ANUL XXVI (1382) (13 Septembrie 2016 - 19 Septembrie 2016

În perioada 11 octombrie-1 noiembrie, Inițiativa „Calderon“ oferă publicului bucureștean o introducere inedită în arta retoricii.

În perioada 11 octombrie-1 noiembrie, Inițiativa „Calderon“ oferă publicului bucureștean o introducere inedită în arta retoricii.

România e țara în care teoriile politice generale par să nu se aplice.

Dosarul Ponta-Ghiță-Blair a regenerat furibunda campanie împotriva DNA, care amintește prin vehemență și manipulare, tristă ironie, de cele purtate împotriva lui Băsescu.

Guvernul Cioloș face față cu greu tentației proiectelor care promit mari schimbări și a căror punere în practică nu o poate asigura.

Dezbaterile pe marginea tentativei de simplificare a fiscalităţii au scos la iveală devălmăşia din spatele contribuţiilor sociale.

Aducerea pe tapet a referendumului de unire a Transnistriei cu Rusia apare mai mult ca o carte pe care Moscova o joacă în perspectiva alegerilor prezidențiale din Republica Moldova.

Ponta este, alături de președintele Băsescu, autorul moral al degradării grave a comunicării publice.

Probabil, mai devreme sau mai târziu, se va ajunge la un faliment cinstit, deși termoficarea în București chiar ar fi fost o afacere bună pentru toată lumea, dacă am fi știut s-o gestionăm cu cap.

Tony Blair este doar ultimul din lunga serie a fericiților câștigători la Eurobingo-ul politic de la noi. România ar fi fost oricum o destinație firească pentru interesele de business ale fostului premier britanic.

Capra europeană a vecinilor noştri de la Vest a luat-o razna, de la prea multă căldură, prea multă aşteptare, prea mulţi migranţi...

UE nu are nevoie de o armată proprie ca să apere Europa de ruși (pentru asta există NATO), UE are nevoie de o armată proprie pe care s-o folosească ideologic împotriva anglo-americanilor și pentru a face o reverență Rusiei.

Oare după sfârșitul istoriei urmează sfârșitul Pax Americana? Și revenirea lumii lui Tucidide, unde „cei puternici fac ce pot, iar cei slabi suferă ce trebuie“?

Ne îndreptăm oare către noi protectorate sau încercăm să reconstruim state și să reașezăm populațiile în matca lor naturală?

Timpul presează, avalanșa informațională și tehnologică nu lasă răgaz indecișilor.

Evadarea în Gulag nu era neapărat imposibilă, paza era deseori laxă, însă distanţele mari, lipsa hranei şi vremea foarte dură zădărniceau de regulă cele mai multe tentative. Alta era situaţia când deţinutul avusese marele noroc să fie alocat vreunui lagăr din partea europeană a Uniunii Sovietice.

Prigonind plăcerea ori instrumentând-o, religiile au înăsprit un război al sexelor care oricum însângerează multe cămine ori cel puțin le acrește.

"Fidelio" pe scena ONB e o frumoasă reușită, care demonstrează capacitatea ansamblului de a se reinventa în prezența unei regii valoroase și inspirate, care a știut să valorifice tot ce are mai bun arta lirică românească.

M-am uitat pe studiul din 2009 făcut de Comisia Prezidențială pe care ați coordonat-o la vremea respectivă. Sunt acolo câteva lucruri importante. De exemplu, disparitățile foarte severe dintre centru și provincie - avem județe unde PIB-ul e de patru-cinci ori mai mic decât al Bucureștiului - sau discrepanțele enorme dintre sat și oraș. Apoi, cu trimitere la „nivelul de civilizație“, doar 25% dintre locuințele din mediul rural erau racordate la rețelele de apă și canal, iar asta își pune amprenta asupra felului în care gândesc oamenii. S-a schimbat ceva important din acest punct de vedere în ultimii șase-șapte ani?