Pe aceeași temă
Pe 7 şi 8 mai, secretarul de stat american John F. Kerry a făcut o vizită oficială la Moscova.
Trei ore. Atât l-a lăsat să aştepte, săptămâna trecută, transmite Reuters, preşedintele rus Vladimir Putin pe John F. Kerry, secretarul de stat al SUA, până ce şeful diplomaţiei americane a fost primit cu toată pompa cuvenită la Kremlin. În timpul discursului demnitarului american, şeful statului rus s-a tot jucat cu stiloul, iar în propria sa intervenţie, Putin nici măcar nu a menţionat în mod direct conflictul din Siria, deşi acesta a fost, în ultima vreme, principala sursă a unor schimburi de declaraţii extrem de acide între SUA şi Rusia.
Toate aceste episoade s-au petrecut la nici o lună după ce, la jumătatea lui aprilie, Administraţia Obama făcea primii paşi către o „resetare“ serioasă a relaţiilor cu Federaţia Rusă. Această deschidere către o îmbunătăţire cât mai consistentă a comunicării şi cooperării dintre America şi Rusia a fost întâmpinată, la nivel declarativ, cu o doză serioasă de interes de către Moscova, relatează Washington Post. Şi acesta după ce, afirmă aceeaşi publicaţie, vreme de mai bine de 17 luni, relaţiile bilaterale ruso-americane „s-au deteriorat constant“. Mai ales începând din momentul în care Putin a declanşat campania electorală care l-a readus la Kremlin, America a fost relativ constant prezentată în Rusia, atât de către diverse oficialităţi, cât şi de către diverse segmente ale presei, drept fiind nu doar o sursă majoră de dezordine şi probleme, ci şi – transmite tot Washington Post – „o ameninţare la adresa securităţii naţionale a Rusiei“.
Menţionăm aici că, dincolo de diferenţele foarte serioase dintre Washington şi Moscova în ceea ce priveşte viziunea asupra dinamicii optime a scenei internaţionale, Rusia şi SUA au, la momentul actual, numeroase şi importante interese comune. În contextul recentei vizite în Rusia a şefului diplomaţiei americane, RIA Novosti scotea în evidenţă câteva asemenea interese: dezvoltarea comerţului bilateral, situaţia curentă şi de perspectivă din Afganistan, reducerea armamentelor strategice, ca şi identificarea unei formule care să poată ţine în frâu „ambiţiile nucleare ale Iranului şi ale Coreei de Nord“. Alte interese care, în mod firesc, ar fi de natură să conducă la diverse forme de cooperare sunt, conform celor de la Washington Post, „lupta contra terorismului, împotriva traficului de droguri şi împotriva crimei organizate“. Secretarul de stat John F. Kerry mai declara, săptămâna trecută, şi că Washingtonul este convins că SUA şi Rusia împărtăşesc „câteva interese comune foarte semnificative în legătură cu Siria – stabilitatea în regiune, ca şi a nu avea extremişti care să genereze probleme în regiune şi dincolo de limitele acesteia“, scria RIA Novosti. Tot Kerry afirma, aflat încă în Rusia, că preşedinţii Obama şi Putin ar putea discuta, în Irlanda, în cadrul unei întâlniri a G 8 ce urmează să aibă loc la jumătatea lui iunie, „despre Coreea de Nord şi Iran“.
În directă legătură cu situaţia din Siria, Kerry şi Lavrov, ministrul rus de Externe, anunţau intenţia de a organiza, cel mai probabil înainte de sfârşitul lunii în curs, o conferinţă internaţională care să promoveze „dialogul politic ca soluţie la criza siriană“. La această conferinţă, anunţau ambele părţi, urmau să participe reprezentanţi ai SUA şi ai Rusiei, ai guvernului de la Damasc şi ai opoziţiei siriene. Doar câteva zile mai târziu, după o rundă de discuţii între oficialităţile moscovite şi premierul britanic David Cameron, o sursă rusă citată de RIA Novosti afirma însă că Moscova e de părere că „e nerealist să fixăm un termen pripit“. Apare, deci, ca extrem de probabilă varianta unei amânări serioase a conferinţei internaţionale în cauză, cu atât mai mult cu cât există, între Rusia şi Occident, diferenţe majore de opinii legate de „cine poate participa, cine e participant legitim şi cine nu e“.
Turneul diplomatic al lui John Kerry în Rusia a lăsat nerezolvată şi o altă problemă tare spinoasă: aceea a transferului de arme ruseşti către regimul de la Damasc. Demnitarul american preciza, la 9 mai, în cadrul unui dialog cu omologul său italian: „am spus clar, limpede precum cristalul, că preferăm ca Rusia să nu le furnizeze“ sirienilor rachete antiaeriene de tip S-300. Acest sistem antiaerian avansat este capabil, scrie missilethreat.com, să urmărească 12 aeronave şi să atace concomitent până la 6 ţinte aeriene. Demersul lui Kerry pare să nu fi condus însă la rezultatele intenţionate, atâta vreme cât Rusia susţine că nu face decât să-şi „îndeplinească obligaţii contractuale asumate anterior“, notează RIA Novosti. Aceeaşi sursă a precizat, la sfârşitul săptămânii trecute, şi că premierul israelian Netanyahu intenţionează să facă o vizită oficială în Rusia, pentru a discuta acelaşi subiect. Dar intenţia lui Netanyahu nu face decât să sublinieze, apăsat, eşecul lui Kerry.
* Florin Diaconu este senior researcher la IDR şi conferenţiar universitar la FSPUB.
