Theodor Stolojan in dialog cu Gabriela Adamesteanu: De ce l-am mai impuscat pe Ceausescu daca modificam Constitutia?

Revista 22 | 16.09.2002

Pe aceeași temă

Vreti sa va pastrati imaginea de tehnocrat sau vreti s-o completati cu cea de politician? Ati intrat intr-un rol politic si de-acum inainte perceptia din afara a opiniei publice, intermediata de mass-media, conteaza mai mult decat atunci cand erati prim-ministru.
As vrea sa precizez cateva lucruri de la bun inceput. Fara sa aiba sprijin politic, un tehnocrat nu poate face nimic intr-o democratie. Intr-o situatie de exceptie - asa cum s-a intamplat in septembrie 1991 - cand un guvern a fost pur si simplu aruncat pe geam afara de invazia minerilor, s-a pus problema ca cineva sa preia conducerea Guvernului pe o perioada de timp determinata, pana cand societatea romaneasca, socata de cele intamplate (ca si lumea internationala, de altfel), isi va reveni. A fost nevoie de un timp in care sa se organizeze noile alegeri, deci ca democratia sa fie restabilita in intregul ei. Dar intr-o democratie, tehnocratul fara sprijin politic clar nu are ce face.

Ce inseamna sprijin politic? Inseamna exact regulile dupa care se desfasoara democratia: nu cunoastem sisteme mai bune decat cele bazate pe partide politice, pe competitia dintre ele, pe reprezentarea lor in Parlament. Tehnocratul poate fi folosit foarte bine de catre puterea politica pentru a desena politici, pentru a le duce la indeplinire, dar decizia politica nu poate fi inlaturata. Iar cei care iau decizia politica sunt cei pe care mecanismul democratic i-a dus la putere. Daca un om politic este si tehnocrat in acelasi timp - foarte bine, dar un tehnocrat care nu are in spate un sprijin politic nu-si poate atinge de fapt nici un obiectiv. Si acest lucru s-a demonstrat foarte bine. De exemplu, in guvernarea ‘97-2000, exista o putere politica, dar ea era macinata in interior de disputele continue. Atunci chiar si un guvern, condus chipurile de un tehnocrat, in anul 2000, a avut rezultate sub asteptari.

Exista oameni care atunci cand sunt intr-o organizatie nu au o agenda ascunsa, nu o tradeaza

Votul Congresului Extraordinar pare sa arate ca in acest moment aveti sprijin politic. In acelasi timp nu se poate exclude ideea ca exista o rezerva fata de dvs., o rezerva usor de sesizat in presa, cu atat mai ciudata cu cat ati fost foarte regretat la plecare, in 1992. A existat si un moment cand ati fost solicitat prin semnaturi cunoscute (intre care cea a colaboratorului nostru, Ilie Serbanescu) sa candidati la Presedintie. Percepeti aceasta rezerva in acest moment? Aveti o explicatie pentru ea?
Sunt mai multe explicatii. In primul rand, eu am declansat o schimbare in Partidul National Liberal. PNL are acum o serie de reguli interne ale democratiei in partid, ale descentralizarii puterii politice, ale intaririi raspunderii pentru actul politic, care nu se regasesc la alte partide politice. Nici un alt partid politic nu a renuntat la dreptul organismului central de conducere de a plasa candidati in Parlamentul tarii ca venind din partea judetelor. Deci sa-i lasam pe cei care doresc sa fie candidati pentru Parlament sa se duca sa munceasca in judetele respective impreuna cu organizatiile de acolo, daca doresc sa fie sustinuti pentru a deveni parlamentari. PNL e singurul partid care a renuntat la aceasta practica care a creat atat de multe discutii, targuri, trocuri s.a.m.d. Evident ca un asemenea mod de a privi problema a deranjat pe unii care considera ca ei trebuie sa fie tot timpul senatori, deputati, chiar daca absenteaza din Parlament sau din judetele respective sau trec pe acolo din an in Pasti. Dar ei se considera ca li se cuvine asa ceva si au si bani suficienti pentru a incerca sa influenteze asemenea decizii. Eu am intrerupt asemenea jocuri. Asta nu inseamna ca nu mai exista alte riscuri la nivelul judetului. Dar ceea ce incerc sa va spun este ca evident exista din acest motiv nemultumiti, care au pus in circulatie fel de fel de idei preconcepute, rezerve - cum le denumiti dvs. - cum ca eu as impinge partidul spre stanga, ca eu sunt omul lui Iliescu, tacamul pe care il cunoasteti.
Sigur ca exista si in afara partidului o serie de analisti care si-au exprimat aceste rezerve. Dansii nu pot sa inteleaga un singur lucru, si anume ca exista oameni care atunci cand sunt intr-o organizatie sunt loiali acelei organizatii, nu concep ca pot sa o tradeze, nici nu au o agenda ascunsa. Eu i-am rugat pe cei cu rezerve fata de mine sa nu ma mai judece dupa standardele de judecata valabile pana nu demult in PNL. Ma refer in primul rand la starea de suspiciune continua, care a fost - printre altele - si una dintre cauzele crizei declansate la nivelul conducerii centrale a partidului.
Eu am prezentat un program politic care cred ca asaza lucrurile pe un drum solid in partid. Sursele mele de existenta nu provin din legaturi pe care le am sau nu le am cu Guvernul, cu statul. Multe afaceri in Romania se pot desfasura doar daca ai relatii foarte bune cu Guvernul Romaniei. Dar eu nu sunt pe statul de plata al nimanui. Am independenta financiara si sunt bucuros ca o am. Aceasta imi da o libertate de miscare si posibilitatea sa ma ocup zi de zi de PNL, al carui presedinte sunt acum.

De ce ati avut atatea ezitari pana cand v-ati decis sa candidati ca presedinte?
Da, este corecta intrebarea. Eu sunt un om care nu ezit cand am responsabilitatea unei activitati, cand am un punct de vedere clar despre cum trebuie condusa acea activitate. Sigur, ma consult cu altii cand iau o decizie, dar nu am ezitari. Am ezitari cand trebuie sa-mi asum o responsabilitate noua pentru ca intotdeauna imi pun cateva intrebari, pe care, din pacate nu si le pun foarte multi dintre cei care isi asuma responsabilitati in Romania. In Romania este urmatoarea practica: da-mi mie functia, ca vad eu ce fac, daca mai pot sa-mi trag si un profit personal, e foarte bine. Eu nu gandesc in felul acesta. Am avut functii de mare raspundere in Romania. Am lucrat ulterior la Banca Mondiala unde am pornit intr-un fel de la zero. Mi-am croit un drum acolo. Am plecat de la Banca Mondiala. Am intrat in sectorul privat din Romania timp de doi ani - ‘99-2000. Deci am invatat un lucru: problema nu e sa fii ales sau sa fii numit intr-o functie (n-are importanta ce fel de functie e: politica sau in stat). Important este sa vezi ce responsabilitate, ce obiective iti asumi, daca ai mijloacele sa o duci la indeplinire. Cu alte cuvinte, principiul meu este foarte simplu. Daca apreciezi ca raspunzi de un domeniu, atunci trebuie sa poti raspunde. Eu nu pot sa-mi asum responsabilitatea sa fiu ales presedintele PNL-ului si sa nu am mijloacele si instrumentele necesare pentru ca PNL-ul sa-si atinga obiectivele pe care si le propune.

Or, la vremea respectiva cand s-a pus prima data in discutie ca eu sa candidez la functia de presedinte al PNL-ului nu am vazut nici un raspuns la intrebarile pe care mi le pun eu. Sunt printre putinii care nu sar atunci cand se ofera o asemenea oportunitate de a candida sau a fi numit intr-o functie. Deci nu am gasit atunci un raspuns la intrebarile pe care vi le-am spus, pentru ca am fost doi ani de zile in Biroul Permanent Central, am vazut ce s-a intamplat acolo, am vazut cum s-a degradat in timp activitatea acestuia. Tensiunea conflictuala, aparuta in prima zi dupa alegeri, s-a accentuat continuu, determinand pas cu pas instabilitate in luarea deciziilor politice - azi o decizie, maine alta -, determinand neaplicarea deciziilor politice luate de Biroul Permanent Central de cei carora nu le conveneau deciziile luate prin mecanismul votului.

Si asa s-a ajuns la a treia etapa - la imposibilitatea de a se lua decizii politice in Biroul Permanent si la a patra etapa - disolutia de fapt a Biroului Permanent. Lumea nu stie ca, de fapt, cu doua luni inainte de Congres, PNL-ul nu a mai avut Birou Permanent Central pentru ca el nu s-a mai putut intruni.

Eu nu am candidat doar ca sa ma aflu in treaba

Adica BPC nu mai functiona?
Nu se mai intrunea. Deci era intr-o disolutie faptica. Sigur, cu numele, exista in continuare. La vremea respectiva eu am vazut ca regulile interne ale partidului asa cum erau, ca si mentalitatile de la nivelul central nu imi ofereau mie un raspuns la intrebarea la care trebuia sa raspund inainte de a spune: "Da. Voi candida". Eu nu candidez ca sa ma aflu in treaba. Eu nu candidez doar ca sa-mi spuna cineva "domnul presedinte al PNL-ului". Am avut functii importante in Romania. Chestiile astea care tin de orgoliile personale, de sclipiciuri ma lasa rece. Ma intereseaza ce obiective isi propune PNL-ul, daca avem posibilitatea de a le atinge si ca, impreuna cu ei, intr-adevar sa simtim ca putem realiza aceasta raspundere si nu ca suntem simpli spectatori la niste lucruri care se desfasoara si asupra carora nu putem actiona. Exista o expresie americana: "When you are in charge, be in charge".
Un partid nu este o institutie publica, ci un grup de aderenta, iar un grup de aderenta nu este un camp cu o suta de iepuri care joaca in toate partile si cineva considera ca ii poate alinia, sa alerge intr-o singura directie. Un partid e un grup de aderenta care si-a propus un scop si are mijloacele sa-l atinga. Or, PNL-ul nu a demonstrat ca e capabil de acest lucru. Ezitarea mea de a-mi asuma responsabilitatea se baza pe aceste argumente rationale la care s-a mai adaugat si o chestiune - daca pot sa spun - personala. Am fost total dezamagit de comportamentul unor colegi de-ai mei fata de presedintele ales democratic al partidului, Valeriu Stoica. Am fost dezgustat - ca sa ma exprim mai pe romaneste - de comportamentul fata de d-l Valeriu Stoica si de actiunile continue pentru inlocuirea lui si am declarat si public ca nu sunt de acord cu asta.

Exact. Ati spus si ca nu doriti sa aveti soarta lui.
Am avut deci motive intemeiate sa nu dau curs unor solicitari de a candida la presedintia partidului si la un moment dat am exprimat public acest lucru. Mai mult decat atat, le-am spus ca: "aproape ca ma gandeam sa plec din PNL". De ce? Pentru ca orice om doreste sa-si utilizeze eficient timpul, or, in ceea ce vedeam eu aici numai despre eficienta nu putea fi vorba.

Si atunci, ce s-a intamplat in final? In final, organizatiile partidului din teritoriu, vazand ce se intampla la centru, nu au dorit sa mai dialogheze cu Biroul Permanent Central si au cerut sa dialogheze cu mine. In prima discutie cu dansii, m-au intrebat foarte direct de ce nu doresc sa candidez, pentru ca este o onoare sa fii presedinte PNL. Le-am spus ca da, dar actualele reguli interne ale partidului, actualele mentalitati nu-mi dau garantia ca, urmand aceleasi proceduri, nu ajungem exact in aceeasi situatie. Atunci dansii m-au rugat ca in termen de o saptamana sa le spun ce vad eu ca e necesar sa se schimbe in PNL pentru a-mi asuma aceasta raspundere. Le-am spus ca exista trei probleme, carora trebuie sa le dam raspunsul. Eu - ca tehnocrat - stiu ca un sistem care a produs un rezultat prost, daca eu nu intervin cu nimic, va produce acelasi rezultat prost in continuare.

Dupa o saptamana m-am intors in fata lor si le-am prezentat principalele propuneri de schimbari care trebuie facute in PNL, dupa care i-am rugat sa nu-mi dea numai acceptul lor ca presedinti ai filialelor teritoriale, ci si pozitia birourilor permanente judetene (circa 800 de oameni din partid). Am avut sprijinul a 40 de organizatii teritoriale din 47 si atunci am spus "Da, mergem la drum inainte". Ceea ce s-a si intamplat la Congres.

Se simte o rezerva a electoratului nu doar legata de dvs., ci si de PNL. Liberalii nu au nici ei o imagine foarte buna in fata electoratul lor. Ceea ce a agravat foarte mult situatia a fost faptul ca s-au certat la scena deschisa. Pe de alta parte, ei au imaginea unor oameni care permanent fac compromisuri si sunt preocupati doar de afaceri etc. Va fi nevoie probabil si de o noua imagine a oamenilor din partid.
Da. Ca in orice partid politic, si in PNL sunt si oameni de afaceri, sunt si oameni care lucreaza in institutii publice, sunt si mici intreprinzatori. De ce PNL pana in prezent nu a reusit sa atraga mai multa incredere de vot din partea electoratului? Aici sunt mai multe cauze. Unele apartin in exclusivitate PNL-ului - asa cum ati spus dvs. Acest spalat al rufelor de familie in public evident ca a slabit imaginea partidului, a dat impresia ca partidul nu se poate guverna pe sine insusi s.a.m.d. Nici punctul de vedere al partidului cu privire la diferite probleme ale societatii romanesti nu a fost intotdeauna suficient de clar, suficient de promovat in societate si, mai ales, nu s-a actionat suficient pentru realizarea lui. Chiar daca esti in opozitie, mai ai mijloace in Parlament, prin mass-media s.a.m.d. Dar exista si o serie de factori care vin din afara partidului, care au contribuit la aceasta audienta mai scazuta a PNL. In primul rand este o caracteristica a tranzitiei de la o economie socialista, centralizata la o economie de piata, libera, bazata pe valori liberale, privatizare, liberalizarea pietelor, pe competitie, reducerea rolului statului in economie (si nu numai in economie). Orice partid politic, care a ajuns la guvernare in tranzitie si a incercat sa rezolve intr-un fel sau altul sarcinile tranzitiei, a trebuit sa apeleze la aceste valori care sunt specifice unei viziuni liberale asupra economiei. Prin urmare - o prima sursa de confuzie pentru populatie. Pentru ca populatia ce vede? Ca la guvernare a fost si PSD-ul, si Conventia Democratica, ca privatizare trebuie sa faca si aia, si ailalti, competitie trebuie sa dezvolte si aia, si ailalti. Sigur ca unul a facut-o scrasnind din dinti (cum este de exemplu d-l Ion Iliescu, caruia i-au trebuit multi ani de zile sa inteleaga ca, fara proprietatea privata, nu exista economie de piata functionala, si nu vorbesc de el neaparat ca persoana, ci de el si multi altii care gandesc ca el). Ce incerc sa va spun este ca si un guvern, si altul, si un partid politic, si altul ajunse la putere intr-un proces de tranzitie de la socialism la capitalism trebuie sa se privatizeze, sa dezvolte competitia, sa reduca rolul statului, numai ca unii o fac convinsi, altii o fac sigur mai putin convinsi, constransi. Constransi de ce? Constransi de cerintele populatiei, de cerintele unor organizatii internationale, cum este Uniunea Europeana. Vrem sa intram in Uniunea Europeana, nu? Uniunea Europeana nu ne primeste cu o economie dominata de stat sau cu o economie in care se practica interventia statului - subventii, ajutoare, reesalonari. Dar una este sa faci aceasta politica de tranzitie constrans si alta este sa sustii aceste valori.

Consecinta care este pentru populatie? Populatia nu stie ce e in spatele deciziei pe care o ia Ion Iliescu sau pe care a luat-o Constantinescu, ce constrangeri exista sau cat sunt constrangeri, cat sunt convingeri. Sa nu uitam ca PSD-ul si Ion Iliescu la vremea respectiva au fost impotriva interventiei Statelor Unite in Balcani. Astazi dansii sunt total deschisi fata de SUA si NATO. Deci s-au schimbat de la un an la altul.

Vazand ca si unul, si altul fac privatizare, populatia e prea putin interesata ca unul o face din convingere si altul din constrangere. Nu intamplator Romania se afla in situatia de acum. Pentru ca tot timpul s-au facut reforme impinsi de la spate de altii. A existat si un asemenea factor care confuzioneaza populatia. In plus cred ca s-a creat si o asemenea perceptie care iara nu este reala ca un partid liberal, cum este PNL, nu?, un partid de dreapta ar fi impotriva programelor sociale, n-ar avea grija de cerintele cetatenilor. Este total gresit. Un partid de dreapta raspunde insa cerintelor reale ale societatii prin promovarea dezvoltarii economice care e singura cale reala de a reduce gradul de saracie in Romania. Mai mult, un partid de dreapta, cum este PNL, este dusmanul natural al coruptiei, ceea ce se intelege mai putin in Romania. Nici un alt partid nu poate fi dusmanul natural al coruptiei. De ce? Pentru ca nucleul doctrinei liberale care se cheama societatea privata, spiritul intreprinzator, egalitatea in fata sansei s.a., acest nucleu este viciat de coruptie. Coruptia viciaza exact fundamentul valorilor liberale. Ce e egalitatea in fata sanselor, daca te duci la o licitatie care e trucata? Ce e egalitatea in fata sanselor, cand copiii care invata si isi dau bacalaureatul se duc pe urma in fata societatii cu alti copii care au avut diplomele de bacalaureat masluite? s.a.m.d.

Liberalismul este dusmanul natural al coruptiei si asemenea lucruri nu cred ca au ajuns in perceptia populatiei. O vina ne revine evident si noua si vom cauta s-o corectam, pentru ca obiectivul pe care noi ni l-am propus de a obtine cel putin 20% din voturi nu poate fi realizat daca nu creem un curent de opinie favorabil PNL-ului.

Dezechilibrul scenei politice romanesti este problema Romaniei

Analistii spun ca "liberalii nu pot sa depaseasca 15% din voturi". Nu v-ati aruncat prea mult cu 20%?
Nu, nu cred. De ce? Pentru ca Romania e o tara atipica. Dvs. observati ca in tarile dezvoltate, cu democratii solide, exista un fel de polarizare a vietii politice, partide social-democrate, si partide de dreapta (un partid de regula sau cel mult doua). Deci scena politica e foarte clara. In SUA exista Partidul Democrat si Partidul Republican. In Anglia la fel exista 2-3 partide. In Germania - un numar iarasi limitat de partide. La noi - ca la nimeni. Avem partide cat e haul, dar la ora actuala e o situatie ciudata. Pe partea dreapta nu exista decat PNL.

In Parlament.
In Parlament ce inseamna? Asta inseamna ca cetatenii au acordat recunoastere PNL-ului. Taranistii dupa cum stiti nu sunt in Parlament. Deci indiferent ce gandesc ei despre ei insisi, verdictul acela din 2000 nu-l poate intoarce nimeni deocamdata.

A fost.
A fost timp de patru ani, acesta este. Ce au ei de gand sa faca, sa se intareasca, o sa vedem. Deci, la ora actuala, singurul partid de dreapta este PNL. Nu zic partid de opozitie, partid de opozitie este si PD-ul, si PRM-ul. Dar singurul partid de dreapta, caruia populatia i-a acordat increderea de a-l trimite in Parlament in anul 2000, e PNL-ul.

Acum noi incercam ca pe dreapta sa devenim forta politica, capabila sa coaguleze alte mici formatiuni, astfel incat sa echilibram scena politica, pentru ca scena politica romaneasca astazi e dezechilibrata. Acest dezechilibru nu mai e o problema a PNL-ului sau a PSD-ului, e o problema a Romaniei. Deci, doamna, va rog sa retineti foarte bine. Problema dezechilibrului scenei politice romanesti e problema Romaniei, a viitorului democratiei in Romania. Ar fi bine ca cu totii sa intelegem acest lucru, ca, daca nu-l intelegem acum, s-ar putea sa-l intelegem prea tarziu.

Nu electoratul care voteaza e de vina de acest dezechilibru.
Nu, eu nu invinuiesc pe nimeni. Spun doar un singur lucru.

Vinovati exista. Intotdeauna exista vinovati.
In nici un caz electoratul nu este de vina. Dar daca nu echilibram scena politica romaneasca, atunci democratia este in pericol in Romania. Deja se simte acest lucru.

As fi vrut sa repetati si pentru cititorii nostri opinia dvs. in legatura cu posibilitatea ca presedintele Ion Iliescu sa mai aiba un nou mandat.
Eu am spus ca nici macar nu-mi permit sa mai consum timp sa discut o asemenea propunere.

Credeti ca n-a fost o propunere serioasa?
Nu pot sa-mi dau cu presupusul, dar, daca modificam Constitutia, ca d-l Iliescu sa mai candideze si a treia oara, intrebarea mea este: De ce l-am mai impuscat pe Ceausescu?

 

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22