Sarko, Ségo & fenomenul Bayrou

Caterina Preda | 23.03.2007

Pe aceeași temă

 La alegerile prezidentiale franceze din 22 aprilie (un eventual al doilea tur de scrutin ar urma sa fie organizat duminica, 6 mai), se vor prezenta doar doi candidati: Sarko si Ségo. Aceasta este impresia pe care o ai la o lectura rapida a presei internationale. Sarko , sau altfel spus Nicolas Sarkozy, este presedintele Uniunii pentru o Miscare Populara ( UMP) din noiembrie 2004, ministru al Internelor in guvernele Raffarin si Villepin si se bucura de sustinerea lui Jacques Chirac. Presedintele francez declara la inceputul saptamanii trecute ca nu se va mai prezenta pentru un al treilea mandat si ca il sprijina pe Nicolas Sarkozy. Ségo, sau Ségolène Royal, este candidata Partidului Socialist (PS), ea devansandu-l in cursa pentru nominalizare pe partenerul sau François Hollande, presedintele PS. Royal este deputat de Deux-Sèvres (din 1988), presedinte a Consiliului General al regiunii Poitou-Charentes (din 2004) si fost ministru a Mediului in guvernul Bérégovoy (1992-1993), ministru delegat pentru invatamantul scolar (1997-2000) si ministru delegat pentru familie, copii si persoane handicapate (2000-2002) in guvernul Jospin.

 In ciuda acestei aparente curse cu final anuntat, campania oficiala nu a inceput inca, data debutului confruntarii electorale fiind 9 aprilie 2007. Mai mult, lista candidatilor confirmati este publicata de  Consiliul Constitutional pe 20 martie. Pentru a putea fi declarat candidat oficial, fiecare aspirant la functia prezidentiala trebuie sa prezinte un numar de cel putin 500 de semnaturi de alesi. Candidatii potentiali au avut astfel trei saptamani (intre 22 februarie si 16 martie) pentru a aduna semnaturile. Alesii care ii pot sustine - parlamentari, primari, membri ai consiliilor regionale etc. - sunt in numar de 47.289 (fiecare poate sustine doar un candidat). Fiecare candidat trebuie sa prezinte semnaturi din 30 de departemente diferite, fara a depasi limita de 50 de semnaturi pe departament.

 Si totusi, pe langa "starurile campaniei prezidentiale", exista cel putin alti 9-10 candidati care ar putea participa la alegeri, declarand ca au reusit sa stranga cele 500 de semnaturi. Doi dintre acestia merita a fi luati in seama: François Bayrou, liderul Uniunii pentru o Democratie Franceza ( UDF) si Jean-Marie Le Pen, presedintele Frontului National (FN). Presa franceza vorbeste deja despre "fenomenul" François Bayrou datorita cresterii sale importante in sondajele din ultima luna. Astfel, Bayrou s-ar situa pe al treilea loc in intentiile de vot ale francezilor, foarte aproape de primii doi candidati. Jean-Marie Le Pen se va prezenta pentru a cincea oara in fata alegatorilor francezi. Cu un scor inca important in sondajele din acest an, Le Pen ajungea in 2002 in al doilea tur al alegerilor prezidentiale, provocand unificarea fortelor politice in jurul lui Jacques Chirac, care isi obtinea astfel cel de-al doilea mandat sub forma de referendum contra-Le Pen.

 Precedentul din 2002 ramane important in memoria recenta franceza si mai ales in aceasta perioada preelectorala. 21 aprilie a insemnat, in principal, fractionarea votului la stanga: Lionel Jospin nu intra in turul doi, in favoarea lui Le Pen, care il devansa cu doar 0,68%. Pentru a lupta contra reiterarii acestui scenariu, PS, desi a infirmat informatia printr-un comunicat oficial, le-a interzis alesilor sai sa sustina un alt candidat de stanga decat Ségolène Royal. Printre candidatii de stanga se remarca lidera Partidului Comunist (PCF), Marie-George Buffet, care declara vineri ca partidul sau a depus o lista cu 900 de semnaturi; doi candidati trotkisti, Arlette Laguiller din partea Luptei Muncitoresti (LO), aflata la cea de-a sasea candidatura prezidentiala, si Olivier Besancenot, candidat al Luptei Comuniste Revolutionare (LCR); in fine,  Consiliul Constitutional s-a pronuntat luni, 19 martie, in ceea ce il priveste pe José Bové, sindicalistul altermondialist care declara, la expirarea termenului limita, ca nu stie daca a intrunit numarul de semnaturi. Ceilalti candidati cei mai probabili sunt: Philippe de Villiers din partea Miscarii pentru Franta (MPF), Frédéric Nihous reprezentand Vanatoare, Pescuit, Natura si Traditie (CPNT), Dominique Voynet din partea Verzilor (Les Verts) si Gérard Schivardi, investit de Comitetul national pentru Recucerirea Serviciilor Publice si a Democratiei drept candidat la alegerile prezidentiale si sustinut de Partidul Muncitorilor (PT).

 In fine, in cursa prezidentiala se mai inscrisesera alti patru candidati importanti, care au trebuit sa renunte vineri, nereusind sa intruneasca numarul cerut de semnaturi. Printre acestia poate cel mai vizibil a fost Nicolas Dupont-Aignan, fost membru UMP, candidand din partea Débout La République; Rachid Nekkaz, presedintele clubului alesilor "Allez France", France Gamerre (Génération Écologie) si Nicolas Miguet (Rassemblement des Contribuables Fran çais, RCF), acuzat ca a trimis ghiduri false primarilor pentru a aduna semnaturi. Acesta din urma declara vineri ca le va cere alegatorilor sai sa voteze pentru François Bayrou, care a preluat o parte din ideile sale.

 

Sondaje

 

 Cea mai insemnata crestere in sondajele din ultima luna a inregistrat-o Fran çois Bayrou. Daca, in ianuarie, acesta era creditat cu doar 9% din intentiile de vot, iar in februarie cu 12-13%, in sondajele de saptamana trecuta scorul sau se apropia de cel al contracandidatilor sai, Sarkozy si Royal, adica 23% (sondaj TNS-Sofres pentru Le Figaro Magazine si France 5 din 14 martie) sau 21% (sondaj CSA pentru Le Parisien si I-Télé din 14 martie; sondaj BVA pentru Orange din 12-13 martie si sondaj Ipsos/Dell pentru SFR si Le Point din 18 martie).

 In paralel, atat Nicolas Sarkozy cat si Ségolène Royal au scazut in sondaje. Daca in noiembrie 2006 erau creditati cu 34%, ei se plaseaza acum, in medie, in jurul cifrei de 23-27%, cu mentiunea ca Sarkozy ramane intotdeauna pe primul loc in toate sondajele realizate. In anchetele de opinie de saptamana trecuta, Nicolas Sarkozy obtinea un scor ce varia intre 26% ( TNS-Sofres din 14 martie) si 28% (Ifop - 12 martie), pentru ca, la inceputul weekendului, scorul sau sa creasca la 29% (BVA) sau chiar 31% (TNS-Sofres pentru Le Figaro, RTL si LCI din 18 martie). Scaderea lui Ségolène Royal este mult mai pronuntata decat cea a principalului sau contracandidat, Nicolas Sarkozy. Asadar, saptamana trecuta scorurile sale variau intre 23% (BVA, 24% -TNS-Sofres din 18 martie) si 26% (CSA).

 Cu Sarkozy stabilizat deocamdata pe primul loc in sondaje, disputa pentru locul doi ramane miza campaniei electorale in acest moment. Aceasta tendinta este vizibila si in declaratiile din ce in ce mai critice ale candidatei de stanga, la adresa candidatului centrist. Royal ii reproseaza lui Bayrou tocmai principiul pe care se bazeaza candidatura acestuia, si anume depasirea clivajului dreapta/stanga.

 Le Pen este singurul candidat care a inregistrat aceleasi cote in sondaje: intre 11 si 13%. In fine, ceilalti 8-9 candidati isi disputa un scor intre 0,5% si 3,5% din intentiile de vot ale francezilor. Unul dintre ultimele sondaje ( TNS-Sofres din 18 martie) ii plasa pe Olivier Besancenot, Arlette Laguiller, Marie-George Buffet, Philippe de Villiers, Dominique Voyent, Frédéric Nihous si Gérard Schivardi intre aceste limite.

 

A VI-a Republica si Ministerul Identitatii Nationale

 

 Printre temele principale din dezbaterile de campanie care vor putea sa decida inclinarea balantei in favoarea unuia sau altuia dintre cei trei candidati se regasesc: imigratia si regularizarea situatiei celor aflati ilegal pe teritoriul francez, contractul de 35 de ore, contractul de prima angajare, educatia si relansarea economiei franceze si, nu in ultimul rand, problema datoriei externe.

 Subiectul care suscita insa cele mai mari polemici priveste situatia imigrantilor. Anuntul recent facut de Nicolas Sarkozy privind intentia sa de a crea un  Minister al Imigratiei si Identitatii Nationale a suscitat critici intense, atat din partea opozitiei, cat si din partea propriului partid. Intr-o emisiune televizata, duminica seara, actualul ministru de Interne isi repeta pozitia, argumentand ca doreste sa se poata vorbi despre imigratie si identitate nationala fara a i se reprosa ca e rasist si nationalist. Afirmatiile lui Sarkozy privind chestiunea imigratiei nu pot fi insa detasate de imaginea pe care si-a creat-o cu ocazia revoltelor din toamna lui 2005. Ségolène Royal se situeaza la polul opus, ea fiind pentru regularizarea imigrantilor, dar conform unor criterii clare, precum: durata sederii lor pe teritoriul francez, scolarizarea si posesia unui permis de lucru. Candidata socialista propune tratarea problemei imigratiei impreuna cu cea a dezvoltarii durabile a tarilor de origine si crearea unor vize speciale pentru lucratorii sezonieri care sa le acorde dreptul la intrari si iesiri multiple din Franta. François Bayrou nu a formulat inca o politica clara in acest sens, ideile sale ramanand la un nivel pur general: politica europeana unificata, politica de imigratie in acord cu tarile de emigratie etc. Le Pen se pronunta in continuare pentru stoparea oricarei imigratii, impotriva regruparii familiale si in favoarea acordarii cetateniei franceze doar in urma naturalizarii.

 Perioada preelectorala se anunta deci interesanta la nivelul dezbaterii programelor politice. Ultimul anunt facut de candidata socialista, duminica, intr-o reuniune cu sustinatorii socialisti, priveste imaginarea celei de-a VI-a Republici, ce s-ar fonda pe patru conceptii democratice: " democratia parlamentara revigorata ce va pune capat cumulului mandatelor" , democratia sociala "care va propulsa Franta in viitor", democratia participativa si democratia teritoriala. Proiectul anuntat de Royal este conceput pentru a o detasa de François Bayrou si a oferi o adevarata imagine a alternantei, conform socialistilor prezenti la pronuntarea discursului in acest sfarsit de saptamana.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22