De același autor
Dacă însă privim lucrurile la nivel național fotografia arată altfel, ceea ce și oferă un providențial colac de salvare, în mare măsură nemeritat, cuplului Blaga - Ghorghiu. PNL a obținut mai toate primăriile mari din Transilvania, direct sau indirect, pentru că George Scripcaru sau Dorin Florea rămîn în fapt în siajul partidului, mai ales cu concursul foștilor primari PDL. Iar pe ansamblu, pe țară, la votul pentru consiliile județene, PNL a obținut aproape în jur de 32 de procente. Pînă și în Moldova, o regiune tradițional pesedistă, liberalii au făcut totuși trei breșe importante, obținînd primăriile din Suceava, Botoșani și Piatra Neamț. E drept, scorul lor este cu aproape 6 puncte sub PSD, dar nu e unul rău, mai ales dacă eliminăm Bucureștiul. Era previzibil ca la o participare extrem de scăzută la vot, de pildă în București sau în Iași s-au atins adevărate recorduri negative, performanta mașinărie electorală a PSD să aibă cîștig de cauză. Ceea ce înseamnă că în cea mai mare parte a vechiului regat, inclusiv în București, PSD împreună cu ALDE vor obține majorități în consiliile locale și în cele județene.
Asta e partea plină a paharului liberal, în ciuda eșecului umilitor de la București. Există însă și una goală, dincolo de ceea ce s-a întîmplat la București. Pentru că ar fi o greșeală să subestimăm forța percepțiilor. Semnalul transmis de catastrofa generalizată din capitală în combinație cu absența de la alegerile parlamentare a primarilor în funcție, care au tractat electoral la locale PNL, ar putea să ducă la un recul deloc neglijabil. Asta va depinde și de capacitatea noii mișcări, USR, rezultată din USB, de a se extinde în țară, din nou sub impresia puternică a rezultatelor obținute în capitală. Deocamdată, dacă ne uităm pe lista marilor orașe, acolo unde gruparea politică are teoretic cele mai favorabile bazine electorale, doar în Iași avem un semnal care ar putea confirma această tendință. Aici, deși partidului "Pentru Iași" (un fel de USB local) i-a fost blocată în justiție înregistrarea formală reprezentantul acestuia, Andrei Postolache, candidînd independent, a obținut un scor remarcabil, peste 13 procente (reprezentantul PNL a luat 23,5 procente). USR are un culoar bun: a obținut un scor excelent și nu are nimic de confirmat în mod concret, ca performanță administrativă, din moment ce nu are nici o răspundere formală, dincolo de a face opoziție în Consiliul General și în cele de sector.
Discursul tipic al momentului este că am asistat la o înfrîngere severă a dreptei. Ceea ce este în mare parte eronat. Pentru simplu motiv că în realitate nu putem vorbi de o dreaptă în adevăratul sens al cuvîntului, ca exponentă a unui real curent conservator. Singura diferențiere asumată, dar și aceasta mai mult declarativ, fiind doar aceea privind raportarea la mediul de afaceri si la protecția socială. În fapt, si aici vorbim doar de deosebiri cosmetice, pentru că și PNL și PSD atunci cînd au fost la guvernare au adoptat măsuri populiste (vezi ultima parte a mandatului guvernului Tăriceanu) și am avut cîteva ocazii în care PSD a promovat măsuri mai liberale decît liberalii în zona economiei. Or, în mod natural, o formațiune de dreapta ar fi trebuit să sprijine, de exemplu, inițiativa privind definiția familiei în Constituție și să se poziționeze diferit față de temele majore introduse și promovate de stînga progresistă, de la "Climate Change" la "Hate Speech" și la alte asemenea tipuri de retorică din registrul tradițional al corectitudinii politică. Nu am văzut nici pe departe asta la așa numita "dreaptă" autohtonă. Am avut de fapt doar o opoziție anti-PSD care a fost asimilată, mecanic, cu dreapta. Dovadă este și faptul că PNL nu a avut nici o problemă să se asocieze cu PSD în USL din considerente anti-Băsescu. Aceasta falangă anti-PSD s-a dezagragat în ultimii ani după ce Traian Băsescu s-a distanțat de PDL, a avut loc o fuziune artificială între acesta din urmă și PNL (care ar putea chiar să fie pusă serios în discuție dacă trendul descendent al liberalilor va continua), segmentul care l-a sprijinit pe Traian Băsescu s-a reorientat către altceva (în București către USB) sau a stat acasă, considerînd că fostul președinte s-a distanțat, mai ales în cazul justiției, de valorile inițiale iar PSD nu a mai avut o figură publică proeminentă atît de iritantă pentru acest electorat așa cum era Victor Ponta. În plus, a contat și dezamăgirea care s-a instalat datorită prestației puțin zis modeste a lui Klaus Iohannis. Legat de ultimul aspect, în mod ironic, mulți dintre cei care l-au sprijinit atunci entuziast pe actualul președinte au sărit acum, cu aceeași fervoare, să-l cauționeze fără rețineri și fără să pună prea multe întrebări pe Nicușor Dan.
Paradoxal, dar votul masiv antisistem din București, și parțial din Iași, nu a făcut decît să consolideze poziția electorală a exponentului emblematic al sistemului, PSD. Lucru important pentru alegerile din toamnă. Al doilea fapt semnificativ este că avem în fapt o radiografie politică corectă care evidențiază o societate românească preponderent de stînga. Avem, pe de o parte, o stîngă de tip caviar, pe care o întîlnim și în Vest, care adoptă un limbaj specific stîngii mai degrabă din rațiuni de oportunitate politică decît din convingere. PSD fiind un exemplu de manual din acest punct de vedere. Însă, iată, este pe cale să se coaguleze și o stîngă radicală, populistă, pe o rețetă de tip Bernie Sanders și, la limită, Occupy, pe valul unei mișcări anti-sistem ca USB, acum USR. Este o stîngă care se alimentează de la o retorică anti-corporatistă, anti-capitalistă, vehement pro-ecologistă, care în timp va căpătă accente tot mai pronunțat anti-occidentale, în special anti-americane. Sunt sigur că mulți dintre cei au votat cu gruparea lui Nicușor Dan vor contrazice vehement o astfel de afirmație. Pentru că, de exemplu, segmentul care s-a deplasat către USB dinspre zona anterior băsistă, nu are astfel de convingeri. Cei în cauză ignoră însă faptul că nucleul dur al susținătorilor USR, cel care va defini decisiv traiectoria ideologică de viitor a grupării, așa arată. Se extrag din Uniți-Salvăm, din protestele ecologiste, avînd printre exponenții proeminenți lideri precum Claudiu Crăciun. Ei vor artizanii retoricii politice și ideologice pe care o vor promova. Cum bine spune un proverb, "Ai grijă ce îți dorești, s-ar putea să se împlinească!"
Din acest punct de vedere, alegerile locale ar putea fi un important punct de cotitură în viața politică românească. Însă nu este singurul aspect important atunci cînd analizăm impactul acestora. Deja de duminică seara a fost limpede că rezultatul alegerilor, care au consfințit victorii consistente ale unor candidați cu probleme penale, unii chiar aflați în arest, va constitui punctul de plecare pentru o serie întreagă de inițiative care vizează modificarea cadrului legislativ și instituțional aferent luptei împotriva corupției. Cei care susțin acest punct de vedere spun că alegătorii au rejectat explicit la locale maniera în care procedează procurorii, în special DNA. Realitatea este însă diferită, chiar dacă nu în mod necesar încurajatoare. Românii sunt declarativ mari admiratori ai luptei anti-corupție nu neapărat din considerante care țin de valori morale, ci pentru că în general, ideea de a-i vedea umiliți și pedepsiți pe cei puternici și bogați este atrăgătoare. Și nu doar la noi. Dar tocmai din acest motiv nu au însă mari probleme să treacă peste acuzele de corupție la adresa unor primari pe care îi consideră, dintr-un motiv sau altul, relativ pricepuți.
În România trecem des dintr-o extremă în alta. Am văzut asta după tragedia din Clubul Colectiv. Dacă pînă atunci avizele ISU se dădeau aproape automat acum s-a ajuns în destule cazuri la pretenții absurde, cu efecte negative serioase asupra funcționării mediului de afaceri. Există pericolul să asistăm la acest gen de salturi si în cazul luptei anti-corupție. E un avertisment care a fost lansat mai demult de către unele voci care au spus că unele excese, de exemplu în materie de arestări sau atunci cînd se interpretează infracțiunile de abuz în serviciu, vor putea duce, la un moment dat, la reacții care să dorească să împingă lucrurile la polul opus. Numai că astfel de opinii, vorbim de cele raționale nu de campaniile de presă comandate, au fost, de regulă, rejectate, chiar vehement. Cei care se așteaptă să intervină și de această dată reglajul extern se iluzionează. Uniunea Europeană este măcinată de crize majore, de la problema migrației la ascensiunea partidelor extremiste și diviziunile pe tema relațiilor cu Rusia. Iar America se află în plină campanie electorală în condițiile în care varianta unui președinte Donald Trump, care nu poate fi nicidecum exclusă, dă multora fiori.
Pe acest ultim fundal este vizibilă o altă tendință. Au început să apară critici tot mai agresive la adresa Statelor Unite care s-ar amesteca în viața politică autohtonă comandînd sau aplaudînd acțiunile DNA. Nu e o acuză nouă dar ea a devenit mai vizibilă în ultimul timp în spațiul public. Contextul, acum diferit, e acela că acest tip de critici se vor corela în viitor cu cele venite pe un registru diferit, din zona discursului anti-sistem. România este în principiu o țară pro-americană și în care, cel puțin declarativ, există un sprijin substanțial pentru modelul de capitalism. Lucrurile însă se schimbă. Tinerii plecați la studii în afară vin în contact cu mediul academic occidental în care dominantă este retorica anti-capitalistă și anti-americană. E o poziționare care are, pe termen mediu, toate șansele să devină "cool". Cu consecințe deloc fericite pentru climatul politic intern. Cu alte cuvinte, ne așteaptă o perioadă de mare agitație internă, impredictibilă, nu neapărat în sensul bun. Dacă o suprapunem contextul intern peste cel extern, extrem de instabil și el, în care oricînd pot apare derapaje geostrategice majore, realizăm că ne aflăm în fața unui tablou deloc atrăgător.
