Opinii

Merită România să luptăm pentru ea? Răspunsul trebuie să îl dea fiecare cât mai onest, mai ales că nu există garanții de succes.

Deși nu s-ar zice privindu-l, premierul Tudose este un talentat dansator de tango. La ședințele și sindrofiile partidului le ia în brațe pe cele trei dive dragi lui Dragnea - Gabriela, Carmen și Olguța -,

E de rău, domnilor. Statul paralel și ilegitim s-a oploșit în aproape tot Universul.

Într-un moment când lumea noastră se preocupă intens de noile încercări la care este supusă Casa Regală a României, am socotit că n-ar fi cu totul inutil să evoc, sub titlul Regele și Patria, unele aspecte definitorii ale personalității Suveranului. E o sintagmă ce comportă deja o lungă istorie, poate la fel de mare ca perioada postbelică, măsurând ea însăși trei sferturi de secol.

Rămas până la capăt credincios devotamentului faţă de ţara sa, Regele Mihai a părăsit acum existenţa pământească. Întreaga sa viaţă şi acţiune îl aşează firesc în şirul celor mai de seamă reprezentanţi ai istoriei naţionale.

Pe măsura ce timpul se scurge, chiar și cei mai fanatici susținători ai Brexit încep să aprecieze importanța unei relații funcționale cu Uniunea Europeană.

Dragul meu Popor, Te-ai bucurat mult cînd, în urmă cu 28 de ani, ai crezut că ai scăpat de dictatura comunistă și de statul confiscat de o oligarhie cinică și hrăpăreață. Ai crezut că minciuna în care trăiseşi ultimii 45 de ani şi-a dat obştescul sfîrşit şi că absolut toți conaţionalii tăi sunt deopotrivă oripilaţi de rezultatele ei. Erai atît de nepregătit pentru lumea ce ţi se oferea…

Lucruri care, până nu cu mult timp în urmă, păreau a fi străine unele de altele – venind din direcţii diferite ale socialului – încep să se întâlnească şi să contureze o direcţie în care, din ce în ce mai probabil, vom apuca-o în timpul ce vine.

De la București, mesajul este unul de sfidare: „Vă convine sau nu, de-acum înainte discutați cu noi, pentru că noi suntem România”. Și a lor va rămâne pentru de la Washington nimeni nu negociază cu borfașii care au pus stăpânire pe România.

Odata cu comunicatul Departamentului de Stat si avertismentele lui Rex Tillerson pentru tarile Europei de Est transformate in false democratii, in Romania a inceput batalia finala. Se joaca in acest zile, saptamani si luni o carte istorica. Nu sunt deloc vorbe mari.

Ceea ce s-a întâmplat în Zimbabwe a fost mai mult o lovitură în sânul establishment-ului decât o schimbare de regim.

În ciuda controverselor legate de favorizarea fluxului migraționist masiv din 2015, nu par să existe deocamdată alternative serioase mai tentante în raport cu Angela Merkel pe scena politică germană.

Dragnea nu a scos și nici nu va scoate oameni în stradă, cât să se vadă de pe Marte, dintr-un singur motiv. Pentru că nu are de unde.

Legea care încearcă să sugrume organizațiile neguvernamentale, inițiată de parlamentarii PSD Pleșoianu și Nicolae, merge pe urmele celor similare din Rusia lui Putin și Ungaria lui Orbán.

Lupta de tranșee care urmează va forța opoziția să se reinventeze și, poate, să construiască o alternativă la sistemul impus de 28 de ani de PSD.

Moscova și-ar putea extinde cu ușurință umbra asupra Balcanilor, folosind cele două pârghii imbatabile ale sale: dezinformarea și destabilizarea.

Protestatarii sunt tot mai convinși că șefii Grupului Infracţional Organizat sunt deciși să meargă până la capăt cu schilodirea justiției. Motivul e simplu și evident: nu sunt nebuni să aleagă între a scrie legi și ordonanțe în parlament și a scrie (plagia, mai bine spus) cărți în celulă.

Intrăm în anotimpul revoluțiilor și al revoltelor la români. Iar tensiunea generală crește cu fiecare zi.

Politicienii români au avut întotdeauna un talent aparte în a lansa expresii care fac carieră.

PSD se remarcă prin câteva premiere penibile. Vexatorii. A dat primul preşedinte democrat pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității, primul premier post-decembrist ajuns în închisoare, primul premier pus sub acuzare în perioada mandatului şi primul preşedinte de Cameră a Deputaţilor pus în funcţie în ciuda unei condamnări penale.

Donald Trump uită că surprinzătoarea sa victorie în alegeri nu a fost o consecință a îmbrățișării pe scară largă a naționalismului de tip Breitbart. Dimpotrivă, electoratul nonideologic din anumite state cheie l-au sprijinit pe Trump cu prudență și neliniște.