Lidia Moise

În Polonia afacerile de extracţie a cărbunelui sunt rentabile, iar companiile implicate sunt listate la Bursa de Valori din Varşovia. Asta s-a întâmplat însă în urmă cu aproape 20 de ani, timp în care s-au făcut investiţii în retehnologizare. Noi am stat şi ne-am întrebat ce este de făcut în tot acest timp.

Când veţi citi aceste rânduri, probabil că Grecia va fi primit deja binecuvântatul pachet de ajutor de 130 de miliarde de euro de la Troika finanţatoare. Grecia susţine că merită această punguţă nouă şi salvatoare de cash.

Este greu de presupus că economia va tura cu o vigoare extraordinară, astfel încât guvernul să poată apăsa pe ambele pedale, ale măririi veniturilor şi scăderii taxelor.

Criza financiară şi capacitatea ei de a spulbera monede, rezerve valutare şi uşurinţa cu care înfăşoară ţările în spirala datoriilor sunt noţiuni greu de perceput de către electorat.

În ciuda iernii năprasnice, clubul european începe o săptămână febrilă. Nu nevoia de dialog îi aşază pe liderii europeni la masa tratativelor, ci drama grecească şi pericolul contaminării care ar putea pune la podea imediat Portugalia şi apoi întreg grupul PIIGS.

Raportul Curţii de Conturi pentru anul 2010 punctează numeroase disfuncţionalităţi privind gestiunea banului public în administraţiile centrale şi locale.

Din piaţa ungară lipsesc 10 miliarde de euro care ar fi putut susţine împrumuturile statului din piaţa financiară internă.

În 2012, furtuna europeană ar putea împrăştia recesiune în marile economii ale continentului, cu efecte greu de bănuit asupra economiei româneşti.

În războiul dintre pieţele financiare şi politicienii risipitori ai Europei sociale, declanşat oficial în 2010, odată cu revelaţia catastrofei financiare din Grecia, frontul de luptă s-a mutat în zona, oarecum teoretică, a ratingului.

E clar că disciplina fiscală se va instala cu nuiaua pe masă, de acum înainte.

Se anunţă un adevărat maraton al discuţiilor şi negocierilor între politicienii din arcul opoziţiei şi puterea executivă pe tema cheltuirii banilor (puţini) ai bugetului de stat în 2012.

Nodul gordian al afacerilor păguboase nu poate fi tăiat decât prin privatizare. Interesul gestionarilor Fondului Proprietatea faţă de contractele Hidroelectrica cu „băieţii deştepţi“

Dacă actualele spasme ale crizei s-ar mişca pe o traiectorie circulară, am putea constata cum cercul se închide aproape perfect: ne întoarcem la situaţia din toamna lui 2008, când banii au îngheţat.

Avem în faţă un buget prudent, alcătuit sub lupa Troikăi finanţatoare, coordonată de FMI, la cererea Comisiei Europene şi cu expertiza Băncii Mondiale.

Probabil că 2012 nu va fi anul sfârşitului lumii. Va fi însă anul în care politicienii se vor confrunta cu electoratul în multe ţări europene, inclusiv în România.

Echipa de negociatori a FMI & Co. a sosit la Bucureşti şi a început maratonul obişnuit de verificări şi seminarii, însă subiectul central al discuţiilor nu a fost starea economiei româneşti, ci măsura în care aceasta ar fi vulnerabilă în faţa crizei europene.

Toată lumea este de acord că trebuie creat un zid de protecţie în jurul statelor cu datorii. A 13-a reuniune europeană de criză a fost de fapt o rundă intermediară de negocieri, fără detalii sau rezultate concrete, aşa cum era, de altfel, anunţat.

În acest meci în campionatul alergării după bani, care se poartă pe ecranele computerelor, publicul nu ţine cu niciun competitor.

Octombrie va fi o lună agitată pentru economia românească. Agenda de reforme amânate va fi reluată, iar dacă ar fi să citim atent documentarul afişat de Fondul Monetar Internaţional (FMI), ea se va intensifica în ultima parte a acestui an.