Pe aceeași temă
Brazilia este cea de-a șaptea putere economică mondială, cea mai mare țară din America Latină, cu o populație de 200 de milioane de locuitori. Țară a contrastelor, Brazilia s-a aflat pe buzele tuturor microbiștilor în vara care a trecut, dar, în ciuda protestelor insistente împotriva administrației Rousseff, Campionatul Mondial de Fotbal nu pare să fi afectat în vreo măsură rezultatul alegerilor.
Duminică, 5 octombrie, brazilienii au votat în primul tur al alegerilor prezidențiale pentru reînnoirea parțială a Legislativului, precum și pentru guvernatori (27). Votul fiind obligatoriu pentru cetățenii cu vârste între 18 și 70 de ani1, 142 de milioane de alegători s-au prezentat la urne pentru a alege între 11 candidați la președinție. Dintre cei 11, doar 3 candidați sunt importanți, Dilma Rousseff, actuala președintă, reprezentând Partidul Muncitorilor (PT), Marina Silva din partea Partidului Socialist Brazilian (PSB) și Aécio Neves2 (Partidul Social Democrat Brazilian, PSDB). În turul doi al alegerilor prezidențiale din 26 octombrie se vor prezenta Dilma Rousseff, care a obținut 41,6% din voturi, și Aécio Neves (33,7%).
Campania prezidențială a produs puțin suspans, deși cursa a părut mai interesantă în ultimele luni, în raport cu datele care arată de mai mult timp certa realegere a Dilmei. Ce-i opune pe cei doi candidați din turul doi este politica economică, abordarea Dilmei fiind considerată prea intervenționistă de către Neves, iar proiectele sociale ale guvernelor PT fiind prea mult pentru electoratul PSDB. Neves promite deci o liberalizare mai pronunțată și eliminarea unora dintre programele guvernamentale.
Dilma Rousseff (66 de ani) a avut în primul său mandat o seamă de reușite și ca urmare a continuării unor proiecte inițiate de predecesorul și mentorul său, Ignácio Lula da Silva (2002-2010). Printre acestea se numără Bolsa Família (Bursa Familiei, inițiată în 2004), care presupune ca familiile sărace să se asigure că-și mențin copiii la școală și îi vaccinează, a adus beneficii unui număr de 36 de milioane de cetățeni – în prezent beneficiind de ea aproape 14 milioane de familii. Un alt proiect important al guvernului Dilmei a fost Minha Casa, Minha Vida (Casa mea, viața mea), inițiat tot de guvernul Lula în 2009 și care a dus la construirea a 1,7 milioane de case. În cei patru ani de mandat (2010-2014), 22 de milioane de brazilieni au ieșit din sărăcia extremă, aceasta fiind însă evaluată încă la 8% din populație. Un alt proiect fundamental este cel ce privește gestionarea trecutului dictatorial (1964-1985). Dilma, fostă luptătoare de gherilă, închisă pe timpul dictaturii militare, odată aleasă președintă, a recomandat în 2012 organizarea unei comisii de adevăr (Comissão Nacional de Verdade) al cărei mandat nu s-a încheiat, dar care promite a fi cea mai riguroasă de până acum. Pe de altă parte, corupția endemică guvernelor Lula s-a transmis și administrației Dilmei. Cel mai recent scandal privește plățile primite de membri ai PT din partea companiei petroliere Petrobras. Problemele actuale ale Braziliei includ plângeri privind calitatea serviciilor publice (printre principalele revendicări ale protestelor masive din 2013), nivelul de trai scăzut, în ciuda creșterii numărului celor care fac parte din clasa mijlocie în ultimul deceniu, violența, care face 50.000 de victime anuale; un alt reproș adus administrației Rousseff este alocarea unor sume exagerate pentru organizarea Campionatului Mondial de Fotbal (2014) și a Jocurilor Olimpice din 2016.
Factorul de dinamism al campaniei braziliene a fost reprezentat de Marina Silva, cea de-a treia situată în preferințele alegătorilor (ca și în 2010). Intrată în cursă ultima, ca urmare a decesului subit al candidatului la președinție al PSB, Eduardo Campos, într-un accident de avion în data de 13 august 2014, din candidată la vicepreședinție, Silva a recuperat într-un mod remarcabil, plasându-se pe locul doi în sondajele de opinie pentru prezidențiale. Ca urmare a dezbaterilor televizate și a campaniei extrem de agresive lansate de Rousseff împotriva sa, aceasta a fost înlocuită în preferințele alegătorilor de Neves. Silva, care promitea o alternativă la guvernarea Rousseff, este un candidat atipic; originară din regiunea amazoniană, provine dintr-o familie de culegători de cauciuc, a învățat să citească la 16 ani, a făcut studii universitare și a intrat în lumea sindicală și apoi în PT, în 1985. Ministră a Mediului în guvernul Lula în 2003, Silva și-a creat propriul Partid Verde în 2008.
În mod neașteptat, cel de-al doilea plasat a fost în final Aécio Neves (54 de ani). Acesta este președinte al partidului de centru-dreapta PSDB, un reprezentant tipic al elitei politice braziliene. Angajat în politică de 30 de ani, el a ocupat toate posturile posibile și este actualmente senator, fost guvernator al foarte importantului stat Minas Gerais. De altfel, gestiunea statului Minas Gerais timp de două mandate ca guvernator (2002-2010) este principalul său argument pentru alegerea drept președinte. //
1. Votul este opțional pentru cei de 16-18 ani și mai în vârstă de 70 de ani, ca și pentru analfabeți (10% din populație). Votul se exercită electronic încă din 1996, ceea ce face ca rezultatele să fie cunoscute foarte repede.
2. Nepotul fostului președinte Tancredo Neves, primul ales semidemocratic în 1985 și decedând înainte de a putea să-și exercite mandatul. Aécio și-a început cariera politică alături de bunicul său.