şi sensul principal al articolului dumneavoastră că antipatia şi ostilitatea manifestă între doi indivizi, provine de la o extremă asemănare între cei doi oponenţi? Trebuie-n final să recunoaşteţi şi dumneavoastră că ideea temeinic analizată este degeaba şi nu face nici două parale! Sau? Aş aştepta cu plăcere o explicaţie cu toate că...... mi-aţi putea răspunde că iarăşi vorba românului, care zice că "pentru o babă surdă nu bate popa toaca de două ori!" Da dacă şi popa-i surd iar toaca-i crăpată? Ps. Aţi spus că Preşedintele Johanis cât a stat pe post n-a făcut nimic, înafară de activitatea total minoră şi inutilă de a tăia frunză la câini, o idee fregvent utilizată mai ales în cercurile PSD, dar şi în alte cercuri care mai pe bune, care mai pe rele, mai pe faţă şi mai pe....dos. Cum este posibil să spuneţi aşa ceva! În primul rând şi-a exercitat consegvent, prerogativele corect şi cu mare grijă de a nu le depăşi, pentru a nu da ocazie lătrăilor de a-l hămăi, cu toate că şi aşa haita l-a lătrat permanent. Asta odată. În al doilea rând şi cel mai important lucru care ar trebui subliniat şi repetat în faţa oricărui poltron care întreabă ce a făcut Preşedintele în timpul primei sale preşidenţii, este că timp de cinci ani a fost unicul politician credibil din întreaga faună de sute de senatori, parlamentari şi politicieni care au ros la ciolanul funcţiei lor degeaba, unicul care a fost acceptat ca reprezentat al României în faţa Europei şi a lumii. Şi a fost unicul, fiindcă un altul nu a fost acceptat de lumea politică normală. A fost singurul abilitat, acceptat şi respectat de omologii lui din repet încă odată: din întreaga lume! Un singur om dintr-o ţară! În rest, din toată banda aia de papugii care credeau că reprezintă ceva sau pe cineva, nici măcar unul nu a putut călca pe parchetul marii scene politice! Dece? Fiindcă de fapt nu făceau parte dintr-un guvern, ci constituiau împreună o caricatură politică care nu putea avea vreun cuvânt de spus celorlalte guverne şi ţări din lume! Păi credeţi dumneavoastră că asta-i puţin lucru? Că asta se chiamă că n-a făcut nimic? Haida de! Dar poate credeţi într-adevăr că da şi atunci ar trebui să argumentaţi mai temeinic pentru a avea o şansă cât de mică de a deveni şi credibil!
RăspundeVicentio B. - 11-28-2019
Mai sunt, precum intodeauna, si OAMENI care cugeta MORAL, LOGIC, PERTINENT, inaite de trimiterea mesajului, precum Iuliu – 11.27.2019. Ramane de constatat daca "englezul vede bine de la distanta", stie sa vada, dar si sa raspunda, mesajului meu din 11.27.2019, ca un gentleman autentic.
Răspundej001 - 11-28-2019
"Atât Dăncilă, cât și Iohannis sunt personaje defensive și lipsite de imaginație, comparabile cu un administrator tipic de bloc"....Cam da... ma intreb cum ar fi fost caracterizati dan barna sau mircea diaconu, urmatorii clasati..
RăspundeCristian Sirb - 11-28-2019
Exact de un președinte-administrator ai de premier administrator și de guvern de funcționari am nevoie! Dacă voiam manifestare de dexterități politice și prestidigitație, mergeam la circ și mă holbam. E timpul pentru funcționari care sa știe cum sa-și facă meseria in limitele fisei postului. Autorului ii este evident dor de Băsescu.
RăspundeIuliu - 11-27-2019
Cei doi nu suporta comparatie. Asemanarea cu un administrator de bloc mi se pare total nepotrivita si jignitoare.
RăspundeNagy Viktor - 11-27-2019
Englezul vede bine şi de la distanţă. Chiar foarte bine.
RăspundeVicentio B. - 11-27-2019
Stimate domnule Gallager, fiti va rog PRACTIC : fata de "imputernicirile constitutionale" atribuite Presedintelui Romaniei, spuneti concret ceea ce ar trebui sa faca, si nu a facut K.W. J. , adica ce ati sugera Presedintelui, daca dvs. ati fi fost in situatia/pozitia de Consilier Prezidential. Sau mai precis, formulati 5. Punkte cu referire la ce anume ati fi facut dvs. - CONCRET - daca ati fi fost in situatia de Presedinte al Romaniei. Oferiti prilejul celor care va citesc, de "sistematizare exceptionala, clara, imposibil de respins". Cu alte cuvinte, dar in sens strict moral, oferiti prilejul, si lui Fl. D. Mirea sa se exprime si in varianta optimista.
RăspundeGheorghe - 11-27-2019
Textul sună ca o introducere necesară la o analiză mai profundă. Aceşti oameni nu înseamnă nimic prin ei înşişi; uitaţi-vă la cei din spatele lor, cei care îi mânuiesc cu un interes programat. Aţi arătat că aveţi intuiţia şi instrumentele pentru o asemenea analiză. Altfel, pe termen scurt şi mediu - nici o speranţă. Acesta este şi motivul pentru care fac parte din jumătatea care nu a votat.
RăspundeFLORIAN D. MIREA - 11-26-2019
Trist, dar adevarat.
RăspundeLiviu - 11-26-2019
O analiza exceptionala cu concluzii clare si imposibil de respins
Răspunde