De același autor
Sesiunea de vara a Parlamentului de la Chisinau, incheiata vineri, 29 iulie, a inregistrat in ultimele doua saptamani un scor remarcabil: adoptarea unui sir de legi si amendamente in domenii de interes major - functionarea Curtii de Conturi, controlul parlamentar si limitarea atributiilor serviciilor secrete, reformarea justitiei si a codului electoral (pragul de trecere pentru partide a scazut de la 6 la 4%, iar pentru toate tipurile de aliante baremul a fost fixat la 9%). Trebuie consemnata, de asemenea, votarea unanima a Legii cu privire la principiile de baza ale statutului juridic pentru localitatile din stanga Nistrului. Toate acestea pot fi trecute in contul actualei guvernari, dar si al Opozitiei “constructive” (PPCD, PD si PSL), care a sprijinit pe 4 aprilie realegerea lui Vladimir Voronin in postul de presedinte, starnind, la vremea respectiva, o furtuna de patimi si reactii. Partea umbroasa a vietii politice din Moldova, in intervalul amintit, o constituie, cu siguranta, alegerile anticipate esuate pentru postul de primar general al Chisinaului. 
Aceasta dualitate exprima cum nu se poate mai semnificativ caracterul contradictoriu al celui de-al doilea mandat al PCRM, in care constatam, pe de o parte, un puternic fond inertial de tip autoritarist, exprimat in tendinta irepresibila a comunistilor de a controla principalele parghii de influenta in societate, fie ca e vorba de autoritatea publica locala, sau de televiziunea de stat. Pe de alta parte, exista si evolutii pozitive, determinate de fluctuatia unor conjuncturi, in care Moldova se dovedeste elementul unui joc mai complex decat ceea ce poate cuprinde privirea aruncata de pe acoperisul resedintei prezidentiale de la Chisinau. Puterea a acceptat eliminarea unor articole de tip Kozak din proiectul de lege pentru Transnistria si si-a insusit importante sugestii din partea opozitiei si a societatii civile. Este o dovada de maturitate politica ce trebuie salutata si, totodata, un urias pas inainte in raport cu viziunea agresiv-rusofila, cu care comunistii preluasera guvernarea in nefasta zi de 25 februarie 2001. Rivalitatile electorale nu au impiedicat coagularea Parlamentului in jurul proiectului de Lege pentru Transnistria, semn ca oamenii politici basarabeni s-au invatat sa identifice un numitor comun in anumite probleme cruciale, desi ii despart adesea ideologii si optiuni radical diferite. Ca de obicei, calitatea unei legi poate fi judecata si dupa ecourile pe care le trezeste. Americanii au salutat viziunea oficiala a Chisinaului in chestiunea conflictului separatist. Uniunea Europeana a promis sa o studieze cu atentie, ca si Ucraina de altfel. Rusia, previzibila ca intotdeauna, a protestat zgomotos prin vocea ministrului de Externe, Lavrov. La fel si Igor Smirnov, capetenia de la Tiraspol, care nu mai vede nici o posibilitate de a negocia cu Voronin. Reactia Bucurestiului intarzie, si nu e deloc bine. Avem nevoie de expertiza romaneasca. Or, inghesuita de crize politice interne, ambitioasa intentie (caci despre o strategie e prea devreme sa vorbim) a presedintelui Basescu pentru Marea Neagra si tarile riverane ramane, deocamdata, un deziderat de viitor.
Pe plan intern, guvernarea instalata in urma alegerilor parlamentare din 6 martie, la Chisinau, nu si-a asumat in egala masura rigorile democratiei pe care vrea sa le impuna in stanga Nistrului. Ros de o veche ambitie, PCRM si-a dorit cu ardoare postul de primar general al Chisinaului si s-a dat de ceasul mortii pentru atingerea acestui scop, inchipuindu-si ca Moldova va fi la nesfarsit un tarc al arbitrarului, imun la protestele opiniei publice si ferit de interventia organismelor internationale. Aici trebuie salutat gestul celor 8 contracandidati ne-comunisti la postul de primar general al Chisinaului, care au refuzat sa gireze alegerile repetate din 24 iulie, in care reprezentantul puterii, ministrul de Finante Zinainda Greceanai, a profitat de resurse administrative si mediatice practic nelimitate. Retragerea coordonata a celor 8 din buletinul de vot inaugureaza o premiera in viata politica moldoveana. A fost o miscare inteligenta, ca la fotbal, cand faci pasul inainte, lasandu-ti adversarul in ofsaid si, in acelasi timp, o manevra de bun-simt, care a denuntat cacealmaua pusa la cale de guvernanti, prin servitorii lor de la CEC.
Dar cat de trainic poate fi acest inceput de maturizare politica? Solidaritatile punctuale in Moldova sunt mereu minate de exacerbarea orgoliilor. Prezent din abundenta in zona actualei puteri, kitsch-ul tinde sa se reverse si in tabara adversarilor acesteia. Astfel, unul dintre candidatii pentru functia de primar al Chisinaului, d-na Iuliana Gorea-Costin (fost reprezentant permanent al Moldovei la Consiliul Europei), deceptionata de rezultatul slab obtinut pe 10 iulie, a declarat ca va intemeia singurul, adevaratul partid de opozitie, cum n-au mai vazut moldovenii. La fel de fragila, dar in alt sens, ar putea deveni pozitia altor candidati, cu adevarat merituosi. Ma gandesc in primul rand la tanarul Dorin Chirtoaca, jurist la Comitetul Helsinki din Moldova, cel care a furnizat marea surpriza a turului I, plasandu-se pe un onorant loc 3 (dupa comunista Greceanai si ex-premierul Dumitru Braghis), datorita - in principal - votului negativ al cetatenilor care au vrut sa sanctioneze vechea clasa politica. Dorin Chirtoaca va avea nevoie de o rampa de lansare incomparabil mai puternica decat Partidul Liberal - formatiune politica de buzunar, trecuta prin nesfarsite avataruri, care nu mai are de mult nimic de spus electoratului.
Deocamdata, toate clarificarile pe scena politica basarabeana se amana pentru luna septembrie, cand s-ar putea sa asistam la o serie de combinatii spectaculoase. Pana atunci, ar fi bine sa avem ceva mai multa racoare. Luciditatea, sa speram, va veni dupa aceea (de o parte si alta a Prutului).
