Pe aceeași temă
Cei doi, Vasile Ciolpan şi George Homoştean, au fost slujitori de vază ai regimului comunist: primul a deţinut cheile, raţiile de unt şi de tortură la închisoarea Sighet, tocmai când acolo era întemniţată elita României. În celulele lugubre ale acestei temniţe şi-au găsit sfârşitul Gheorghe Brătianu, Iuliu Maniu şi mulţi alţi demnitari români, duşi acolo chiar pentru asta. Ciolpan, şeful închisorii de la Sighet, nu ezita să spună, după 1990, ce raţii generoase de unt şi gem le dădea deţinuţilor.
Cel de-al doilea, Homoştean, a fost ministru de Interne în epoca ceauşistă şi este responsabil de asasinarea unor protestatari anticomunişti în operaţiunea „Autobuzul“. După ’90, a fost judecat şi condamnat la 14 ani de închisoare, dar a fost amnistiat.
În 1998, preşedintele Emil Constantinescu îl decorează pe Ciolpan, din greşeală, după ce, anterior, preşedintele Iliescu îl ridicase de două ori în grad pe vestitul torţionar. Nu din greşeală.
În 2010, vine rândul lui Traian Băsescu să-l decoreze din greşeală pe Homoştean, cu retragerea distincţiei doar după ce scandalul izbucneşte în presă.
Atenţie, însă: şi pe vremea lui Constantinescu, şi pe vremea lui Băsescu, aceeaşi Asociaţie Naţională a Veteranilor de Război a făcut propunerile, dar nici într-un caz din greşeală: conform standardelor acestei asociaţii, Ciolpan şi Homoştean au fost... eroi!
Am înţeles de pe vremea preşedintelui Constantinescu că pe listele cu propuneri de decoraţi aflate la Cotroceni sunt şiruri de nume, că nu e treaba preşedintelui să verifice cine e X sau Y şi ce a făcut. Dar a cuiva este treaba, pentru asta ia un salariu.
Iar treaba unui preşedinte este să-i măture grabnic pe funcţionarii indolenţi.
