Lidia Moise

Dacă actualele spasme ale crizei s-ar mişca pe o traiectorie circulară, am putea constata cum cercul se închide aproape perfect: ne întoarcem la situaţia din toamna lui 2008, când banii au îngheţat.

Avem în faţă un buget prudent, alcătuit sub lupa Troikăi finanţatoare, coordonată de FMI, la cererea Comisiei Europene şi cu expertiza Băncii Mondiale.

Probabil că 2012 nu va fi anul sfârşitului lumii. Va fi însă anul în care politicienii se vor confrunta cu electoratul în multe ţări europene, inclusiv în România.

Echipa de negociatori a FMI & Co. a sosit la Bucureşti şi a început maratonul obişnuit de verificări şi seminarii, însă subiectul central al discuţiilor nu a fost starea economiei româneşti, ci măsura în care aceasta ar fi vulnerabilă în faţa crizei europene.

Toată lumea este de acord că trebuie creat un zid de protecţie în jurul statelor cu datorii. A 13-a reuniune europeană de criză a fost de fapt o rundă intermediară de negocieri, fără detalii sau rezultate concrete, aşa cum era, de altfel, anunţat.

În acest meci în campionatul alergării după bani, care se poartă pe ecranele computerelor, publicul nu ţine cu niciun competitor.

Octombrie va fi o lună agitată pentru economia românească. Agenda de reforme amânate va fi reluată, iar dacă ar fi să citim atent documentarul afişat de Fondul Monetar Internaţional (FMI), ea se va intensifica în ultima parte a acestui an.