ANUL XXXVI (1633) 18 februarie 2025

Multe structuri institu­ționale autohtone par definiția gravitației, sunt greoaie și anchiloza(n)te. E un truism să constați că multe încă se hrănesc inerțial din anii 50, de când au fost înființate.

Ceea ce demonstrează romanul este cât de mult poate literatura să ne dea sens interior, atunci când incoerența realității ne asaltează.

Un spectacol de teatru nu e chemat să tragă concluzii și cu atât mai puțin să arate cu degetul, dar nici să rătăcească printre ipoteze.

E doar un scenariu posibil: 5 cărți pe lună. O carte la 7-8 zile. O medie de 40 de pagini pe zi. Cam 50-60 de minute pe zi. Pentru igienă intelectuală!

În locul unei abordări responsabile a provocărilor cu care ne confruntăm, posibila întâlnire  Trump – Putin și discursul lui J.D. Vance de la München au generat în Europa reacții iritate panicarde.

Adrian Lesenciuc face o minunată reclamă literaturii de inspirație istorică și religioasă, mai ales în aceste momente de cumpănă ale literaturii și culturii în general.

Trei țări pitice și obraznice, „aparținând de drept Imperiului”, retează cablul direct al Moscovei  cu exclava Kaliningrad și nu pățesc nimic. Diferența nu e atât „fizică”, ține mai mult de „poveste”.

Administrația Trump lucrează de zor la tot felul de idei mărețe, de la anexarea Canadei la salvarea Crăciunului și a sportului feminin. Fanii sunt în extaz, în timp ce restul privim uimiți, ca la circ.

Trump nu își dorește să împartă gloria unui eventual acord cu nimeni,  iar Putin știe că ar fi mai greu de negociat cu europenii și infinit mai greu cu ucrainenii.

Europa deja înțelege că are nevoie de o nouă alianță militară, la care s-ar putea alătura Marea Britanie și Canada, pentru a-și promova propriile interese.

Iohannis a fost exact contrariul lui Carol I. Ceea ce Hohenzollern a făcut în 48 de ani, sasul a demolat în 10. Odată cu el, se stinge mitologia neamțului harnic, organizat, tenace și gospodar.

În timp ce scena politică este tensionată de amenințarea unei moțiuni de cenzură care ar prăbuși guvernul, momentan amânată, România riscă să alunece în capcana perversă a unei furtuni perfecte.

Discursul lui J.D. Vance a mers ca o mănușă pe linia de argumentație folosită de vocile AUR și georgesciene.

Votul negativ al nonagenarului Nicolae Breban, vechi nomenclaturist al statului comunist și prietenul generalului Pleșiță, a decis respingerea intrării lui Mircea Cărtărescu în Academia Română.

Vance vs EU la München, șeful Pentagonului de câte ori deschide gura, Academia RO vs Cărtărescu, șefii Nordis în libertate, Bogdan înapoi la Realitatea, ...

Iohannis nu și-a trădat doar electoratul, care l-a votat în baza promisiunii de a scăpa țara de „pe-se-de”, ci și țara, pe care a dat-o pe mâna „tagmei jefuitorilor”.

Ilie Bolojan, noua stea de pe firmamentul ruginit al politicii românești, a ajuns interimar la Palatul Cotroceni într-un moment de criză majoră internă și externă. Multe speranțe se leagă de el.

Precum monarhii infami de pe timpuri, se pare că Donald Trump nu înțelege diferența dintre relațiile sale private și cele ale statului, pe care vremelnic îl conduce.

Demisia lui Iohannis (premieră absolută!) de la președinție s-a produs în mod sigur la presiunea coaliției. Ciolacu, Bolojan și Kelemen au făcut pasul înapoi lăsându-l pe Iohannis în ofsaid.