Opinii

Dacă sub raport economic lucrurile vor merge rău în lunile următoare, efectul demonstrațiilor ar putea deveni copleșitor.

Reacțiile furibunde împotriva deciziei președintelui Iohannis de a o numi pe soldățoaica lui Dragnea premier au justificare în cel mai bun caz doar în plan moral.

Respingerea de către preşedintele Klaus Iohannis a primei propuneri PSD-ALDE pentru funcţia de premier nu ar fi schimbat lucrurile: a doua propunere de care trebuia să ţină seama era tot a PSD-ALDE, pentru că aritmetica parlamentară e aceeaşi. Ba, sunt indicii că le-ar fi complicat. Inutil şi nu în defavoarea PSD-ALDE.

Președintele avea o mulțime de motive solide să o respingă pe Viorica Dăncilă și un singur risc, mai degrabă minor.

După episodul Dăncilă-premier, chiar cred că de la acest PSD, cu sau fără Dragnea, nu mai e nimic de așteptat. În bine, vreau să spun.

Deopotrivă Beijingul și Phenianul vor să forțeze o ruptură, un divorț între Coreea de Sud și Statele Unite.

Plahotniuc are (avea) nevoie de Dodon pentru a-și justifica pretenția de „redută“ în calea unei invazii rusești.

Mulți sunt de acord că, în ciuda unor inadvertențe și erori, volumul Fire and Fury al lui Michael Wolff face o descriere în mare parte corectă a atmosferei haotice care domnea la Casa Albă după începerea mandatului lui Donald Trump.

Raportul minorității democrate din Senatul american este important în măsura în care propune ca SUA să recunoască oficial regimul de la Kremlin drept o amenințare gravă la adresa ordinii liberale occidentale.

Inventarierea scenariilor pentru evoluțiile politice din acest an trebuie să plece de la importanța alegerilor prezidențiale de anul viitor.

Statul introduce o reglementare peste noapte, pe furiș, fără studiu de impact și fără nicio explicație logică, lovind în cea mai dinamică pătură socială a societății românești.

Tudose maghiarofobul se luptă cu Dragnea maghiarofilul. Pe niciunul nu-l interesează că ungurii sunt autonomiști de 25 de ani.

Recenta criză din PSD aduce o mare noutate: pentru prima oară în ultimul an și jumătate voci cu greutate din rândul baronilor se ridică public împotriva lui Liviu Dragnea, criticând modul în care acesta gestionează puterea atât în interior, cât și în raport cu guvernul.

Ne simțim nefericiți fiindcă nutrim pentru noi și pentru copiii noștri planuri disproporționate față de realitate. Trăim o combinație dintre frustrările din timpul comunismului și speranțele postcomunismului.

Noua coaliție CDU-SPD anunță un set de politici care pun “eurozona pe primul loc”.

100 de femei celebre din Franța au publicat în Le Monde un fel de manifest prin care se opun campaniei #metoo (și eu), care a început în SUA pe fondul scandalului în care este implicat producătorul de la Hollywood, Harvey Weinstein (65 de ani), acuzat că ar fi violat, hărțuit și umilit zeci de actrițe.

Cartea semnata de Michael Wolff (Fire and Fury: Inside the Trump White House), un jurnalist specializat in portrete controversate (precum cel al lui Rupert Murdoch), a produs un tsunami politic in America.

Rîndurile care urmează nu vor să fie decît expresia unui episod de perplexitate, prilejuit de o emisiune TV. Țin să-l împărtășesc, pentru că sper (probabil candid…) că vreun reprezentant luminat al ”opiniei publice” mă va ajuta să pricep unde mă aflu.

Ascensiunea noului moştenitor al coroanei saudite este însoţită de o escaladare a ostilităţii faţă de Iran, vizibilă în tot Orientul. Politica saudită în regiune va deveni tot mai agresivă după ce Administraţia Trump a dat mână liberă aliatului său regional.

Pe tot parcursul anului trecut, preşedintele american Donald Trump s-a comportat de parcă s-ar afla în siajul Moscovei.

Societatea iraniană, unde jumătate din populația țării are sub 35 de ani, dorește în primul rând mai puțină rigiditate din partea factorului religios și deblocarea ascensorului social și economic.