ANUL XXVI (1371) (28 Iunie 2016 - 04 Iulie 2016)

Supus propagandei mincinoase a unui Nigel Farage și oportunismului unui Boris Johnson, pesedistul englez a făcut un mare rău țării sale și Europei. Fără s-o știe și fără s-o vrea.

E profund nesănătos pentru o societate să nu se poată baza pe parlamentul care o reprezintă și să spere mereu ca soluțiile să vină fie de la instanța constituțională, fie de la justiție în general.

Pentru laburiști, provocarea este aceea de a arăta că globalizarea lucrează în beneficiul britanicului obișnuit, nu pentru elitele supranaționale.

De ce trebuia un referendum pentru a decide o chestiune atât de complicată? Pentru că suveranitatea britanică e vie, nu e tribală, ci juridică și e, deci, în conflict cu proiectul unui superstat european care șterge suveranitățile naționale.

Criza de legitimitate a clasei noastre politice este sincronă cu cea mai gravă criză a instituțiilor europene.

Sub umbrela autohtonismului și protocronismului, politicienilor penali le va fi mult mai ușor să demonteze legislația anticorupție, impusă – nu-i așa? - de străini.

La începutul lunii aprilie, PPE a organizat la Bruxelles o dezbatere, din ciclul Saint-Géry Dialogue, cu tema Uniunea Europeană în viitoarea economie globală. Unul dintre invitați a fost MARIA LUÍS ALBUQUERQUE, fost ministru de Finanțe al Portugaliei. La aproape trei luni distanță și doar cu o zi înaintea crucialului referendum din Marea Britanie privind un posibil Brexit, am invitat-o la un dialog pe temele abordate și atunci la Bruxelles.

Publicul britanic evaluează mass-media ca părtinitoare în proporție de 26%, mai ales presa dominată de ideologiile de dreapta.

Brexitul poate genera un efect de contagiune.

Lupta împotriva manipulărilor populiste trebuie dublată de o reformă a administrației de la Bruxelles care să ducă la îmbunătățirea și debirocratizarea Uniunii Europene.

Confirmarea Brexit slăbește UE și sporește posibilitatea unei Europe cu geometrie variabilă. Evident, Regatul Unit (și atât de divizat, acum) nu-și modifică geografia și nici nu-și suprimă relațiile cu blocul continental.

Replică la articolele din revista 22 - „Asasinarea“ lui Trosca

Prin teatru se fac apeluri internaționale, iar forța lor depășește orice reportaj de televiziune bine făcut sau film documentar.

Imaginea oferită de maiorul Caracaș este edificatoare şi pentru că ne oferă ocazia de a compara tratamentul aplicat prizonierilor de război în primul şi cel de al doilea război mondial, chiar şi în Germania.