Opinii

Aura de invincibilitate a lui Dragnea începe să se facă praf. Jocurile nu-i mai ies și asta o văd în primul rînd tovarașii săi de drum.

Triumviratul antiimigrație format din miniștrii de Interne austriac, italian și german și-a sărbătorit nașterea printr-o bătălie pierdută.

Nu e deloc exclusă o decuplare a Europei de America și o reconfigurare a alianțelor strategice, cel puțin temporar, în interiorul patrulaterului geopolitic Statele Unite- Europa-Rusia-China.

De șapte ani știm și de viitoarea producție offshore, și de liberalizarea pieței pentru onshore și am fi putut pregăti un nou cadru fiscal.

Din păcate, România de după revocarea șefei DNA arată ca un câmp de luptă dominat de hoardele barbare, cu câteva focare de rezistență izolate, lipsite de un lider convins și convingător.

Independența, eficiența și autoritatea justiției din România sunt grav afectate, conchide Comisia de la Veneția.

Dincolo de compromisurile (in)evitabile din atmosfera balcanizată în care a evoluat, Kövesi a performat cu instrumentele pe care le-a avut la dispoziție.

Întâlnirea de la Helsinki dintre Donald Trump și Vladimir Putin a scos în evidență dorința celor doi lideri de a se înțelege direct.

Dragnea e în război cu toată lumea și va avea de ales între pușcărie și ordonanță de urgență. Iohannis, în schimb, nu e în razboi cu nimeni, așteaptă precum chinezii pe malul apelor tulburi. Ce, nici el nu știe prea bine.

Motive care nu au nicio relevanță privitoare la cele de mai jos m-au determinat să mă retrag cu totul din viața publică. Uneori regret, iar acesta este cazul care mă determină să intervin, chiar dacă târziu, asupra unui subiect pe care îl consider important.

“Polishing a turd” tradus literar inseamna, cu scuzele de rigoare, “sa faci din rahat bici”. Potrivit presei britanice, acesta a fost diagnosticul pus de Boris Johnson strategiei guvernamentale vis-à-vis de Brexit.

Imaginea pe care Dragnea dorește să i-o creeze lui Iohannis este aceea a unui câine bine înlănțuit care se ascunde în fundul cuștii, de unde latră spart vorbe goale despre anticorupție și stat de drept. De aceea, Iohannis este obligat acum, când este încolțit, să iasă la luptă și să contraatace.

Fără îndoială, săptămâna a început cât se poate de prost. Nu neapărat din cauza decretului de revocare al doamnei Kővesi, regretabil dar foarte greu de evitat, cât din cauza modului și momentului în care a fost anunțată decizia prezidențială:

„Tonul face muzica”, se zice. În cazul nostru – președintele semnează revocarea Laurei Codruța Kövesi – muzica era cunoscută și previzibilă: decizia CCR îl obliga pe președinte.

În minunata zi de 2 iulie în care Comisia Iordache a aprobat amendamentul PSD la Codul Penal ce dezincriminează voalat abuzul în serviciu, cu dedicație pentru Dragnea și ai lui, am fi putut avea o epifanie.

Din 2002 încoace, Recep Tayyip Erdoğan a câștigat toate alegerile, de aceea victoria de la ultimul scrutin, care îi va permite să celebreze în funcția de președinte un secol de la formarea Turciei moderne, nu a fost o surpriză.

Pentru șeful Pentagonului, America are două trăsături fundamentale: puterea de a inspira și cea de a intimida. În ultima vreme, însă, cea din urmă devine cea dintâi. Nu doar în relația cu aliații, dar și față de imigrație.

Coaliția de guvernare din Italia nu vrea ieșirea din UE, ci constituirea unui pol conservator alături de Vickor Orbán și Sebastian Kurz pentru schimbarea regulilor din UE.

Fisurile apărute în UE odată cu venirea unor guverne populiste și antiimigrație sunt pe cale să producă un cutremur de proporții în Germania.

Luptele din interiorul opoziției subminează pe termen lung șansele unei schimbări politice.

Deasupra Palatului Cotroceni plutește, mă tem, o suspiciune de mediocritate și amatorism.