ANUL XXXVII (1671) (13 octombrie) 2026

Repertoriul festivalului Bukfeszt a manifestat reverențe față de cultura națională (Eminescu și  Eugène Ionesco), față de clasicii maghiari (Molnár Ferenc) și, mai ales, față de marea cultură a lumii.

Oare ce lecție ne dau Grivița 53, Isho și Muzeul Plan B de la Cluj? România este o țară în care oamenii capabili construiesc adevăratele infrastructuri ale culturii.

Huriile este un roman amețitor, izbitor, impresionant prin curaj, iar stilul autorului e de o poeticitate rară, pentru că există fraze care sunt poeme rânduite în forma prozei. O capodoperă.

Din nou: patru registre (tematice și nu numai) diferite, foarte diferite. Patru cărți foarte interesante care vorbesc despre bogăția, despre piața noastră editorială.

Sezonul de toamnă la MARe / Muzeul de Artă Recentă din București propune o splendidă recapitulare a unor momente-cheie din istoria artei, a unor anotimpuri aparținând marilor creatori români.

Publicat prima oară în anul 1951, Grecii, volumul istoricului și universitarului britanic H.D.F. Kitto, este fascinant pentru orice filoelen, chiar dacă au trecut aproape trei sferturi de secol de atunci.

„Oraș în Buclă” este un proiect cultural inițiat în 2024 de Asociația REC (Resurse pentru Educație și Cultură) sub coordonarea Ralucăi Paraschiv și a lui Iris Ordean.

„Acordul diesel” e aproape irelevant economic, dar politic semnificativ. Nu va scădea prețul la pompă în SUA, însă rupe disciplina sancțiunilor occidentale și oferă Moscovei un precedent.

Până se lămuresc în SUA diversele scandaluri de corupție ale ambasadoarei, noi să terminăm cu contractele netransparente pe care ministerele le bagă pe gât companiilor de stat.

În articolul trecutam început o explicație privind combaterea dezinformării prin legi și instituții, unul dintre pilonii de apărare împotriva manipulării, alături de comunicare și educație.

Deși învestirea unui guvern Luca Niculescu rămâne învăluită într-o ceață grea, politicienii nu mai pot ignora urgența momentului: rectificarea bugetară.

Președintele AUR, George Simion, instigă lumea să iasă în stradă, să pună presiune pe judecători pentru a-l elibera pe fostul candidat prorus la președinție Călin Georgescu.

  Lózinca politică a momentului (așa, cu accent, ca la răposatul Brucan) pare a fi: să ne umplem buzunarele, dar cu mâinile altora. În speță, cu cele – sucite la spate – ale domnului Niculescu.

De zeci de ani băgăm miliarde de euro în stadioane și echipe de fotbal, deși Naționala nu se mai califică la niciun turneu mondial, iar alea de club sunt ciuca bătăilor în orice competiție.

  Convocarea alegerilor anticipate – dacă guvernul Niculescu va cădea – pare să fie cea mai democratică opțiune care se poate întrevedea pentru a debloca criza guvernamentală și politică din România.

Locatarul de la Casa Albă dorește să-și dea numeleunui ocean, nu știe încă dacă Atlanticului sau Pacificului.

Un singur lucru nu și-a imaginat PSD atunci când a decis să dea jos guvernul ca să scape de premierul Bolojan: că va rămâne atât de izolat pe scena politică. Singura armă rămasă e șantajul.

Oricum se va numi primul-ministru și oricare îi va fi pe hârtie mandatul, reformele vor stagna și măsurile esențiale vor fi amânate sine die.

Nu-i ușor să dărâmi un guvern (ai nevoie de trădători) dar e și mai greu să faci altul din cioburile împrăștiate.