Opinii

După ce s-a războit în mod stupid cu GRECO, negând cu nonșalanță regulamentele Consiliului Europei, ministrul (in)Justiției Tudorel Toader și-a continuat războiul cu magistrații printr-un discurs cu accente „emo“.

Publicăm în continuare discursul susținut de Ana Blandiana pe 15 mai 2018 cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa al Universității „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia.

Alegerile înainte de termen pentru Primăria Chișinăului au venit ca o șansă nesperată pentru o schimbare în Republica Moldova.

Parlamentul nu va da o lege, iar guvernul nu va da o ordonanță prin care să naționalizeze sau desființeze în mod explicit pensiile private, dar o vor face de fapt printr-o campanie de reglementări, propagandă mincinoasă și fake news.

În ciuda retorcii inflamate de la Istanbul, chestiunea palestiniană a ajuns să fie una de interes secundar, cel puțin pentru o parte dintre statelor arabe pentru care marea amenințare este Iranul.

Summit-ul organizat de președinția bulgară a Consiliului UE pentru a discuta despre Balcanii de Vest s-a transformat într-un rechizitoriu al poziției Washingtonului în dosarul nuclear iranian.

Prin manevrele din ultimul timp, regimul nord-coreean pare hotărât să creeze un conflict între Seul și Washington. O eventuală breșă între cei doi aliați tradiționali, legată de prioritățile viitorului summit din Singapore, consolidează poziția de negociere a lui Kim Jong-un. În timp, acesta ar putea spera chiar la o extragere a Sudului din orbita SUA.

Dacă cineva împiedică pe altcineva să realizeze viața pe care și-o dorește - atât timp cât o astfel de viață nu lezează pe nimeni altcineva -, atunci îi aduce daune/prejudicii acelei persoane. Dacă Messi l-ar lovi pe Ronaldo cu un ciocan, l-ar împiedica să realizeze genul de viață la care aspiră. L-ar împiedica să mai joace fotbal. În concepția lui Mill, acesta ar genul de prejudiciu real pe care statul trebuie să-l prevină sau să-l pedepsească.

Ceea ce este foarte iritant pentru orice român care merge la Viena este faptul că oraşul nu numai că pare, dar chiar este administrat pentru oameni, în folosul lor.

Calculele șmecherașului-șef care conduce țara sunt că ar fi indicat să „se dea bine”, indiferent de consecințe, cu Șefuʹ de la Washington via Benjamin Netanyahu, aliniindu-se în acest proces cu Ungaria lui Viktor Orban și cu alte țări din Estul și Centrul Europei care își umflă musculatura față de Bruxelles.

Când nu „executa electric” ziarişti antiguvernamentali, gratula alegătorii antipesedişti. Apoi, schimbând partidul, a trecut la chestii mai dure: pumni în gura adversarului politic. Acum, Mirel Palada, fost purtător de cuvânt al Guvernului României, dă dovadă de o nouă mojicie, numind patru figuri emblematice din spaţiul cultural şi din presă „perfuzişti”.

Diminuarea influenței UE va aduce o putere personală aproape neîngrădită a lui Liviu Dragnea, a acoliților săi și a PSD prin acapararea tuturor instituțiilor independente importante din țară.

Evenimentele din ultimele săptămâni sunt o demonstrație că micile și iresponsabilele animale politice, produsul anilor de contraselecție, puse de poporul pesedist în fruntea țării, au luat-o complet razna, târându-ne pe toți ceilalți pe un drum pe care nu-l vrem.

Dacă CCR va forța revocarea doamnei Kӧvesi, oricât de aberante i-ar fi argumentele, atunci revocarea procurorului general Augustin Lazăr va fi doar o chestiune de timp. Corolarul acestui demers va fi repolitizarea justiției.

Ar fi nevoie de o instituție total nepolitică pentru a impune în România cu adevărat principiile egalității de șanse și respectul pentru diversitate, altminteri vor fi compromise și cele mai bune intenții legate de drepturile omului.

Guvernul se împrumută de la lună la lună tot mai scump, pentru că piața reacționează la cererea mare de lichiditate mărind dobânzile.

Un Candide s-ar fi aşteptat ca statele mari câştigătoare, ca şi România, ale disoluţiei imperiilor austro-ungar şi ţarist să celebreze centenarul concertat. Raportul cu istoria naţională este însă unul egoist.

Administrația Trump pare prizoniera unei percepții supradimensionate asupra capacității SUA de a-și impune agenda proprie la nivel global.

Putin reușește să fie într-o situație ce poate fi comparată cu cea a lui Stalin din 1939.

Denunțarea acordului nuclear cu Iranul de către Washington toarnă gaz peste focul regional. Ciocnirile dintre Israel și Iran riscă să degenereze într-un război în toată regula. Mutarea Ambasadei Americane la Ierusalim reaprinde chestiunea palestiniană.

Cand am auzit prima data termenul de “democratie iliberala” am tresarit avand sentimentul ca am de-a face cu o contradictie intre termenii alaturati, cu un oximoron. Drept este ca se utilizeaza si sintagma “democratie liberala” (pe care am datora-o lui Fareed Zakaria) ca referinta. Dar si fata de aceasta formulare am avut indoieli privind semnificatia (suna a pleonasm).