Relativismul cultural care ucide

Nu va exista nici o luptă pentru apărarea civilizaţiei occidentale dacă nu respectăm ceea ce vrem să apărăm, dacă refuzăm sistematic să identificăm agresorul. Manifestările de solidaritate cu Franţa, precum şi mesajul „Je suis Charlie“ însuşit şi transmis de zeci de mii de oameni peste tot în Occident sunt emoţionante, dar sunt, în acelaşi timp, înşelătoare

Cristian Campeanu 09.01.2015
SHARE 12

Nu va exista nici o luptă pentru apărarea civilizaţiei occidentale dacă nu respectăm ceea ce vrem să apărăm, dacă refuzăm sistematic să identificăm agresorul.

Manifestările de solidaritate cu Franţa, precum şi mesajul „Je suis Charlie“ însuşit şi transmis de zeci de mii de oameni peste tot în Occident sunt emoţionante, dar sunt, în acelaşi timp, înşelătoare. Căci pentru fiecare voce de politician şi jurnalist care se ridică acum cu indignare sfântă în apărarea libertăţii de expresie, există tot atâtea exemple de cedări, laşităţi şi trădări ale acestei valori fundamentale a civilizaţiei occidentale şi a Occidentului în general. Aţi auzit manifestări ale acestor laşităţi şi în ultimele zile de la cei care au ales să sublinieze mai degrabă ceea ce ei cred că este o legătură, o relaţie, între masacrul din redacţia Charlie Hebdo şi caracterul „provocator“ la adresa sensibilităţilor musulmane al caricaturilor publicate de săptămânalul parizian şi nevoia de autocenzură a presei. Dar, dacă preţuieşti libertatea de expresie, această pretenţie se arată destul de repede a fi lipsită de sens. Libertatea de exprimare nu înseamnă nimic dacă nu apără dreptul de a fi insolent, provocator şi chiar de prost gust. Dacă vreţi un slogan, prostul gust nu este o crimă, crima este o crimă. Nu e nimic „liber“ în libertatea presei dacă publici numai materiale şi imagini conformiste, ceea ce este considerat „decent“ şi „acceptabil“ la un moment dat astfel încât să menajezi toate sensibilităţile, pentru că atunci devii inutil şi irelevant.

Cu alte cuvinte, libertatea de expresie îşi pierde valoarea dacă cedează convenţiilor şi cutumelor sociale.

Din acest punct de vedere, „reţinerea“ şi „autocenzura“ nu reprezintă altceva decât tot atâtea gesturi laşe de sinucidere morală prin care abandonezi valoarea supremă pe care se presupune că o aperi.

Acest abandon moral care justifică barbaria asasinatului printr-o presupusă lipsă de inocenţă a victimei, acest relativism, nu este posibil decât dacă ai suspendat cu totul judecata morală şi ţi-ai pierdut reperele.

Acest relativism moral este fundamentul pe care a crescut relativismul cultural, ideea că nu există civilizaţii care să fie superioare altora în vreun fel.

Această idee a devenit, din păcate, dogma progresismului politic în societăţile occidentale şi unul din cele mai eficace mijloace de autoînfrângere civilizaţională. Ceea ce o face deosebit de atractivă în mediile progresiste este presupusa ei încărcătură rasistă. Pe scurt, dacă afirm că valorile occidentale ale libertăţii, democraţiei societăţii deschise şi drepturilor individuale sunt superioare oricărei alteia, atunci mă fac vinovat de „eurocentrism arogant“ şi sunt purtătorul unui rasism inerent. Soluţia pentru exorcizarea acestui rasism inerent omului alb este suspendarea judecăţii morale şi declarării, din principiu, drept egale din punctul de vedere al valorilor a tuturor culturilor şi tuturor moravurilor şi sistemelor constituţionale de oriunde în lume. Altfel spus, nu există nici o diferenţă esenţială între arhitectura greu construită a sistemului de drepturi ale omului din constituţiile occidentale moderne şi Sharia islamică, sistemul oligarhic chinez ori dictatura de esenţă fascistă din Rusia. Orice alte pretenţii reprezintă imperialism cultural. Or, dacă nu cred că valorile mele sunt cele mai bune, dacă ele nu sunt dezirabile în mai mare măsură decât ale altora, de ce să le apăr? Dacă nu există diferenţe de esenţă între valori, de ce m-aş ridica în apărarea valorilor mele? Această resemnare civilizaţională, care îşi are rădăcinile în relativismul cultural şi care a fost folosită pentru a justifica şi ascunde crime şi atrocităţi, este unul dintre vinovaţii pentru crearea condiţiilor care au făcut posibil masacrul de la Paris.

Celălalt vinovat este o orbire deliberată care provine din aceeaşi sursă. Auzim acum, aşa cum am auzit şi după atacurile de la New York, Londra sau Madrid, că nu ar fi de vină islamul, ci doar grupuri de „fanatici religioşi“. Prin urmare, terorismul islamist, deşi este o ameninţare serioasă, nu este totuşi motiv de mobilizare civilizaţională. Nu este, aşadar, motiv de război, ci mai degrabă o afacere a poliţiei. Nu există un inamic, ci doar nişte răufăcători. Orice altă pretenţie este un atac la adresa islamului şi, prin urmare, intolerantă şi rasistă. Această pretenţie este o minciună asumată oficial de cea mai mare parte a politicienilor, dar şi a societăţii occidentale, care, pentru că nu mai are chef să lupte, refuză să admită că există un inamic. Or, acest inamic există chiar dacă vrem să îl recunoaştem sau nu şi el ameninţă fundamentele înseşi ale civilizaţiei occidentale. Nu, nu este vorba de religia islamică, pentru că asta ar însemna să gândim ca ei şi să admitem că valorile modernităţii laice pe care se presupune că o apărăm sunt absolut incompatibile cu cele circa 1,6 miliarde de musulmani şi atunci singura soluţie ar fi genocidul. Inamicul nu este “islamul“ generic, ci anumite curente din interiorul islamului care reprezintă versiuni ale unei ideologii totalitare cu nimic mai benignă decât nazismul sau comunismul. Când în „Crezul“ Frăţiei Musulmane se spune „Coranul este Constituţia noastră, Jihadul este calea noastră iar moartea pentru Allah este dorinţa noastră“, nu ar mai trebui să fie nici o îndoială că avem de-a face cu o ideologie totalitară, politică modernă îmbrăcată în haina credinţei islamice tradiţionale, care cucereşte în mod sistematic spaţiul islamic şi atacă la fel de sistematic civilizaţia occidentală în inima ei, în centrele ei istorice simbolice. America, Spania, Marea Britanie şi acum Franţa. Nu are de-a face cu sărăcia, cu trecutul colonialist sau cu statul Israel şi criza din Orientul Mijlociu. Dacă ar fi fost aşa, ar fi atacat orice altă ţintă, nu Charlie Hebdo. Lipsit de credinţa că mai are pentru ce lupta şi de dorinţa de a lupta, Occidentul a ales să proclame că nu are împotriva cui.

Acest abandon fără precedent al responsabilităţii pe care Occidentul şi l-a asumat de a menţine lumea în pace şi de a lupta împotriva barbariei a făcut posibil atacul asupra libertăţii de expresie. Peste Oraşul Luminilor a coborât întunericul în momentul în care Kalaşnikovul a asasinat creionul. Atacul laş asupra Charlie Hebdo ar trebui să fie momentul în care occidentalii vor fi realizat că valorile lor fundamentale se află sub atac, că au pentru ce lupta şi că trebuie să o facă. 

Articol publicat de Romania libera

Comentarii 12

Vasile Popa - 07-01-2015

Lasitate este din partea celor care in loc sa respunda cu argumente istorice, ii aresteaza pe cei ce critica zionismul si contesta minciunile cu privire la Holocaust Franta este campioana in acest domeniu. La fel si Germania. Batjocorirea musulmanilor de catre evreii de la Charile este libertate de expresie, dar criticarea minciunilor si crimelor evreilor este incitare la ura de rasa. In aceasta traditie a "libertatii de expresie", Charlie a concediat un caricaturist care a refuzat sa retraga o caricatura la adresa evreilor. Libertatea de expresie este doar o lozinca goala atata vreme cat singurii care beneficiaza de ea sunt cei ce controleaza pana la sufocare presa si sistemul judiciar. Asta este adevarata lasitate.

Răspunde

gabarelo - 01-12-2015

Nuantele sunt permise si sunt binevenite. Era vorba de oportunitate si compasiune pentru niste oameni morti si pentru familiile lor. Astea se puteau spune inainte de a fi omorati sau mult, mult dupa. Cand va duceti la o inmormantare, obisnuiti sa criticati mortul? Eu incerc doar sa am bun simt. Nu sunt in masura sa judec pe nimeni. D-vs sunteti? Din ce postura? Pana la atentat, de ce nu i-ati criticat? De ce nu i-ati aratat cu degetul? Vi s-a trezit acum spiritul dreptatii? Daca vedeti rosu in fata ochilor, e posibil ca judecata sa nu mai fie la fel de clara. Gabriel Deliu, Rm. Valcea

Răspunde

Daniel Georgescu - 01-12-2015

"Your freedom ends where my freedom begins".. Nu stiu cu ce te-a deranjat citatul meu din Voltaire si faptul ca semnalam ipocrizia "intelectualitlor basisti" care toti "sunt Charlie" acum dar pana ieri cereau inchiderea Antenei 3 negand astfel libertatea de exresie celor care nu gandesc ca ei !!!?? By the way de unde stii tu ca sunt "frustrat" si "populist" !!??

Răspunde

Dogmaticul - 01-12-2015

Nuantele nu sunt permise? Nu esti cumva tu insuti un fundamentalist? Cum sa absolvi de ORICE responsabilitate redactia ziarului? Nu erau niste copii nevinovati, suflete pure si inocente, ci niste indivizi imorali si cu o imaginatie bolanava, care sfidau cu buna-stiinta sensibilitatea religioasa a islamistilor in general, si a jihadistilor in particular (iar cu cei din urma nu prea te joci). Cand nu vrei sa vezi nuantele si radicalizezi un punct de vedere, devii dogmatic, stimabile domn.

Răspunde

gabarelo - 01-12-2015

Deslusesc trei tipuri de oameni, trei reactii la crimele din Franta: 1.Cei care spun simplu ca e o ticalosie, 2.Cei car spun: da, dar si jurnalistii,... 3.Cei care aproba direct sau prin tacere complice, carnagiul. Din punctul meu de vedere, 2=3. Nuantele nu sunt permise, in acest caz. Este vorba de crime, nu exista circumstante atenuante. Orice comentariu, spun din nou, este o profanare de morminte. Doar statul francez putea decide daca jurnalistii au gresit. Nu cei din afara, chibiti ai corectitudinii, cocotati pe gard, monstrii fara pic de empatie reala, pentru care mortii sunt o statistica. Daca sunt convinsi de adevarul lor, sa mearga sa ii sfatuiasca pe jurnalisti sa se autocenzureze mai vartos. Daca vom limita azi, libertatea presei, maine, teroristii vor omori pentru alte motive, vor cere mai mult. Gabriel Deliu, Rm. Valcea,

Răspunde

simultan - 01-11-2015

Basescu? Din contra, Basescu, in 2005 a reomandat nepublicarea caricaturilor daneze la noi. Basescu e rational si nu populist, nationalist. Voi sunteti populisti. Tu esti toata ziua pe forumuri injurand peste tot. Esti un mare frustrat acolo in Canada ta. A3 si antenistii raman la marginea societatii dpdv al valorilor si discursului, faptelor. Sper sa nu te superi... libertatea de exprimare. A adevarukui de data asta.

Răspunde

Avicenna - 01-11-2015

Un articol prolix, foarte reductionist, transand intre civilizatia Occidentului versus barbaria islamista. Daca punem problema asa radical de dihotomizant, ma tem ca nu vom rezolva niciodata problema terorismului. Si un pic de documentare despre filosofia islamica nu ar strica apologetilor valorilor Occidentale, cu toate exgerarile ei penibile (gen caricaturi triviale pe teme religioase, femeia cu barba si alte orori). Va recomand cu multa caldura cartile unui savant francez specialist in islamism, Henry Corbin. Puteti sa-l cititi si pe Rene Guenon cu multa incredere, va va face sa ganditi dintr-o data mai profund despre lumea in care traim.

Răspunde

Sorin - 01-11-2015

Dar Deuteronomul, Cap.13 l-ati citit? Sa vdeti cum Dumnezeul crestin "autorizeaza" uciderea infidelilor? Crestinismul, daca-l privim cu atentie este tot o religie/ideologie totalitara, care in vremurile sale "bune", nu foarte indepartate era la fel de sangeros cu cei care nu se supuneau "neconditionat curentului crestin "adevarat". Vezi confruntarile sangeroase din Irlanda dintre catolici si protestanti! Sau intre catolicii spanioli si populatia bastinasa din America de Sud.

Răspunde

Daniel Georgescu - 01-10-2015

“Je ne suis pas d’accord avec ce que vous dites, mais je me battrai jusqu’à la mort pour que vous ayez le droit de le dire.” Voltaire Domnule Campeanu ipocrizia dumneavoastra (si a celorlati "intelectuali basisti" ar fi hilara daca nu ar fi vorba despre moartea unor oameni nevinovati. Charlie Hebdo are tot dreptul sa-i ridiculizeze pe talibanii islamisti si pe profetul Mohamed dar Antena 3 ar trebui desfiintata pentru ca-i ataca pe talibanii basisti si pe profetul Traian Basescu !!?? Daniel Georgescu Toronto, Canada

Răspunde

Florian - 01-09-2015

A fost ptr. mine prima data cand nu am fost de acord cu Dl. Plesu citind acel articol,este a nu stiu cata oara cand sant total de acord cu Dl. Campeanu,si da,islamul cu toti clericii radicali(va amintiti de cel chior si ciung,altfel cetatean englez ce andemna la lupta) au terenul liber si propice la andemana,occidentul este orb si las si nu antelege ca fara lupta este pierdut si data cu el lumea.

Răspunde

Adrian Rusu - 01-09-2015

Asta e corectitudinea politica v2.0. Vinovat este, din nefericire, chiar ,,islamul generic,, pentru ca dogma prevede expres uciderea ,,infidelilor,,. Se pot cita suratele in cauza, care nu prea admit interpretari, si pe care de altfel, imamii si teroristii NU le interpreteaza. Exista un mic truc teologic, al ,,abrogatelor,, adica al suratelor care nu se aplica tel-quel, dar care (trucul) nu este constant folosit. Musulmanului ii ramane intotdeauna un grad de libertate fata de infidel (de noi, adica) libertate de a ucide sau macar de a minti. Una dintre minciunile uzuale este de altfel, ,,Islamul, religie a pacii,,. Fireste ca asta nu incrimineaza cele 1,6 miliarde de indivizi musulmani, dar.... doar in masura in care sunt atei, sau islamul este redus la o identitate culturala (si nu religioasa). Asa arata lucrurile. E greu de inteles de ce ne invartim in jurul cozii....Daca la francezi orbirea e justificata de considerente practice (ex-coloniile, procentul din populatie...), CARE este motivul pentru care noi nu vrem sa vedem cum arata de fapt lucrurile?

Răspunde

profesoru - 01-09-2015

Foarte bun articol. Sper sa citeasca si d. Plesu prima parte, ca sa nu mai sustina ingradirea libertatii de expresie.

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22