ANUL XXII (1128) (18 - 24 octombrie 2011)

În domeniul divin, românii par să deţină reţeta literară perfectă.

Faptul că există o disproporţie între tine şi erou, că tu eşti un om oarecare, iar el o lumină, un meteor nu are importanţă în identificare.

Cu ochelarii ei negri, hollywoodieni, ca ai cutărei starlete cleptomane, dată în vileag de tabloide, judecătoarea Victoria Gabriela Bârsan, şefa Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal de la cea mai înaltă instanţă de judecată din România, acuzată de trafic de influenţă, dă lecţii: ca să fii JUDECĂTOR, ne explică ea negru pe alb, trebuie să fii, înainte de toate, OM.

Există cărţi care atrag atenţia, în primul rând, datorită notorietăţii celui care le scrie, după cum există cărţi ce incită mai ales prin obiectul lor de investigaţie. Recent apăruta Miron Radu Paraschivescu – eternul eretic face parte din a doua categorie.

Editura Polirom a publicat un nou titlu semnat de Ion Vianu: Apropieri (colecţia Ego-Grafii), un fascinant periplu prin lumea literară şi artistică, prin realitatea cotidiană, dar şi prin meandrele psihicului uman. Volumul este disponibil şi sub formă de e-book.

Cei care vor să-l trezească la viaţă ar trebui să ia aminte lecţia sovietică a acestei demonii istorice, comunismul: atât liderii iniţiali, cât şi „tovarăşii de drum“ sfârşesc prin a fi sacrificaţi de cei mai buni dintre tovarăşii lor.

Perspectiva pierderii uriaşelor stipendii care au infectat piaţa muncii în mass-media şi au creat o dependenţă ruşinoasă faţă de comanda stăpânului mai taie din aplombul înjurăturii împachetate jurnalistic.

La sfârşitul lunii septembrie, premierul Vladimir Putin şi-a anunţat candidatura la preşedinţia rusă în faţa a 11.000 de militanţi ai Partidului Rusia Unită.

Cele două noţiuni reflectă în mod tacit o anumită filosofie a istoriei şi nu pot fi înţelese decât în raport cu modernitatea şi cu liberalismul, filosofia politică a modernităţii.

Pentru cei care se întreabă sau doresc să îşi aducă aminte cine a fost omul Ion Diaconescu, amintirile sale sunt un bun răspuns. Le-a scris clandestin şi le-a ţinut ascunse, pentru vremuri mai prielnice. Povestea memoriilor lui Ion Diaconescu nu este diferită de povestea propriei sale vieţi. Le-a tratat pe amândouă cu aceeaşi responsabilitate.

În acest meci în campionatul alergării după bani, care se poartă pe ecranele computerelor, publicul nu ţine cu niciun competitor.