Pe aceeași temă
Republica Chile, 1973. Printr-o lovitura de stat organizata de armata, generalul Augusto Pinochet inlatura de la putere regimul presedintelui marxist Salvador Allende si il inlocuia cu o dictatura militara. In anii urmatori, republica sud-americana, intinsa pe malurile Pacificului de la tropice pana in Tara de Foc, a traversat una dintre cele mai dure si mai controversate perioade din istoria sa. Adeptii transformarii Republicii Chile intr-o noua Cuba, dar si partizanii unei societati chiliene libere si democratice au avut de suferit din plin, ani indelungati, rigorile impuse de regimul de mana forte al generalului Pinochet. Multi chilieni au disparut definitiv in inchisori sau in alte spatii de detentie, iar libertatile si drepturile cetatenesti au fost sistematic incalcate. Nu dorim, de aceea, sa consideram ca dictatura generalului Pinochet a reprezentat pentru Republica Chile unica alternativa viabila in fata dictaturii de tip marxist si castrist care, prin regimul presedintelui Allende, se profila la orizont, cu concursul moral si material venit din partea dictatorului cubanez Fidel Castro si a liderului sovietic Leonid Brejnev, adeptul declarat al doctrinei "suveranitatii limitate". Si totusi…
In 1983, dupa un deceniu de dictatura militara, chilienii au decis ca fusese de ajuns si au iesit in strada sa protesteze. Aparatul represiv s-a pus din nou in functiune, ca si cum nimic nu se schimbase intre timp. Au urmat cativa ani de confruntari, pe muchie de cutit, intre populatie si autoritati. Pus in fata tot mai evidentei opozitii a chilienilor, dar si in fata izbucnirii unui sangeros razboi civil, regimul a realizat ca era depasit de situatie si a admis ca sosise timpul sa faca concesii, restabilind o parte din drepturile si libertatile cetatenesti suprimate odata cu inlaturarea de la putere a socialist-marxistului Allende. Lupta pasnica a chilienilor pentru abolirea dictaturii si-a urmat in chip firesc cursul si a culminat in 1986, cand, in urma votului popular, generalul Augusto Pinochet si-a recunoscut infrangerea si s-a retras in viata privata, fara sa se agate de putere, intr-o maniera careia nu i se poate contesta decenta si chiar eleganta.
Istoria dictaturii militare care a guvernat in Chile intre 1973 si 1986 este un bun prilej pentru reflectie, analize si comparatii. Ea arata, intre altele, ca restaurarea democratiei se poate produce, in anumite circumstante, si pe cai absolut pasnice. Tot astfel s-a intamplat, in a doua jumatate a secolului trecut, in Spania, dupa sfarsitul dictaturii generalissimului Franco, in Grecia, la sfarsitul dictaturii coloneilor, sau in Turcia, atunci cand generalul Kenan Evren a decis sa se retraga de la conducerea statului si sa predea puterea din nou in mainile clasei politice turcesti. Toate aceste tari - Chile, Spania, Grecia si Turcia - au in prezent regimuri democratice consolidate si economii de piata care functioneaza in bune conditii si nici una dintre ele nu a fost silita sa experimenteze "binefacerile" dictaturii proletariatului. Ne putem imagina ca la fel ar fi putut sa se prezinte si situatia postbelica a Romaniei, daca, dupa abolirea regimului militar al lui Antonescu, tara nu ar fi fost silita sa adopte regimul totalitar de tip sovietic.
Pe de alta parte, se poate constata ca mostenirea unei dictaturi de tipul celor mentionate mai sus este infinit mai usor de lichidat decat mostenirea unei dictaturi de tip sovietic. Spania, care a cunoscut vreme de multe decenii dictatura franchista, a putut reveni la democratie, dupa 1975, cu mult mai putine convulsii decat a fost cazul Romaniei (care nici in momentul de fata nu a reusit sa-si lichideze sechelele totalitare de ordin politic, social, economic si moral). Sub regimul presedintelui Salvador Allende, ca urmare a unei politici economice inspirate de conceptia etatista, Chile deja incepuse sa se afunde in marasmul economic de tip sovietic, care dupa 1959 a transformat Cuba, una dintre cele mai infloritoare tari ale Americii Latine, intr-o tara cu economie complet falimentara, incapabila sa asigure mai mult decat subzistenta de azi pe maine a cubanezilor de rand. Ar mai fi trebuit, probabil, ca regimul lui Allende sa arunce masca democratica (asa cum a facut regimul Groza la noi, dupa alegerile falsificate din 1946), sa treaca la colectivizarea fortata a agriculturii, la abolirea proprietatii, la interzicerea partidelor adverse si la crearea omului de tip nou, pentru ca sa se poata vedea cu claritate in ce directie orienteaza tara. Sub dictatura generalului Pinochet, Republica Chile nu a inflorit din punct de vedere economic, cum nici Spania lui Franco nu a reusit sa aiba o economie performanta, dar nici nu s-a afundat intr-un marasm fara iesire. In plus, nici societatea civila chiliana nu a fost distrusa, ci doar tinuta sub control, si nici elitele nu au facut obiectul unei represiuni sistematice, asa cum s-a intamplat in partea noastra de lume.
Nu in ultimul rand, se mai cuvine sa apreciem inca doua lucruri, ambele absolut remarcabile si greu de imaginat intr-un regim totalitar de tip sovietic. Votul chilienilor din 1986 nu a fost falsificat, ci respectat, iar dictatorul a abandonat puterea in mod civilizat, fara ca in urma lui sa se traga vreun foc de arma sau sa curga vreo picatura de sange, cu toate ca avea la dispozitie armata si intreg aparatul represiv.
Daca dictatura generalului Pinochet a fost un nefericit accident al istoriei chiliene din secolul trecut, nu se poate sa nu apreciem totusi, inca o data, maniera in care ea a luat sfarsit. Un sfarsit nu lipsit de o anumita decenta si de o retinere inteleapta, care a scutit republica sud-americana de pe malul Pacificului de cosmarul revenirii la normalitate pe drumul intortocheat si pe sub furcile caudine ale unor framantari sociale si politice violente. Nu este intamplator faptul ca poporul chilian, in ciuda traumei suferite, i-a permis fostului dictator sa-si sfarseasca zilele in patul sau.
Comentarii 3
Lucian - 04-16-2015
Autorul a fost beat, a tras pe nas cand a scris articolul sau pur si simplu e nebun. Ca sa nu zic de-a dreptul: prost. Salvador Allende venise la putere prin alegeri libere si tipul lui de socialism era mai degraba apropiat de socialismul nordic, nicidecum de cel sovietic. De altfel Allende nici nu putea sa instaureze un socialism totalitar pe model sovietic, pentru ca nu avea cum, nu detinea toata puterea (nici macar nu fusese ales cu majoritate absoluta). Pinochet l-a ucis in cadrul unui puci cu sprijinul CIA si al guvernului american, in principal al secretarului de stat de atunci - Kissinger. Ceea ce s-a petrecut acolo cu Allende e o crima care a manjit pentru totdeauna obrazul CIA si al Americii, si asta pentru ca americanii aveau nevoie pur si simplu de un regim de yesmeni in regiune (comportandu-se la fel de prietenos si cu dictaturile oribile din Argentina si Brazilia, din aceeasi perioada), nu de cineva care avea propriile sale idei legate de dezvoltarea tarii sale. Vorbiti cu cineva din tarile respective, sa vedeti ca si acum mai sunt sechele din perioada dictaturilor de dreapta. Cum puteti emite o asemenea gogomanie - ca elitele nu au fost reprimate sistematic, cand e de notorietate ca regimul Pinochet exact asta a facut?! Informati-va despre desantul „Chicago boys†la Santiago si epurarea invatamantului economic din Chile de orice universitar care era de stanga! Sau uitati-va la Turcia, asa-zisa democratie „functionala†invocata in articol in care si azi partidele sunt interzise pe banda rulanta si Erdogan e sultan absolut! Rusine 22! Pe cand o sa-l reabilitati si pe Hitler, ca si asta a fost „anticomunist�...
Răspundebrandusan - 05-09-2014
În legătură cu regimul lui Salvador Alende sunt lucruri pe care nu le mentionezi.Chiar dacă Alende era marxist a ajuns la putere pe cale democratică.În plus a avut și încrederea partidului democrat creștin din Chile pentru respectarea promisiunii că statul chilian va continua să fie unul democratic.Din acest motiv Alende a fost respectat în primul rând de partidele social democrate din occident care i au acordat încrederea sa.Poziția președintelui american Nixon a fost deplorabilă În loc să sprijine democrația în Chile a ordonat CIA să facă "-economia chiliană să țipe-.Ce te poți aștepta de la un președinte care atât de rușinos și a dqat demisia în urma scandalului Watergate.SUA cu lovitura de stat din Chile nu a interesat-o democratia ci hegemonia economică.Și apropo de cei care îl laudă pe Pinochet. Emigrația chiliană din cauza regimului militar s-a îndreptat în primul rând spre Europa occidentală și chiar spre SUA nu spre Uniunea Sovietică a _tovarășului Brejnev_care nu avea nevoie să audă de un alt socialism decât cel sovietic .Cei care visau la altceva ajungeau în Siberia.
Răspundehanibal - 06-27-2013
Mai,nene,esti complet nebun!Dar MIILE de victime ale dictaturii lui Pinochet unde sunt?Stii de ce economia sovietica a intart in maras?nu ai de unde sa stii ,pentru ca nu citesti si te ghidezi pe sentimente de tip "anti"!Din cauza implcarii peste limitele normale in tot felul de prostii in principal militare:Afganistan,Angola,Cuba,etc1Cam ce face America acum numai ca exista diferenta!Aceasta este urmatoarea;America TIPARESTE pe banda rulanta dolari!Mai devreme sau mai tarziu soarta este aceeasi:COLAPS!Toate imperiile-fara NICI O EXCEPTIE-sfarsesc in colaps!Ca o stea care la maturitate expandeaza ,apoi ..colaps!Mai citeste taica!
Răspunde