Pe aceeași temă
Averile ilicite ale politicienilor sunt principalul motiv pentru care imaginea clasei noastre politice este proastă, ceea ce nu va permite niciodată performanțe în actul de guvernare. Firește că pe lângă avere mai sunt și alte cauze ale lipsei de performanță: incompetență, necinste, imoralitate, ipocrizie, aroganță...
Ca atare, credibilitatea diriguitorilor de azi se află la un minimum istoric și se poate ușor intui de ce: trăiesc pe picior mare, ferindu-se de ochii mulțimilor, sunt păziți cu strășnicie de organe și interlopi cu ceafă groasă, au acumulat conturi groase, palate imense, cele mai multe prin zone turistice renumite, unele ascunse vederii prin țări exotice, altele trecute pe rude, prieteni, amante... Numai că pentru orice politician aceasta constituie piatra de moară legată de gâtul carierei sale politice. Nu am nimic împotriva oamenilor bogați, dar în nicio țară democratică și civilizată din politică nu se face avere. Din contră. De obicei, oamenii devin hoți, corupți din necesitate: au o casă plină de copii și n-au cu ce-i întreține, cu ce-i trimite la școală și atunci încearcă să se descurce. Dar mai-marii noștri putred de bogați pentru ce o fac? Răspunsul e unul dureros: o fac din sentimentul puterii celui mai tare din parcare, adică „pentru că pot“, o fac din lăcomie, din poftă de înavuțire. Jaful banului public e principalul motiv pentru care această generație de politicieni corupți se pregătește să iasă din istorie pe ușa din dos. Ipocrizia nu mai ține mult și, de atâta minciună, nedreptate, politică strâmbă, lipsă de patriotism, asistăm la un adevărat exod al cetățenilor spre țări dominate de lege și civilizație.
Boala averilor celor aleși să conducă destinele României nu e nouă, cu ea confruntându-se judiciarii și înainte de 1989, însă Legea 18/1968 a averilor ilicite a fost mătrășită de FSN imediat după revoluție. Îi deranja. De atunci mi-a fost clar că scopul emanaților revoluției n-a fost niciodată buna guvernare, ci jaful, corupția, exploatarea credulității cetățenilor, imposibilitatea de a fi pedepsiți și a se demonstra caracterul ilicit al averilor. De fapt, s-au înlocuit principiile eticii și echității socialiste cu bunul plac, iar corupții s-au înveșnicit în saloanele puterii.
Ca să ocolească răspunsurile incomode despre acumularea uriașelor avuții și despre lipsa chefului de bună guvernare, au schimbat legile în favoarea lor, preluând de la alții nu tehnici, strategii noi de guvernare, de dezvoltare economică și socială, ci fel de fel de scuze manipulatoare: Soros, de la rușii lui Putin și ungurii lui Viktor Orbán, statul paralel, de la turcii lui Erdoğan... Ei înșiși au acuzat amestecul ocult al serviciilor secrete și al justiției în jocul politic, inventând binoame, trinoame și mai știu eu ce bazaconii cu protocoale și înțelegeri secrete. Numai și numai să scape de urmările legii. (...)
Proba corupției o constituie averile de neam prost. Dacă se socotesc cinstiți, să ne spună prin ce mijloace și-au făcut averile? De ce nu-i învață și pe ceilalți cetățeni, milioane și milioane de săraci, ca să devină și ei bogați? De ce beneficiază, asemenea lui Ceaușescu, de bucăți întregi de țară, de domenii baroniale, de gratuități, contracte preferențiale și de ce dau în numele lor personal și al partidului pomeni din banul contribuabilului?
Petru Tomegea
Mai 2018
