Magda Carneci

Scrisoarea a concretizat dorința scriitorilor de a reacționa solidar și coerent la o situație socială blocată și umilitoare.

Sub titlul său original, a fost republicat de curând – în ediție anastatică franco-română - dosarul din 1983 al revistei L’Alternative din Paris dedicat României comuniste de atunci.

Pălăria lui neagră cu boruri largi ne va urmări mental multă vreme. Făptura lui măruntă dar hotărîtă și zâmbetul lui bun și nepretențios, de asemenea. Mihai Șora a fost un reper.

Voicu a apărut în curtea GDS/Revista 22 din Calea Victoriei 120 din București cam pe la mijlocul anilor 90 și de atunci nu a mai părăsit-o.

Judecata disprețuitoare asupra artiștilor locali e un simptom tipic al unui complex de inferioritate și un sindrom iarăși tipic al unei mentalități postcoloniale aparent ireductibile.

Ziua Internațională a Femeii are în spate o întreagă istorie tumultuoasă și luptătoare.

Dacă nu va fi oprită stupid de pudori anacronice și reticențe inacceptabile, mișcarea #metoo poate deveni o bătălie politică.

Scriu acum nu ca poetă, nu ca cine știe ce intelectuală angajată, scriu acum ca o femeie responsabilizată.

Deschisă în timpul Bienalei Art Encounters 2017 din Timișoara, la una dintre cele mai bune galerii de artă contemporană din oraș, ultima expoziție* a lui Călin Dan te poate pune pe gânduri într-un mod rafinat și inconfortabil.

Legat de o cultură folclorică încă vie, Mihai Olos a încercat să o transpună în stilistica modernistă a lumii urbane în care a trăit.

O expoziție aparte și bucuroasă se poate vedea cu folos în cen­trul Bucureștiului.

La prima vedere, alăturarea dintre un desenator francez celebru de secol XIX și un desenator francez de origine ro­mână de secol XX-XXI pare pre­ten­ți­oasă. Și totuși, Carmen Cernat și Oana Ionel, cele două curatoare ale ex­po­zi­ți­ei Întâlniri în pagini tipărite:

Richard Edwards e un intelectual fran­cez, cunoscut în mediul cultural bu­cu­reștean și nu numai pentru pasiunea lui pentru România.

O carte remarcabilă, dar care a trecut până acum neobservată este Taishan-ul meu (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016), un volum bilingv de poezie, englez-român, semnat de Patrizia de Rachewiltz, un nume deocamdată necunoscut în România. Nepoată a lui Ezra Pound, născută în 1950 la Merano, Italia, într-o familie aristocratică cu mare tradiție artistică, Patrizia de Rachewiltz este fiica lui Mary, poetă și prozatoare americană, fiică la rândul ei a unei faimoase violoniste Olga Rudge și a marelui poet american care a revoluționat poezia modernă Ezra Pound.

Număr omagial, Secolul 21 nr. 1-6/ 2016 marchează o dublă aniversare a Getei Brătescu – împlinirea vârstei de 90 de ani de viață, dar și a 50 de ani de când Dan Hăulică a invitat-o să devină graficianul celebrei reviste.

Cu alura lui reținută, cu pomeții lui oblici, asiatici, cu eternul lui zâmbet enigmatic, cu tăcerile lui „delfice“, cu viața lui retrasă și foarte lungă, domnul Șora a devenit de mult un personaj – care atrage și prin puținătatea și discreția elementelor din care i se poate construi portretul public, comun.