Opinii

Condamnarea lui Vâlcov strânge și mai mult lațul în jurul lui Dragnea și scoate la suprafață o parte din puroiul corupției pe care se bazează puterea sa.

Din punct de vedere economic, singurul punct benefic al Administrației Trump, în primul an de mandat, nu este decât reforma fiscală, care poate avea ca efecte creșterea investițiilor în SUA și repatrierea profiturilor corporațiilor americane din străinătate.

La 30 ianuarie, președintele american Donald Trump a susținut, timp de 80 minute, primul său discurs despre „Starea Uniunii“.

Un studiu american plasa Franța pe prima poziție mondială în privința soft power, a puterii de influențare, iar The Economist a considerat că Franța este țara anului 2017.

Scandalul produs săptămâna trecută de Lista Kremlinului pare să se înscrie în aceeași tendință de desincronizare dintre președinte și „administrația profundă“.

În termeni politici, vorbim despre ascensiunea unui lider de partid obsedat de control, un lider a cărui ascensiune trebuie oprită cu orice preț.

Textul slugarnic de adeziune asumat de atâția rectori din țară evocă în mod neplăcut și profund îngrijorător scrisorile de adeziune inundând paginile Scânteii și României libere în perioada comunistă, înainte de Congresele PCR.

Dacă nu va fi oprită stupid de pudori anacronice și reticențe inacceptabile, mișcarea #metoo poate deveni o bătălie politică.

„Coloniștii“, adică firmele străine, sunt profitabile, plătesc salarii mari și dările la buget.

Deviza PSD-ALDE pare să fie că drumul spre libertate trece prin acapararea controlului asupra tuturor instituțiilor statului și golirea de conținut a tuturor funcțiilor pe care nu le controlează, cum ar fi cea de președinte. Totul, în numele iluziei că pot obține puterea absolută.

Președintele PSD a anunțat că parlamentul are pe agenda actualei sesiuni schimbarea legilor siguranței naționale.

Ce mielușel, ce drăguț și prevenitor cu președintele Iohannis a devenit dintr-o dată Dragnea! Nu e ieșire televizată să nu-și arate gratitudinea pentru numirea rapidă a Guvernului Dăncilă, să nu-i mulțumească pentru că s-a păstrat în limitele Constituției.

Spre deosebire de situația Convenției Democratice din anii ’90 și de aceea a Alianței D.A. din anii 2000, astăzi opoziția pare a fi constitutiv, nu circumstanțial, incapabilă de unire.

Una din explicațiile oferite frecvent pentru haosul fiscal botezat „revoluție” care caracterizează guvernarea PSD este că puterea politică, Dragnea personal, caută să „se răzbune” cumva pe cei care îl contestă în stradă și îi pedepsește sub forma taxelor și impozitelor aberante și în continuă schimbare.

Trump poate fi acuzat că este mercantil, meschin și lipsit de anvergură „geopolitică”, dar poziția sa este un avertisment adresat celor care încă mai cred că americanii pot fi păcăliți cu ușurință.

Tevatura declansata de declaratiile lui Liviu Dragnea referitoare la ”personajul veninos” Pahontu, generalul aflat in fruntea Serviciului de Protectie si Paza, ar fi de risul curcilor daca in spate nu s-ar vedea Planul.

Noua răsturnare violentă de valori la care asistăm astăzi nu vine din neant. Coboară direct de pe toboganul ingineriei social-culturale, comuniste. Dacă ne gândim bine, categoria de vârstă și (in)competențe care umple în proporție covârșitoare parlamentul actual o reprezintă chiar omul nou – format în plin ceaușism. Majoritarul de atunci și urmașii lui de acum.

„O să distrugem coridorul terorii treptat, începând din Vest“, a spus președintele turc Recep Tayyp Erdoğan pe 20 ianuarie, anunțând începerea ofensivei împotriva kurzilor sirieni și a luptătorilor ISIS de la granița sa estică, în Afrin.

Cehii au votat zilele trecute mânați parcă de dorința de a testa rezistența fragedei lor democrații.

Klaus Schwab, inițiatorul Forumului Economic Mon­dial de la Davos, a adus pe scenă o fanfară care a intonat un fel de salut îna­intea intervenției pre­ședintelui american. O dovadă că lumea a în­ce­put să se obișnuiască cu Donald Trump.

Anul acesta au fost cei mai mulți politicieni din istoria de aproape 50 de ani a Forumului de la Da­vos, între care 70 de șefi de state sau de gu­ver­ne, din totalul de 3.000 de participanți veniți din 134 de țări. România nu pare interesată nici să-și dez­vol­te conexiunile, nici să ur­mă­reas­că în­cotro merge lumea, dar absența ei din cercurile mari e deja o tradiție, la fel cum tăcerea ei la Bruxelles e o obiș­nuință.