ANUL XXXIII (1568) (17 mai 2022)

Însă problema principală a viziunii de „libertate maximală” este faptul că moderarea ține mai mult de „trust & safety”, domeniul care se ocupă de experiența utilizatorilor.

Realul pericol este ca Rusia să revină după război la masa europeană, în pofida ororilor comise, iar Putin să fie recuperat drept partener de dialog. Aceasta ar fi, de fapt, marea sa victorie.

Guvernul a decis că inflația îl avantajează, căci îi mărește veniturile și îi reduce în termeni reali sumele pe care le datorează. Simplu și cinic.

Putin nu a „denazificat” Ucraina, dar cu siguranță a făcut-o una cu pământul. Ceea ce duce la întrebarea dacă nu cumva exact asta a fost intenția lui, o intenție genocidară camuflată într-un război.

Presa a pus mâna pe un subiect fierbinte, abordat de o mare parte din publicații ca unul de senzație. Jurnaliștii cunosc rețeta aducătoare de audiență: sex, bani, moarte.

Recentele numiri la CCR și ICR au arătat exact cum stăm, cine suntem și cam ce viitor ne așteaptă.

Diversele forme de antiamericanism împărtășesc câteva elemente fundamentale: ura față de democrația liberală, capitalism, stat de drept și civilizația occidentală.

Marea dramă a Rusiei, ce se aruncă mereu în afară, într-o logică a expansiunii fără oprire, e aceea că nu-și cunoaște înlăuntrul.

Europa Centrală și de Est are un noroc istoric cu lumea anglo-saxonă, cu SUA, Canada și Marea Britanie. Un rol fundamental joacă însă Polonia, care va fi liderul națiunilor slave.

Nu doar țările de pe flancul estic, ci și cele din grupul scandinav nu au deloc încredere că o Europă suverană, sub comandă franco‑germană, decuplată de „anglo‑saxoni”, le‑ar putea asigura securitatea.

Grupul pentru Dialog Social a organizat, pe 11 mai, ceremonia de decernare a Premiului GDS pe anul 2021 lui Cristi Danileț, precum și a Premiului GDS In Memoriam acordat lui Voicu Rădescu.

Oricine este pasionat de România interbelică, inconștient, își pune mereu și mereu aceeași întrebare: cum ar fi arătat România în anul 2022, dacă nu ar fi fost distrusă de comunism?

Literatura Andreei Răsuceanu se dovedește metafizică prin dimensiunea de permanentă meditație asupra sensului vieții și al morții, asupra sacrului și al Istoriei.

În Filantropica este multă descumpănire morală între „Crăciunul etern” al trecutului și veleitățile simplist justițiare ale prezentului. Ce poveste ascunsă spune, de fapt, „Filantropica” lui Nae Caranfil?

Un deputat european i-a îndemnat să bea ceai de tei pe angajații BNR. Guvernatorul i-a transmis că a băut prețiosul calmant. Președintele a contribuit la dezbatere explicând de ce la BNR se bea ceai.

Vedetă a spectacolului e, fără îndoială, creația scenografică, mai ales că tot mai rar uriașa scenă a Naționalului bucureștean cu scenotehnica ei sofisticată e folosită la nivelul posibilităților