Alianta nu se va rupe

Domnule presedinte, promiteati in campania electorala ca o sa fiti un presedinte puternic. Dar noi descoperim ca sunteti un presedinte autoritar, ca vreti sa-i comandati pe toti. Sunt foarte multe voci, nu ale celor cu care va duelati dvs. de obicei, care spun ca amintiti de modelul Lukasenko, in cel mai bun caz, Putin. Ce puteti sa le spuneti?
Daca bine mi-aduc aminte, de cand sunt presedinte am avut patru iesiri televizate si cateva interviuri. Lukasenko, din cate stiu, s-a urcat cu picioarele pe presa. Eu nu deranjez pe nimeni nici macar cu un telefon.
Dar ati avut destul de multe schimburi de replici.
Am spus intotdeauna ca voi replica. Ma tem ca dvs. aveti o viziune putin asemanatoare cu a lui Lukasenko. Dupa parerea dvs., presa trebuie sa spuna si eu sa accept orice? Sau presedintele are si el drept la replica?
Are drept la replica.
Va multumesc mult, imi faceti o favoare extraordinara.
Dvs. sunteti presedintele chiar si al celor care va critica.
Al celor care ma critica sunt mai mult decat presedinte. Chiar sunt un om care ii simpatizeaza. Dar le raspund celor care ma jignesc. Aici avem o problema: diferenta intre critica si jignire. Orice om care este jignit are dreptul la replica, chiar daca el nu apare in ziare, oricat te-ai stradui, si atunci replic unde pot si cand pot.
Eu vorbeam de tendinta dvs. de a fi autoritar. Va dau un exemplu. Exista un proiect de lege pe care l-ati elaborat aici, la Cotroceni, legat de Comunitatea de Informatii. A fost remarcata o anumita graba cu care acest proiect de lege a fost redactat, ca si cum ati vrea sa aveti cat mai repede serviciile secrete sub conducerea dvs., asta inainte de a se produce o reformare a serviciilor secrete, inainte de a le curata de ce a ramas din fosta Securitate si, in cele din urma, inainte de a va asigura sprijinul coalitiei.
Aici ati ridicat mai multe probleme simultan. Eu am in subordine serviciile de informatii. Deci, n-am ce sa-mi doresc sa mai am, le am efectiv. Una e comunitatea si alta serviciile. Eu am in subordine serviciile de informatii ale Romaniei, si cele care sunt independente - SRI si SIE -, si cele departamentale, ca parte a CSAT. Deci, unele direct si altele indirect sunt in subordinea presedintelui Romaniei, dupa actuala legislatie. Comunitatea de Informatii inseamna sa creezi o structura care sa evite, pe de o parte, neluarea in consideratie a informatiilor, pe de alta parte, care sa eficientizeze informatiile. Ce inseamna asta? Sa ai un grup de 15-20 de oameni, poate mai mare, poate mai mic, care sa sintetizeze informatiile, lucru pe care acum, asa cum functioneaza sistemul, ar trebui sa il faca presedintele. Va pot invita in birou la mine, unde veti vedea informatiile de la serviciile de informatie ale Romaniei: SRI, SIE, Directia de Informatii a Armatei, Directia de Informatii a Ministerului de Interne, SIPA si altele - un volum de circa 150 de pagini, care intra pana la ora 12 pe biroul presedintelui. Daca m-as potrivi sa citesc cele 150 de pagini si sa si inteleg ce scrie in ele, toata ziua m-as ocupa de acest lucru. Asta am facut in primele trei zile de mandat. Noroc ca m-am dumirit repede. Altora le-au trebuit 4 ani si n-au stiut de ce au pierdut alegerile. Eu in 3 zile am inteles ca cel mai usor mijloc de a bloca activitatea presedintelui este sa-i dai sa citeasca materialele zilnice ale serviciilor de informatii. Si atunci, punctul meu de vedere este ca trebuie sa existe un colectiv, in subordinea unui consilier prezidential, care sa primeasca toate aceste informatii in fiecare zi, iar presedintele Romaniei sa primeasca o pagina si jumatate, cu informatiile care sunt de interes pentru el. Tot de la aceasta Comunitate de Informatii trebuie sa plece informatiile care il privesc pe primul ministru sau pe orice alt ministru. Dar a distribui materiale brute catre institutii si mai ales catre presedinte nu inseamna decat blocarea lor. Mai mult decat atat, un colectiv de analisti specializati, aceasta Comunitate de Informatii, poate sa faca legatura intre informatiile venite de la 5-6 servicii de informatii, poate sa dea deoparte informatiile eronate de informatiile bune, poate sa faca legatura cu informatii care au venit cu doua saptamani in urma sau cu doua zile in urma. Or, in momentul de fata, acest lucru nu-l face nimeni. Ceea ce inseamna ca foarte multe dintre informatiile furnizate de aceste servicii sunt neutilizate, nevalorificate si mai ales nu reprezinta o sinteza a tot ceea ce culeg toate serviciile de informatii. Vorbiti de un proiect de ordonanta pe care eu l-am trimis primului ministru sa-l semneze fara sa fie discutat s.a.m.d. Este unul din marile falsuri. In momentul de fata, nici macar un rand din proiectul de ordonanta sau de lege a crearii Comunitatii de Informatii nu a fost scris. Eu n-am trimis nimic premierului Tariceanu.
Dvs. ce parere aveti despre cazul Marius Oprea, dezbatut recent si la GDS? Probabil ca il cunoasteti, este un istoric care se ocupa de istoria Securitatii si care a fost amenintat de mai multe ori de niste persoane care se dau din serviciile secrete sau din Politie - nu se stie. In Romania anului 2005, un istoric este cautat, el si familia lui, si amenintati de oameni care spun ca sunt din SRI.
Eu cred ca niciodata un ofiter SRI n-ar spune “vezi ca sunt din SRI si te amenint”!
Poate ca nu e. Dar este firesc ca numele institutiei sa fie utilizat?
Credeti ca un ofiter SRI, care are sarcini... ?
Nu stiu, n-am ce sa cred.
Nici eu nu stiu. Sa stiti ca din acest punct de vedere mi se pare incredibil ca un ofiter SRI sa mearga sa-i spuna d-lui Marius Oprea “d-le, sunt de la SRI si ne incomodezi”. Ori sunt foarte prosti ofiterii SRI...
Si totusi, asta este realitatea. Si el, si familia lui sunt cautati, vecinii sunt chestionati. Nu e simplu. Acesta este un adevar.
Doamna, va vad foarte convinsa. Deci va dau dreptate. Nu e foarte simplu si d-l Marius Oprea este deja un disident al epocii noastre.
Veti primi o “Scrisoare deschisa” legata de acest subiect (vezi nr. 800 al Revistei 22, pag. 11). Dar vad ca vi se pare ca nu este un lucru demn de luat in seama.
Ba da, este demn de luat in seama, dar ati afirmat inca din intrebare, “asta este adevarul”. Eu nu am menirea sa va contrazic. Doar salut convingerea cu care vorbiti.

Penurie majora de diplomati

De ce ambasadorii sunt schimbati cu lentoare? Ma refer mai cu seama la ambasadorii care privesc tarile angrenate in proiectul dvs. de politica externa, cel legat de zona Marii Negre. De ce in acele tari avem ambasadori slabi?
Pentru ca nu avem mai buni.
Si atunci? Nu risca acest proiect sa fie ratat ?
Doamna, in Romania, pe lipsa de oameni riscam foarte multe proiecte. Daca am avea oameni mai buni, am pune oameni mai buni. Daca am avea oameni mai tineri vorbitori si cunoscatori de limba rusa, ucraineana, bielorusa, va asigur ca i-am pune. Numai ca, si aici, ca si in ceea ce priveste politica externa legata de tarile arabe, la scurt timp de la revolutie n-am mai vrut sa invatam decat limba engleza, germana, franceza, uitand ca Romania este intr-o zona extrem de delicata, care implica o foarte buna relatie si catre Est, si catre Orientul Apropiat. Din acest motiv s-a creat o penurie majora de diplomati, buni cunoscatori ai spatiului ex-sovietic, buni cunoscatori ai tarilor arabe. Din cauza canalizarii efortului strict pe integrare in UE si in NATO, s-au pierdut din vedere alte prioritati de politica externa a Romaniei si aceasta a avut impact si in pregatirea diplomatilor destinati pentru aceste zone. Deocamdata, ii trimitem pe cei mai buni din ceea ce avem.
Pe ce criterii ii trimiteti, pe criteriul diplomatului de cariera sau al unui om care cunoaste problemele zonei?
Este important sa fie diplomat. Daca discutam de Moscova, Moscova are scoala de diplomatie. Acolo nu poti sa trimiti amatori. Una dintre cele mai performante scoli de diplomatie este scoala de diplomatie rusa. Or, a trimite amatori la Moscova este una din marile erori care se pot face. Trebuie un diplomat de cariera si, pe cat posibil, cu foarte multa experienta. Ambasadorul care a mers acum la Moscova, Donca, din cate stiu eu, a fost ambasador la Budapesta, la Beijing si este diplomat de cariera.
Care este stadiul rezolvarii conflictului transnistrean? Ati avut un plan initial cu presedintele Iuscenko, dar el a cazut, dupa ce ministrul de Externe al Ucrainei a mers la Moscova.
Eu cred ca noi am reusit sa facem ceea ce trebuia sa facem, in primul rand sa stimulam reactivarea problemei transnistrene ca problema principala a zonei. Dupa cum ati vazut, in ultima perioada, atat UE, cat si Statele Unite sunt tot mai implicate in solutionarea problemei transnistrene, alaturi de OSCE, si am convingerea ca problema transnistreana va gasi o rezolvare cu prioritate in raport cu celelalte conflicte inghetate din spatiul Marii Negre. Aici avem Transnistria, Nagorno-Karabah, Abhazia, Osetia. Cred ca, bazandu-ma pe efortul care se face pentru solutionarea problemei transnistrene, va fi primul conflict inghetat care va fi solutionat politic.
Cum vedeti acel plan de a tine alegeri in Transnistria?
Romania s-a declarat deschis si in plina sedinta GUAM - cu Ucraina, Georgia, Moldova - in conferinta de la Chisinau, impotriva alegerilor in Transnistria si nu va ascund ca apreciez foarte mult pozitia presedintelui Voronin care a acceptat planul ucrainean, punand insa doua preconditii: una, parasirea teritoriului transnistrean de catre trupele Federatiei Ruse si, a doua, securizarea frontierei dintre Moldova si Ucraina pe tronsonul transnistrean. Aceste doua preconditii sunt punctul de vedere romanesc in solutionarea problemei transnistrene. Daca este lasat fara umbrela trupelor Federatiei Ruse, care se afla pe teritoriul Transnistriei, iar frontiera cu Ucraina este securizata, Smirnov probabil ia avionul in 24 de ore si paraseste Transnistria.

Romania are o singura sansa: sa-si faca temele

Discursul Angliei, care a preluat presedintia Uniunii Europene, nu este incurajator pentru noi. Ce avem ca strategie, daca se activeaza clauza de salvgardare? Care ar fi “planul B”?
Ramane de vazut daca se va activa sau nu. Va pot spune ca pe atmosfera creata, Romania are o singura sansa: sa-si faca temele. Am convingerea ca, daca Romania isi va realiza pozitiv toate obligatiile asumate in timpul negocierilor si inscrise in tratat, va exista suficienta obiectivitate pentru ca acest lucru sa fie recunoscut. Si avem un moment-cheie: Raportul de tara din noiembrie. Eu cred ca suntem favorizati de faptul ca presedintia este britanica, pentru ca asta ne da garantia unei evaluari corecte. Romania nu are nevoie nici de favoruri, nici de decizii politice, pentru ca acestea s-ar intoarce chiar impotriva ei, daca nu ar fi pregatita pentru aderare. Este normal ca politicienii si ambasadorii statelor membre ale UE sa ne avertizeze asupra necesitatii respectarii tuturor angajamentelor asumate. In acelasi timp insa, problema nu trebuie tratata unilateral. Nu numai Romania are obligatii fata de UE, si UE are obligatii fata de Romania, in baza aceluiasi tratat. Nu numai UE are drepturi, si Romania are drepturi in baza aceluiasi tratat de aderare. Ambele parti au obligatia sa-l respecte. Noi avem obligatia sa ne realizam toate obligatiile asumate, ei au obligatia sa ne primeasca daca ni le realizam. Si mai au obligatia la obiectivitate. Eu sunt convins ca problema aderarii Romaniei la 1 ianuarie 2007 este in cea mai mare parte o problema interna, chiar daca ea are o puternica conotatie de politica externa. Dar daca institutiile statului roman isi vor realiza obligatiile asumate de statul roman, am convingerea ca vom intra la 1 ianurarie 2007 in Uniunea Europeana. Va mai dau un element: foarte multe state din primele 15 intrate in UE asteapta Raportul de tara din noiembrie pentru a introduce in parlamentele nationale dezbaterea si aprobarea Tratatului de aderare a Romaniei. Din acest motiv, raportul din noiembrie este crucial. Daca acel raport va constata progrese pe toate capitolele, progrese care se afla in grafic, sunt convins ca vom avea un vot pozitiv in parlamentele europene. Daca acel raport ne va arata ca n-am facut progrese in lupta impotriva coruptiei, ca n-am facut progrese in urmarirea concurentei si in sanctionarea celor care fac abateri de la legile concurentei, daca nu va constata progrese in eficientizarea justitiei, atunci cu certitudine Romania va fi amanata. Dar eu sper - si aici este tot efortul meu, inclusiv iesirile publice pe care le am, legate de activitatea unora sau a altora dintre institutii - sa avem un raport pozitiv pentru etapa in care ne aflam in noiembrie.

PD si PNL nu vor incalca protocolul

Mai sustineti alegerile anticipate?
In acest moment decizia nefiind luata, este deja prea tarziu. Pentru ca de la momentul deciziei trebuie declansat un intreg mecanism. In primul rand, doua luni ne lipseste Parlamentul, se intoarce in septembrie. Ce sa mai faci in septembrie? Decizia nefiind luata, e clar ca politic alegerile anticipate nu mai sunt de actualitate. (vezi nota redactiei) Observam ca Alianta se zgaltaie, cele doua partide au intrat in competitie. Imi aduc aminte ca intr-un interviu pe care il faceam in timpul campaniei electorale, eu intrebam cine ne da garantii ca nu o sa se repete istoria CDR si dvs. spuneati: “eu, doamna”.
Se mentin garantiile.
Dar cum, pentru ca, iata, este limpede ca exista o competitie intre cele doua partide si ca s-a dus “luna de miere”?
Aratati-mi cate declaratii ale politicienilor Aliantei sunt in sensul in care spuneti, in afara de o declaratie pe care eu o stiu, a lui Emil Boc, care se afla in campanie interna, si cate articole au scris analistii, imaginandu-si toata povestea asta?
Haideti sa va spun. La Congresul PD, d-l Tariceanu a spus “hai sa fuzionam” si a doua zi, Ludovic Orban, in prezenta aceluiasi domn Tariceanu, a spus niste lucruri foarte rele si grave.
... la adresa presedintelui!
Si la adresa presedintelui, si la adresa PD. Astea sunt declaratii pe care nu comentatorii le inventeaza.
Da, doamna, dar le exploateaza. Cine este domnul acesta despre care vorbiti?
Orban.
N-am cunoscut un om politic important cu acest nume.
El a lucrat cu dvs. la Primarie.
Si cu se ocupa?
Nu stiu.
N-am remarcat sa fi facut ceva pentru oras.
Era cat pe ce sa fie candidat la alegerile pentru Primaria Generala.
Si ce i s-a intamplat?
Nu stiu.
N-a mai fost... Haideti sa va linistesc: nu se va rupe Alianta si va guverna unitar. Luati mesajul meu transmis PD-ului cu ocazia Congresului. Nu sunt dintre politicienii care una spun si alta vor sa se intample. Daca as fi vrut altceva, nu introduceam in mesajul meu catre PD paragraful in care le cer mentinerea cu fermitate a Aliantei si, mai mult decat atat, respectarea protocolului, asa cum este el facut, care avantajeaza PNL, dar la asta s-au angajat pentru 4 ani. Au obligatia sa-l respecte.
D-le presedinte, i-ati urecheat?
Nu, doamna, am dat un mesaj. Am avut discutii cu premierul, am avut discutii cu Emil Boc. Pentru ca ma preocupa soliditatea guvernului pentru atingerea obiectivelor nationale.
Am observat acum ca aveti ceva cu analistii. Asta este, sunt si analisti pe lume.
N-am nimic cu analistii.
Spuneti ca ei inventeaza o alta realitate.
Nu, am sugerat ca traiti in “realitatea” analizelor. Daca ati fi stiut probabil ca am avut o discutie foarte serioasa cu Calin Popescu Tariceanu si ca e mai bine de o saptamana de cand au renuntat la declaratii belicoase...
Cu alte cuvinte, au varat sabiile in teaca.
Eu sunt convins ca da. Nici nu le aveau ei prea scoase..
. D-le presedinte, de aceste lucruri opozitia profita. Exista un proiect de apropiere tot mai mare intre PNL si PSD, exista si un proiect de schimbare a Constitutiei, care nu ar mai fi potrivita, ca sa se faca o republica parlamentara, dvs. sa fiti izolat si PD sa fie in opozitie.
Suntem in zona fabulatiilor. Niciodata, e convingerea mea, PNL nu va face alianta cu PSD. Niciodata. Vorbim de partide. Cel putin pe perioada cat PNL are un acord de alianta cu PD, am convingerea ca nu vor incalca protocolul. Cum nici PD nu va incalca protocolul. Chiar daca vor mai fi mici ciupituri. Sunt posibile, nu poti sa controlezi oamenii, ei sunt liberi sa se exprime. E doar o chestiune de maturitate politica cum si cand se exprima si ce mesaj public da fiecare. Nu pot sa am pretentia ca toti oamenii politici din PD si PNL sa fie maturizati peste noapte. Asa ca, mici incidente verbale probabil ca vor exista. Dar ambele partide au capacitatea sa ramana serioase pe timpul de valabilitate al protocolului. Sunt convins ca este doar o speculatie “PNL-PSD”, e o poveste facuta sa-i pacaleasca exact pe cei despre care vorbeam ca mai sufera la capitolul maturitate politica. Iar daca vreti, despre Tariceanu, nu-l vad nici un minut aliat cu PSD, nici macar un minut. Asa cum il cunosc.
Sunteti multumit de ce a facut fostul dvs. partid, PD, ca a adoptat doctrina crestin-democrata?
N-as comenta, dar cred ca au facut ce trebuia. Si asta nu tine de a fi multumit sau nemultumit, ci daca trebuia facut sau nu trebuia facut.

Condamnarea comunismului - numai dupa analiza unei comisii

Intr-un interviu recent, publicat in Romania libera, v-a intrebat reporterul ceva legat de condamnarea comunismului si dvs. ati spus ca nu sunt probe.
Haideti sa reiau raspunsul. Doamna, si eu am trait tot in perioada aceea, a comunismului. E adevarat, in anii ‘50, nu ma nascusem la inceput, ci mai tarziu si eram prea mic sa pricep ceva. Dar eram suficient de mare ca sa stiu si despre lipsa de alimente, si despre lipsa caldurii, a energiei electrice, si despre tot felul de privatiuni si in zona culturala, si in viata sociala, pe care sistemul comunist “le-a oferit” romanilor. Dar, plecand de la ce simt eu ca cetatean al Romaniei si ce am simtit pana in 1989, eu ca presedinte nu ma pot duce sa condamn comunismul. Cred ca trebuie sa avem eleganta sa facem o lucrare stiintifica. Cum s-a facut la Holocaust. Sigur ca sunt de acord: a suferit Ticu Dumitrescu, au suferit oameni, taranisti, liberali, au fost dusi la Canal, unii au murit, altii... Dar cred ca trebuie facut exact cum s-a procedat pentru Holocaust, o comisie, cu un inalt nivel profesional, recunoscuta stiintific, sa documenteze, sa puna in spatele afirmatiei condamnarii comunismului un document.
V-am adus cateva lucruri. Uitati, Cartea Neagra a comunismului exista.
O am si eu in biblioteca. Sa stiti ca si despre Holocaust exista lucrari scrise.
Si asta exista si este o proba (nota red.: Stalinism pentru eternitate, de Vladimir Tismaneanu).
Nu este, doamna, o proba. Este punctul de vedere al unui autor.
Deci punctul de vedere al lui Vladimir Tismaneanu despre stalinism nu va poate determina sa mergeti in Parlament, asa cum v-a cerut societatea civila, si sa prezentati o rezolutie de condamnare a comunismului?
Nu doamna. Eu pot sa o fac, dar o fac superficial si va fi contestata oricand. Cred ca la fel cum s-a facut pentru Holocaust, sub egida Presedintiei, se poate face o comisie care sa constate crimele comunismului, comisie care sa fie validata stiintific si care sa aiba o concluzie, la fel cum a avut si raportul despre Holocaust. In baza acelei concluzii, presedintele Romaniei se poate duce in fata Parlamentului. Altfel, cu tot respectul pe care il am pentru Vladimir Tismaneanu, pentru Ticu Dumitrescu, pentru multi oameni care au scris despre ororile comunismului - care si eu sunt convins ca au existat, asa cum sunt si ei convinsi -, toate acestea raman totusi o literatura. O astfel de condamnare se face in baza unui document stiintific, care nu poate fi decat raportul unei comisii. Si de aici nu vreau sa intelegeti ca birocratizez un astfel de gest politic, dar el trebuie sustinut stiintific, sa reziste oricarei critici.
Aceste carti sunt facute de istorici si inseamna un punct de vedere stiintific. Dvs. cu adevarat vreti sa birocratizati. Dvs., de exemplu, nu cunoasteti Memorialul victimelor comunismului, de la Sighet, aflat sub egida Consiliului Europei, unde cei mai de seama istorici si tehnicieni pe aceasta chestiune s-au pronuntat. Ei si-au dat girul si acest muzeu reprezinta o institutie, care a publicat nenumarate lucrari din care reiese cat se poate de clar ce e cu comunismul. Ce comisie doriti si de ce nu ii dati curs, daca doriti o comisie?
Eu cred ca initiatorii, d-l Ticu Dumitrescu...
Nu-l invocati tot timpul.
Este singurul cu care am discutat subiectul, de-asta il invoc. Daca l-as fi discutat cu dvs., spuneam.
Noi v-am trimis o scrisoare, publicata pe prima pagina din 22, si Presedintia nu stia de aceasta scrisoare (nota red.: Apel pentru Romania - iunie 2005, Revista 22 nr. 797), prin care va invitam sa dati curs unor cereri ale noastre exact in aceasta idee. Dar n-ati raspuns.
Nici n-am cum sa raspund in mod serios la modul acesta de a se lucra cu Presedintia. Va asigur ca nu se va face nici o condamnare publica de la nivelul Presedintiei pana cand nu exista un document al unei comisii care sa-si asume cele prezentate si care sa aiba drept concluzie ca trebuie condamnat comunismul. Repet, in conditiile in care si eu am trait tot atunci si o stiu, as putea sa-i condamn pentru ca mie mi-a fost frig, as putea sa-i condamn pentru ca trebuia sa aduc, eu navigand, copiilor lapte praf din strainatate, as putea sa-i condamn ca aduceam sotiei alimente din strainatate, as putea sa-i condamn ca veneam si facusem instalatie de iluminat din bateria de la masina, ca am adus ca sa se incalzeasca copiii lampi de petrol din Turcia, ca sa nu mai stea in frig in apartament - pot sa-i condamn pentru toate lucrurile astea pentru ca le-am trait.
Sunt oameni care au murit.
Dar ce credibilitate, ce legitimitate as avea sa fac un astfel de lucru? Daca nu exista o pozitie academica, o pozitie a unor oameni care se intrunesc intr-o comisie, se documenteaza si vin si spun “d-le presedinte, asta este concluzia noastra, asta s-a intamplat, aveti toata indreptatirea sa condamnati 45 de ani din existenta romanilor”... De la cine doriti, ce fel de comisie?
Poate fi o comisie pe langa Academia Romana, pe langa Universitatea Bucuresti...
Dar asta e Academia Civica care face asa ceva, o institutie care a scos nenumarate lucrari.
Ma puneti sa citesc, dupa care sa condamn. Renuntati. Mai bine mi-ati aduce un raport semnat de oameni recunoscuti si va asigur ca ati avea succes.

Interviu realizat de Rodica Palade Nota redactiei: Interviul a fost realizat pe 4 iulie a.c. Desi am solicitat un raspuns suplimentar care sa tina cont de noul context creat prin decizia Curtii Constitutionale, pana la inchiderea editiei nu l-am primit.