SRI trebuia extras din dosarele penale. Nu e loc de discutie aici. Ma intreb doar de ce vigilentii si puristii momentului au stat in adormire vreme de vreo 12 ani, ca nu prea i-am auzit, ba unii chiar s-au adapat la greu din interceptari si le-au salutat voios, neavind framintari prea mari nici in ce priveste ortodoxia mijoacelor de obtinere, nici a drepturilor omului. SRI trebuia scos din penal si asta nu de ieri de azi. Doar ca nu asa, nu punind in pericol probe obtinute legal si constitutional in dosare aflate deja in instanta. Nu producind un hiatus in functionarea unor institutii, cu DIICOT in frunte, nu dind o gura de aer infractorilor. Nu peste noapte, nu pe repede inainte in stil romanesc, pentru ca atunci lucrurile ies prost. Si, mai cu seama, nu fara dezbateri argumentate si, daca s-ar putea, depolitizate.

Discutia a luat-o pur si simplu razna. S-a ajuns in cealalta extrema, iar asta e periculos. Cum la fel de periculos este sa te folosesti pentru de principii corecte, drepturile omului, de exemplu, pentru a masca scopuri mult mai putin nobile sau parti- pris-uri (cum am spus deja in articolul Drepturile omului, pretextul pentru răfuiala cu DNA).  Dar de la a lua SRI-ului dreptul sa puna in executare mandatele tehnice, .adica sa intercepteze, fileze si sa aiba ofiteri sub acoperire, etc. in cauze penale, pina la a sustine ca nu ar trebui sa faca lucrurile acestea nici in cauze de terorism sau spionaj, adica in situatiile care tin de securitate nationala, e un pas riscant. Chiar foarte riscant, in actualul context european, o lume sfisiata de atentate si probleme legate de invazia refugiatilor.

Sunt de acord ca formularea “organe de cercetare penala speciale” este nefericita, ca explicatiile publice nu au fost suficiente si lamuritoare, ca textul Ordonantei s-a modificat pe drumul spre Monitorul Oficial, ca toate astea dau prost si s-a creat confuzie. Dar exagerarile nu sunt nici ele justificate, suna a fel de prost. Mai ales cind vin din partea unor oameni care inteleg bine despre ce e vorba si nu inghit orice galusca pe nemestecate.

Intreaga procedura, cel putin asta pricep eu citind Ordonanta de Urgenta si CPP, va fi sub controlul procurorului, adica acesta face dosarul penal pe baza informatiilor si probelor primite de la SRI, care trebuie sa obtina in prealabil un mandat de la judecator. ”Exact ca si pina acum, SRI nu a capatat nimic in plus”, spune Raluca Pruna, doar ca punerea in executare a mandatului va fi strict limitata la situatiile prevazute clar de Codul Penal, Titlul X. Care e problema? Unde e pericolul din moment ce controlul e la magistrati- procurori si judecatori? Pina si motivarea Curtii Constitutionale admite dreptul SRI sa se ocupe de mandatele de securitate nationala. Anormal ar fi fost contrariul.

Si daca nu asa, atunci  cum? Care ar putea sa fie alternativa? Cine ar putea sa se ocupe de terorism si spionaj?  Cumva politistii judiciari, cei pe care parchetele trebuie sa-i imprumute de la MAI si pe care trebuie sa-i instruiasca pentru cazuri mult mai simple de infractionalitate? Sau poate procurorii de la DIICOT, care n-au prea facut urmariri si interceptari, neavind nici macar un modest Serviciu tehnic, pina acum apelind aproape exclusiv la SRI? Or fi ei oare profesionisti in astfel de cazuri? Zic ca nu. Terorismul nu e o chestie de care sa se ocupe vreun pafarist, care invata la locul de munca. Nici nu vreau sa ma gindesc la posibilele consecinte.

Garantii depline nu exista

Sigur, putem sa avem suspiciuni ca ofiterul SRI este sub o dubla comanda, a serviciului si a procurorului, care nu va putea controla niciodata exact cit din informatie primeste, cum spune corect Dan Tapalaga. Dar in afara de a da garantii de control prin lege si a gasi persoane oneste care sa le si aplice, nu vad vreo solutie rezonabila deocamdata. Nimic nu va impiedica insa guvernul si parlamentul sa caute altele, sa gaseasca acele mecanisme prin care sa scoata complet serviciile de informatii din securitatea nationala fara insa ca acest lucru sa ne puna pe toti in pericol, sau sa introduca in CCP prevederi  care sa dea garantii ca nu se vor produce abuzuri. Pentru a elimina susiciunile, Parlamentul poate restringe, de exemplu, aria infractiunilor prevazute in Titlul X din CCP, lasind doar terorismul, spionajul, inalta tradare.

 Deocamdata Codul de Procedura Penala, asa cum a fost modificat prin ONG, incearca sa dea o serie de garantii.

1. ”Organele de ancheta penala speciale” existau si inainte, acum se precizeaza insa ca SRI- ul e organul cu pricina. Deci se clarifica lucrurile, se iese din ipocrizie, asa cum voia si Curtea Constitutionla, de altfel.

Sa vedem ce spune ONG “Prin exceptie, organele Serviciului Roman de Informatii pot fi desemnate organe de cercetare penala speciale conform art. 55 alin. (5) si (6) din Codul de procedura penala pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica, conform prevederilor art 57 alin (2) teza finala din Codul de procedura penala".

2. Ofiterii SRI vor fi selectati de  procurorul general, vor primi un aviz pozitiv. Poate ar fi  bine ca mecanismul  sa fie mai transparent, sa existe, de exemplu, un aviz si de la CSM.

Articolul 55

(5) “Atribuţiile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofiţeri anume desemnaţi în condiţiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

3. Intreaga procedura este pusa sub controlul procurorului, el fiind cel care cere mandatul  de supraveghere tehnica, el instrumenteaza dosarul si vegheaza la respectarea legii.

Articolul 55

(6) Organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale îşi desfăşoară activitatea de urmărire penală sub conducerea şi supravegherea procurorului.

Articolul 56

(1) “Procurorul conduce şi controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliţiei judiciare şi a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege. De asemenea, procurorul supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale”

Articolul 57

(2) Organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condiţiile art. 55 alin. (5) şi (6), corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârşirii infracţiunilor de către militari sau în cazul săvârşirii infracţiunilor de corupţie şi de serviciu prevăzute de Codul penal săvârşite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranţa navei sau navigaţiei ori a personalului. De asemenea, organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.

4. Exista si supravegherea, nou introdusa prin ONG, din partea judecatorului de la Inalta Curte. Controlul ICCJ este valabil  nu doar in cazurile de securitate  nationala, ci in toate dosarele penale.

Legea de organizare  judiciara (modificare)

"Semestrial sau ori de cate ori este nevoie, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau unul dintre judecatorii anume desemnati de catre acesta verifica modul de punere in aplicare in cadrul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor prevazut de art 8 alin 2 din Legea 14/ 1992 privind organizarea si functionarea Serviciilui Roman de Informatii, cu modificarile si completarile ulterioare, a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmarire penala".

Sa rezumam: ofiterul SRI va fi selectat de procurorul general, este sub autoritatea procurorului de caz, care face dosarul penal si are obligatia de a verifica legalitatea tuturor  actelor si de a preveni abuzurile, apoi toata procedura este verificata de un judecator de la Inalta Curte special desemnat. Mult, putin, nu stiu, dar, garantii depline nu exista! Teoria e mai mereu contrazisa de practica.

Ar mai fi o distinctie de facut: cea dintre punerea in executare a mandatului de securitate nationala si dosarul penal rezultat din probele si informatiile adunate. Prima sarcina e a SRI-ului, a doua a procurorului si, mai departe a judecatorului. Sa nu amestecam deliberat lucrurile.

Obisnuim sa aruncam in derizoriu chestiunea terorismului, sustinind ca suntem feriti. Pe cit de fatalisti suntem in alte chestiuni, pe atit de optimisti in asta. Dar daca, doamne fereste, are loc un atentat? Atunci toti vor urla ce-au pazit serviciile. Cam asa s-a intimplat si in Franta. Dupa.

Revenind, cred ca discutia a luat-o razna daca ajungem sa ne punem problema ca securitatea nationala nu ar mai trebui sa fie problema serviciilor secrete. Iar daca ONG va fi declarata neconstitutionala sub acest aspect cred ca va fi o problema mare.

SRI, implicat si divizat politic

Serviciile secrete nu au fost si nu vor fi vreodata un club de domnisoare, niste ingerasi topiti dupa democratie sau drepturile omului. S-au bagat mereu in politica, si-au infiltrat oamenii in partide, presa si diverse institutii. De la un punct incolo au parut ca joaca de partea buna a lucrurilor, reformate fiind de americani si partenerii europeni. Nu stim, si nici nu avem cum, ce s-a intimplat in subterane. In opinia publica insa a existat mereu convingerea ca serviciile fac si desfac totul in tara asta, pun presedinti, cistiga alegeri, baga politicieni la puscarie ( biete victime nevinovate, urla respectivii) sau, dimpotriva, ii protejeaza, se (pre)fac ca ne apara de tot felul de pericole pentru a ne controla mai bine. Chiar daca adevarul probabil e undeva la mijlocul drumului, cu miturile nu ai cum lupta. Constantinescu a ajuns presedinte in 1996 cu voie de la Magureanu, in 2000 se prea poate ca lucrurile sa fi scapat de sub control, nici Vadim, nici Iliescu, zice-se, nu erau “programati” atunci, iar  cu Basescu a venit pe un mesaj anticoruptie, sustinut de occident si de servicii. A fost o coabitare reciproc avantajoasa. Cel putin. Pe final de mandat si acesta a fost insa “lasat din brate”. Asa cum a reiesit ulterior, din chiar gura protagonistului, s-au luptat doua factiuni ale SRI-ul, ceea ce nu ar fi fost pentru prima oara in acesti 25 de ani. Maior era omul lui Ponta si a lui Udrea, Coldea a lui Iohannis. Daca achiesam la teoria cu atotputernicia si implicarea serviciilor, cind tragem linie observam ca dupa aderarea la NATO  au “votat”  cu “schimbarea” si cu “dreapta”. Constantinescu, Basescu si Iohannis ar fi “dovada”.

Informatii sub obroc?

Si in privinta anticoruptiei, ca de aici a pornit tavalugul de acum, lucrurile nu sunt doar in alb si negru. E clar ca in perioada Basescu, SRI a capatat, pe fata as spune, o putere foarte mare, punind umarul alaturi de DNA la prinderea “rechinilor”. La vremea respectiva parea de domeniul evidentei ca procurorii DNA- la inceput de drum- nu s-ar fi putut descurca fara sprijinul SRI, sprijin care il depasea binsor pe cel strict tehnic. Cind lumea vedea ca in plasa incep sa se incurce si puternicii zilei, nu doar plevusca, era multumita. Nu au lipsit insa intrebarile legate de protectia de care se bucurau unii si altii, de asa numitii “intangibili”. Unii au cazut in perioada Morar, altii doar in cea a lui Kovesi. Unii isi asteapta inca rindul, poate pina la viitoarele alegeri, cine stie. Au existat intrebari despre acte de coruptie grava documentate de presa, dar care in mod straniu nu ajungeau in atentia DNA.

Desi nu s-au primit deocamdata raspunsuri convingatoare, in ultimii doi ani a fost ridicat un colt al perdelei, dezvaluind putin din ceea ce doar se banuia. S-a aflat, de exemplu, ca interceptarile din dosarul Ferma Baneasa au ajuns la DNA de abia in 2015, desi ele erau din 2007-2008 si ca primisera intre timp vreo doua NUP-uri de la procurori, iar cele cu Lungu, Gărdean și Nastasia din dosarul Gala Bute, facute in 2010, au fost remise procurorilor, pe un traseu sinuos, abia in 2014. Putem presupune multe, ca George Maior, seful SRI, de exemplu, care era prieten cu Dan Andronic si Elena Udrea ( ambii vizati de cele doua dosare) a operat o selectie protectoare. Acelasi Maior a avertizat-o pe Udrea despre fotografiile de la Paris. In schimb, Florian Coldea, adjunctul SRI, statea la sprituri, asa ca baietii, cu Dorin Cocos si alti afaceristi din categoria asta.

Laura Codruta Kovesi povesteste intr-un interviu la Adevarul ca multe dosare legate de ANRP erau la DNA cand a preluat ea sefia institutiei, dar ca nu lucrat nimeni la ele timp de multi ani."A fost un caz cu un vicepresedinte al ANRP, daca nu ma insel Baciu, care a fost instrumentat de catre DNA. Cu aceasta ocazie, au fost ridicate mai multe dosare de retrocedare si care se gaseau la DNA. As putea sa va spun ca nu a umblat nimeni in acele dosare timp de foarte multi ani", a spus Kovesi.  Unul dintre dosarele tinute la sertar este cel al retrocedarii ilegale a 43.000 ha de padure in Bacau in care sunt trimisi in judecata  parlamentarii Viorel Hrebenciuc, Ioan Adam si Tudor Chiuariu. Deschis in 2010, dosarul a primit un NUP, desi interceptarile SRI ajunsesera. Jaful de la ANRP, cum l-a numit pe buna dreptate presa, se cifeaza la sute de milioane de euro, care se invirt in jurul citorva nume, toate cu puternice conexiuni politice.

Se pare ca au fost dosare tinute sub obroc, la ordin polico- sereistic.

Campania impotriva ”binomului”

DNA a fost atacat de politicieni inca din momentul infiintarii, dar asaltul a inceput cu adevarat atunci cind primii pesti mari au fost pusi sa dea cu subsemnatul si bagati dupa gratii. SRI a intrat si el in colimator dupa ce implicarea si contributia la lupta anticoruptie (consfintite si de CSAT) au devenit realitate. Au existat mereu voci care acuzau prea marea ingerinta a serviciilor in zona aceasta, plus  o fobie generalizata fata de”ochii si urechile” serviciilor, cu radacini adinci in perioada comunista. Cu toate acestea, nu se poate vorbi de o veritabila campanie impotriva SRI decit incepind dupa alegerile prezidentiale din 2014. A fost pentru prima  oara cind au aparut detalii la scena deschisa despre implicarea SRI in politica. Declaratiile de atunci ale Elenei Udrea, sustinute apoi de fostul presedinte Traian Basescu, desi facute in contextul problemelor penale ale acesteia au ridicat multe semne de intrebare cu privire la puterea reala a SRI-ului. De remarcat ca atacul s-a concentrat pe Florian Coldea, semnul existentei unei factiuni in interiorul serviciului, presedintele insusi marturisind ca era gata, gata sa semneze demiterea acestuia in contextul episodului Udrea-Paris.

Un alt moment tensionat, care a fost declansatorul unei campanii impotriva serviciilor a fost cel legat de Victor Ponta, acuzat ca a fost ofiter sub acoperire. Cum era de asteptat, serviciul a negat informatia, refuzind sa ofere documentul solicitat de Traian Basescu. Insusi Teodor Melescanu a anuntat ca vrea sa candideze la prezidentiale si s-a retras din functie, lasind astfel loc speculatiilor despre implicarea SIE in politica. Episodul  Ponta a deschis insa o cutie a Pandorei, pe tapet fiind repusa chestiunea ofiterilor acoperiti din magistratura. Pe tot parcursul lui 2015 si inceputul lui 2016, asociatii ale magistratilor , CSM si voci din societatea civila au cerut SRI sa spuna daca exista magistrati –ofiteri acoperiti.  Subiectul, intretinut mediatic, nu avea insa nicio perspectiva de clarificare, fiind evident ca SRI nu putea admite ca a racolat magistrati incalcind astfel legea. De altfel, raspunsul oferit de CSAT mai mult a pus paie pe foc.

Chestiunea acoperitilor  a fost inflamata si de jalnicul episod Robert Turcescu, autodeconspirat in direct, nelamurit nici pina in ziua de azi. A fost insa un bun prilej pentru politicieni- de la Ponta la Basescu- sa arate cu degetul presa si sa aduca acuze, fiecare in functie de propriile interese politice.

Campania impotriva SRI, adesea instrumentata politic si mediatic, a fost insa sustinuta indiect chiar de greseli ale serviciului. Un bun exemplu este legea Big Brother. Iesirile agresive ale lui George Maior, unele chiar  la adresa judecatorilor CCR, presiunile puse pe orgnizatiile care se opuneau legii din considerente autentic legate de drepturile omului, nu au facut decit sa largeasca aria celor care criticau SRI si sa mareasca suspicinile.

Cum insa atacul la SRI urmarea in mod real sa loveasca in anticoruptie si DNA, a fost lansat din laboratoare, unele poate patronate de o factiune a SRI, deja celebra sintagma  ”binomul”. Demonizarea ”binomului”  a devenit sportul preferat al penalilor &comp si presei aferente. Cu toate astea, sondajele aratau ca publicul sustine ”binomul”.  DNA a depasit 60% la capitolul incredere, iar SRI-ul se plaseaza constant la putin peste 50%.

SRI egal Securitate

Exisa insa o parte a publicului marcata de crincena perioada comunista, in care Securitatea facea politie politica, instrumenta dosare si te baga la puscarie pentru ca ascultai Europa libera.  Aceast tip de memorie colectiva a fost folosit politic. Personaje precum Ponta, de exemplu, nu ezita sa puna stigmatul de securist sau stalinist atunci cind vrea sa discrediteze o persoana sau o institutie. Nu este insa singurul. Politicieni de absolut toate culorile, cu trecut mai mult sau mai putin tulbure, incarcat de colaborationism cu vechiul regim se folosesc de conotatiile negative ale Securitatii in raport cu SRI-ul atunci cind interesele le-o cer. Stigmatizarea SRI-ului era cea mai la indemina, mai ales  ca multi ani dupa revolutie serviciul nu se debarasase de vechile deprinderi. Dezbaterea de dupa motivarea deciziei CCR a alunecat din nou in aceasta zona. S-a pus semnul egal intre SRI si Securitate.