Opinii

Deasupra Palatului Cotroceni plutește, mă tem, o suspiciune de mediocritate și amatorism.

Luptele din interiorul opoziției subminează pe termen lung șansele unei schimbări politice.

Fisurile apărute în UE odată cu venirea unor guverne populiste și antiimigrație sunt pe cale să producă un cutremur de proporții în Germania.

Coaliția de guvernare din Italia nu vrea ieșirea din UE, ci constituirea unui pol conservator alături de Vickor Orbán și Sebastian Kurz pentru schimbarea regulilor din UE.

Pentru șeful Pentagonului, America are două trăsături fundamentale: puterea de a inspira și cea de a intimida. În ultima vreme, însă, cea din urmă devine cea dintâi. Nu doar în relația cu aliații, dar și față de imigrație.

Din 2002 încoace, Recep Tayyip Erdoğan a câștigat toate alegerile, de aceea victoria de la ultimul scrutin, care îi va permite să celebreze în funcția de președinte un secol de la formarea Turciei moderne, nu a fost o surpriză.

Dragnea și ai lui trăiesc într-o bulă a cărei rezistență la realitate trece toate testele.

Am semnat și eu, ca mulți alții, după cea de a doua condamnare penală a lui Dragnea, scrisoarea societății civile prin care se cerea demisia acestuia din funcția de președinte al Camerei Deputaților. Am semnat-o, fără să fiu convins că eliminarea lui din funcțiile publice ar rezolva în mod radical problemele României de azi.

Avem așadar o opoziție lipsită funciar de abilități politice, care se pricepe mai curând la auto-goluri și se validează trist în propria oglindă prin convocări de proteste stradale. De partea cealaltă, supușii tot mai obraznici ai sultanului pregătesc intens în Parlament o legislație după inima lui.

Esecul motiunii de cenzura usureaza asaltul lui Dragnea asupra Codului penal, arata slabiciunea sistemica a opozitiei, mareste divizarea societatii si il pune pe presedintele Iohannis intr-o situatie si mai complicata.

Pe 17 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu spumega în faţa cercului său de slugi, incapabile să opreasă revolta populară la Timişoara. Le reproşa că nu îi uciseseră pe toţi. Aproape 30 de ani mai târziu, un alt produs al şcolii de gândire comuniste, Liviu Dragnea, confruntat tot cu problema contestării puterii lui, se află în aceeaşi situaţie. Și el a convocat o întâlnire a celor mai loiali susţinători...

O serie de curente europene, la nivel politic dar și în spațiul intelectual, par foarte grăbite să se "elibereze" de "nefasta" influență anglo-saxonă, adică de Marea Britanie și America

Cine l-a ascultat vineri seara pe Liviu Dragnea după ședința CEx a PSD, putea să creadă că are de a face cu un lider invincibil, capabil, datorită sprijinului politic de care dispune, să învingă nu numai justiția, ci și orice instituție a statului care i s-ar pune împotrivă.

Suntem așadar lăsați pe seama noastră. La bine și la rău – acum cu adevărat suntem ceea ce suntem „prin noi înșine”.

De acum inainte presedintele exercita si calitatea de sef al guvernului, numeste si schimba ministrii fara acordul parlamentului, numeste jumatate din membrii Curtii Constitutionale.

E greu să mai vorbești despre reforma educației naționale atunci când în fruntea guvernului figurează încă o persoană cu problemele de lectură ale unui elev slab de clasa a patra.

”Nu mă sperie nici Iohannis, nici Hellvig, nici Pahonțu, nici Kovesi, nici Băsescu, nici Ponta, nici Oprea, nici alții”. Nu îl sperie decât pușcăria. Îl sperie de moarte. A înnebunit de frică.

Ambâțul de a schimba regulile jocului fără a mai urma „abordarea procedural corectă”, întru anularea pedepsei lui Dragnea – închisoare 3 ani și jumătate – denotă voința fermă a Partidului Salvați Deținuții (PSD) de a merge „până la capăt”.

Exista premisele ca Dragnea sa declansaze razboiul civil pentru a scapa de condamnare. Nu mai are nimic de pierdut. S-ar putea sa-l opreasca partidul de frica sa nu piarda alegerile. Steaua lui Dragnea insa apune, orice ar face.

În decembrie 1989 aveaţi deja un rând de guşă care vă separa de restul chiţcanilor, gherlanilor, ghiorţanilor, hârciogilor. Vă plimbaţi guşa cu fală printre şoricimea şi şobolănimea costelivă care tremura toată numai când vedea maşinile voastre cu „numere mici”.

Grecul Alexis Tsipras și macedoneanul Zoran Zaev au ajuns la un acord istoric. O dispută de câteva decenii pare să-și găsească rezolvarea. FYROM se va numi Macedonia de Nord și își va trece acest nume în Constituție, în așa fel încât grecii să fie siguri că nu vor exista pretenții teritoriale.