Opinii

PSD nu înțelege legătura dintre politica economică a guvernului și cea specifică Băncii Naționale.

En Marche! și Emmanuel Macron au spulberat partidele tradiționale și au reconfigurat peisajul politic din Franța. Deși nu o spun, inițiatorii RO+ intenționează să realizeze exact același lucru în România.

În jur de 70 de protocoale secrete au fost încheiate între Serviciul Român de Informații și alte instituții ale statului, necunoscute întru totul. Din interiorul sistemului nu a explicat nimeni de ce erau necesare astfel de documente.

Victoria conspiraționismului e efectul unei crize mai adânci.

Partidul domnului Cioloș, oricât de onorabili și de profesioniști ar fi membrii săi, se confruntă cu obstacole mari și de aceea, dacă ar fi să pariem, eșecul pare cel mai sigur pariu.

Bugetul UE polarizeaza atentia statelor membre din Uniune in lumina marilor provocari cu care se confrunta acestea pe plan intern si international. In cele ce urmeaza ma voi referi la unele aspecte privind bugetul UE avand in vedere interesele Romaniei, specifice (nationale) si derivand din nevoia de a preveni disolutia proiectului european.

Linia pe care vrea să o impună Donald Trump asupra politicii externe americane consună cu spiritul epocii egocentrismului și izolaționalismului în care am intrat oficial după votul pro-Brexit și victoria aceluiași Trump.

Nu folosesc verbul „a învinge” la timpul trecut şi nici nu-l aşez într-o construcţie afirmativă, pentru că îmi impun să-mi păstrez un licăr de speranţă că mă înşel, totuşi, şi că fac afirmaţia doar pe fondul dezamăgirii.

Egiptul este o țară în război, astfel că nu este surprinzător faptul că generalul Al-Sissi a fost reconfirmat în funcția de președinte.

China și Coreea de Nord par să-și coordoneze îndeaproape mișcările înaintea întâlnirii dintre Kim Jong-un și Donald Trump.

Nu mai suntem nici în condițiile aritmeticii globale bipolare Est-Vest de pe vremea URSS și nici nu mai putem vorbi despre un front occidental unit.

România actuală și protestarii ei (din toate orașele, de toate coloraturile sociale, din toate generațiile și din toate sferele profesionale) au nevoie de un document comun, național, și nu de petiții tematice, concentrate pe câte un singur subiect ardent, la ordinea zilei.

Facțiunile din vechea Securitate s-au privatizat în anii ’90, unele dedicându-se afacerilor, altele parazitând Serviciile.

În secolul tehnologiilor comunicării, papalitatea avea nevoie să fie reinventată, reactivând o sursă inepuizabilă - Evangheliile.

Domnul Dragnea nu lovește direct, ci prin interpuși, pe care, preluând vocabularul romanelor de spionaj, îi putem numi „cârtițe“, căci aparent se situează în tabăra opoziției.

În România, proiectul reunificării cu Republica Moldova ține mai degrabă de retorica naționalistă a centenarului și de valul populist care precede alegerile de anul viitor.

Cum o nenorocire nu vine niciodată singură, după ce gogoașa protocoalelor secrete s-a dezumflat cu desecretizarea, propaganda a aflat o altă veste cutremurătoare: refugiata de lux Elena Udrea, căreia medicii i-au recomandat repaos la barurile din Costa Rica, și-a pierdut celebrul jurnal.

Negarea faptelor e primul dintre semnalele paranoiei guvernamentale actuale.

Să ne imaginăm situaţia probabilă ca domnul Cazemir Ionescu să ajungă preşedintele CNSAS-ului. Adică cel care, conform legii şi protocolului cu Secţia Parchetelor Militare a ÎCCJ pune ultima semnătură, cea decisivă, pe documentele pe care instituţia le va mai trimite de acum încolo către SPM în ”dosarul Revoluției”. Momentan, dânsul are calitatea de martor în cauză şi beneficiază de „prezumţia” domnului Iordache. Ce se va întâmpla însă în situaţia în care la sfârşitul anului va avea, să presupunem, calitatea de inculpat în dosarul ”Revoluției”, asemeni celei din dosarul „Mineriadei”? Va trimite la Parchet documente care l-ar putea încrimina?

Alexander Adamescu si Puiu Popoviciu s-ar incadra, pastrand proportiile, la categoria “oligarhi romani”. Prin urmare, nivelul de excelenta al serviciilor londoneze, le-a facut si lor cu ochiul.

Expuzările de diplomați sunt un semnal, dar dacă Occidentul se oprește la acest gest „teatral”, Moscova nu va fi afectată pentru mult timp.