Opinii

Oamenii politici din opoziție trebuie să se conecteze în mod autentic la societate.

Vladimir Putin nu are doar ambiția de a rămâne la putere un timp nedefinit, ci și de a ajunge în galeria marilor lideri ruși, înșirați pe pereții de la Kremlin, țari și mari generali care au lărgit granițele țării, făcând din Rusia o amenințare la adresa lumii occidentale.

Înțeleg că numirea ta în Colegiul CNSAS este ca și aranjată. Prietenul și șeful tău Tăriceanu te susține, audierile în Parlament sunt o formalitate, deci nu are cine să te oprească.

După ce dă de mâncare la porci, bătrânul scoate două găleţi de apă din fântână. Apoi, pleacă grăbit în sat să cumpere un sac de cartofi la ofertă. Poartă cizme de cauciuc şi-s pline, pline de noroi. Toată uliţa e plină de noroi. Tot satul. E sâmbătă, 10 martie.

Dacă nu exista, Cristoiu trebuia inventat. Spre deosebire de ceilalți născători de minciuni moarte la naștere, el e ”maestru”. Or, numai unul de talia lui putea să screamă din”bomba care va zgudui” și ” dezvăluirea care va cutremura” așa o căcărează de oaie.

De multă vreme exitul lui Rex Tillerson plutea în aer. Dar președintele Trump a ales o manieră deplorabilă pentru a-i încheia mandatul.

Există în istoria PSD un punct de inflexiune, în care lucrurile au luat-o implacabil pe panta descendentă? Există probabil mai multe, mai degrabă o serie nesfârșită de alegeri greșite și decizii nefaste care au adus PSD în acest punct.

Iarna populistă s-a instalat mai rapid şi mai temeinic în Italia decât în orice alt stat occidental. Dacă în alte cazuri au existat soluţii pentru a izola extremele, Italia nu are scăpare: va avea un guvern populist, eurosceptic şi antiimigraţie.

Demisia principalului consilier economic al Administrației Trump anunță ascensiunea aripii protecționiste din Casa Albă. Vin zile destul de tumultuoase pentru alianțele Americii.

Tratativele subite dintre cele două state coreene și negocierile care urmează între dictatorul de la Phenian și președintele american sunt în mare parte opera liderului sud-coreean și a strategiei lui Kim Jong-un. Primul prin felul ferm, dar prietenos de a întinde mereu mâna spre Nord, al doilea prin consecvența cu care a reușit să producă arme de distrugere în masă, pentru a speria Occidentul și a-l face să nu se poarte cu el cum a făcut-o cu Saddam Hussein în Irak.

Criza imunoglobulinei este un exemplu școală de ce se întâmplă atunci când un domeniu esențial cum este sănătatea este administrat de un stat sărac, corupt până în străfunduri și condus de incompetenți. Și nu vorbim numai despre prim-ministrul Dăncilă, care nu este în stare să pronunțe corect „imunoglobulină“ și „clawback“.

A crede că doar retragerea unei diplome obţinute prin fraudă echivalează cu reformarea Academiei SRI este o amăgire.

Declarațiile liderilor coaliției la putere făcute la sfârșitul săptămânii trecute au confirmat cele mai pesimiste previziuni legate de modul cum guvernanții României actuale înțeleg să dezvolte relația cu orientarea democratică a regimului politic de la noi.

Cele 100 de măsuri ale premierului Dăncilă vor face mai complicat de urmărit programul de guvernare.

La 55 de ani, Liviu Dragnea încearcă să-și schimbe imaginea și vrea să se transforme din baron de provincie în lider cu viziune națională.

Dragnea și-a făcut atent socotelile. Știe bine că adevăratul moment de răscruce pentru soarta sa politică va fi anul 2019, cel al alegerilor prezidențiale. Congresul extraordinar doar a pregătit terenul.

Când ești, profesional vorbind, o nulitate, îți aștepți împlinirea numai de la partid.

Cu o armată de membri de partid care așteaptă vibrând de emoție să le vină rândul la pupat condurul, există riscul ca Liviu Dragnea să pună România pe drumul spre autocrație.

Citit atent discursul lui Putin de săptămâna trecută este mai puțin despre arme nucleare, cât despre miza viitorului – competiția pentru big data și inteligență artificială.

Luptătorii cu justiția, oculta, limba română și mitraliera au dreptate: sunt victimele lui Dragnea.

Dubla interogație dacă critic, de ce critic? vs. dacă judec, de ce judec? poate revela privirii atente deosebirea între cele două: una presupune (teoretic cel puțin) un rezultat benefic, eventual un „re-start“; cea de-a doua reprezintă un verdict sec, menit mai degrabă să desființeze o stare de lucruri decât să o aprofundeze. Tocmai pentru că frontiera între cele două perspective rămâne fragilă, sofisticata învățătură creștină oferă nuanțe pe care este păcat să le ignorăm, din superbie.