De ce mai e ținut în viață Guvernul Grindeanu?

Dincolo de zgomotul propagandelor, războiul politic devine unul mai rece și mai puțin costisitor la nivel internațional.

Alexandru Gussi 28.02.2017

De același autor

 

Săptămâna trecută, actualul guvern a primit o ves­te bună și una proastă. Vestea bună a venit, cul­mea, tocmai de la președintele Iohannis, care a semnat rapid mica remaniere guvernamentală, iar depunerea jurământului s-a petrecut, de data as­ta, ca la carte. Vestea proastă a venit de la Bru­xelles: printr-o scrisoare, Comisia Europeană a oficializat ceea ce deja știam - cât e de nerealistă țin­ta deficitului prevăzută pe hârtie în bugetul proaspăt promulgat. Guvernul PSD-ALDE pri­meș­te astfel un semnal european de neîncredere în po­litica sa bugetară, după ce politica sa penală fu­sese și ea criticată. E evident faptul că Guvernul (Dragnea-)Grindeanu nu va ieși niciodată din cri­za de încredere în care a intrat puțin după instalare. Totuși, actorii politici principali tem­po­rizează. Dar, în același timp, își păstrează o re­torică războinică. De unde decalajul între această retorică și o realitate instituțională care dă semne de detensionare.

 

Vestea bună nu e atât de bună pe cât e de sur­prin­zătoare. Dacă șeful statului se opunea remanierii, coaliția își putea trece miniștrii prin parlament. Vestea a fost surprinzătoare din punctul de ve­de­re al evoluției conflictului instituțional între pre­șe­dinte și premier. Președintele avea dreptul cons­tituțional să-i respingă pe toți cei propuși, dar ne așteptam să-și exercite acest drept măcar în pri­vința ministrului propus la Justiție. Motive po­li­tice erau destule. Dincolo de tensiunea între pa­late, noul ministru măcar prin prestația sa pu­bli­că va avea un rol determinant în reușita ac­țiu­ni­lor coaliției majoritare pe domeniul său. Accep­tân­du-l din prima, Iohannis își ia un risc politic important, pentru că și-a co-asumat res­pon­sa­bilitatea numirii sale. În plus, erau și unele mo­tive de fond ca președintele să nu accepte no­mi­nalizarea lui Tudorel Toader. S-a pronunțat public împotriva referendumului anunțat de Iohannis. În 2012, în cazul invalidării referendumului de de­mitere a președintelui Băsescu, judecătorul CCR Toader a făcut opinie separată, împreună cu Pre­descu și Gaspar. În plus, presa a vorbit de o apro­piere de cercurile lui Relu Fenechiu, unul dintre principalii baroni PNL în momentul nominalizării sale la CCR în 2006.

 

Acceptarea sa de către președinte poate fi ex­pli­cată prin faptul că acesta se așteaptă ca guvernul să nu mai supraviețuiască mult timp. Dar această variantă e mult mai puțin probabilă decât aceea care pleacă de la existența unor negocieri care au dus la o formă de armistițiu instituțional. Nu știm cât va dura. Oricum, nu va echivala cu liniștea po­litică. Dar, dincolo de zgomotul propagandelor, războiul politic devine unul mai rece și mai puțin costisitor la nivel internațional.

 

În noua fază, interesul nu se mai în­dreap­tă în așa mare măsură asupra Pa­la­tului Victoria. Înaintarea unui proiect cum este cel al grațierii, dar nu numai acesta, duce războiul mai ales spre Palatul Par­la­men­tului. În ultimii zece ani, conflictul între majorități parlamentare succesive și pre­ședinți succesivi s-a banalizat. Mai ales din afara României pare mult mai peri­cu­loasă o stare de conflict deschis între cei doi capi ai puterii executive, președinte și prim-ministru, decât între președinte și majoritatea parlamentară. Un Executiv di­vizat duce la blocaje funcționale sau chiar la crize grave, atunci când este implicată și „strada“. Un conflict președinte-ma­jo­ri­tate parlamentară ține deja de o realitate endemică a sistemului nostru politic. Pre­su­punând că am intrat în această etapă a unei forme de armistițiu, cine ar fi ga­ran­tul acestuia?

 

Pentru a răspunde, trecem la vestea a do­ua. Deși deloc surprinzătoare, e una cu ade­vărat proastă pentru PSD. Să reușești ca într-un timp record să deraiezi Ro­mâ­nia de pe un drum care până acum îi asi­gu­ra echilibrul macroeconomic e o con­tra­performanță. Și asta nu o spune numai opo­ziția, Consiliul Fiscal sau BNR. O spu­ne chiar Comisia Europeană. Scrisoarea semnată de comisarul pentru afaceri eco­nomice și financiare, socialistul Pierre Mos­covici, e o avertizare că România riscă sancțiuni din partea Comisiei: „Am în­dem­nat autoritățile să anunțe în mod cre­di­bil, în timp util, măsuri necesare pentru a asigura încadrarea în pactul bugetar“. Comisia a prognozat o deraiere atât în 2017, cât și în 2018 de la angajamentele lu­ate de România. Cu alte cuvinte, în acest moment, legitimitatea coaliției majoritare se bazează pe îndeplinirea unor pro­mi­si­uni de campanie care sunt în afara tra­tatelor semnate de țara noastră.

 

Comisia și partenerii internaționali ai Ro­mâniei nu sunt atât de interesați de cu­loarea coaliției care guvernează, cât sunt de politicile pe care aceasta le aplică. Ul­timul lucru pe care îl doresc e ca România să devină un nou rebel al unei zone deja pe punctul de a fi retrogradată în d­i­vi­zia B a UE. Iar România nu își permite să fie un membru-rebel. Suntem prea fra­gili. Suntem dependenți nu numai de fon­duri, ci și de semnalele de încredere. Ame­nin­ța­rea de la Bruxelles e un „stop joc“ pu­blic. La nivel informal probabil există mul­te me­saje mai dure. Nu putea exista o in­ter­venție publică similară cu cea din 2012 pen­tru că alegerile au fost câștigate de par­ti­dele care au criticat astfel de in­tervenții. Nu înseamnă însă că le pot face față.

 

Un electroșoc probabil a existat, el a obligat actorii să se așeze la masa ne­go­cie­rilor. Până ajung la un compromis, actua­lul guvern va rămâne ca un mort viu. De­o­camdată, dincolo de baletul de imagine, ră­mâne să urmărim deciziile concrete. Un semn ar fi ca, dincolo de populisme, gu­vernul să-și asume și câteva decizii eco­nomice neplăcute. Veștile proaste ar fi o veste bună.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22