Dosarul Revoluției, o altă cacealma?

Victimele mascaradei începute în vremea lui Iliescu și continuate de urmașii săi ideologici sunt exact cei care s-au sacrificat la revoluția din decembrie 1989. Memoria lor este terfelită. Așa cum tărăganarea Dosarului Revoluției timp de 27 de ani (deocamdată) terfelește adevărul.

Andreea Pora 22.11.2016

De același autor

 

Redeschiderea Dosarului Revoluției atra­ge atenția în principal prin uriașa schimbare de direcție și viziune a anchetei pro­cu­ro­ri­lor - de la teoriștii lui Ceaușescu la „noua conducere politică și mi­li­tară instalată după 22 de­cembrie“. Tema e însă de­par­te de a mai provoca emo­ție și nu a devenit un „su­biect de presă“ în înțelesul românesc al termenului. Și de ce ar fi? Cu excepția unei minorități care nu a fost lo­vită de amnezie, in­di­fe­ren­ță și cinism și care s-a agi­tat vreme de 27 de ani pen­tru „aflarea adevărului“, subiectul a ajuns istorie. Și, ca orice istorie, e decuplată de prezent, de mizeriile cotidiene, de politica faptului mărunt și de generațiile care fie nu au trăit-o, fie s-au uzat în așteptare. Așa cum lustrația nu-și mai găsește ra­țiu­nea politică sau socială, și Dosarul Re­vo­lu­ției și-a pierdut capacitatea de impact, iar o soluție juridică (improbabilă, după mi­ne) va avea puține reverberații, chiar și în plan moral. Ar trebui să admitem că în am­bele cazuri a trecut prea mult timp, iar momentul în care ele mai puteau produce schimbări în societate a fost depășit și e pierdut pentru totdeauna. Asta s-a și ur­mărit.

 

Lucru care nu înseamnă însă că dosarele re­voluției, mineriadei și altele care țin de perioada iliesciano-fesenistă nu trebuie fi­nalizate cât mai repede în direcția nouă des­chisă de procurori și că adevărul nu tre­buie repus în drepturi. E chiar obli­ga­to­riu, pentru ca paginile de istorie, inclusiv cele din manualele școlare, să nu rămână trunchiate. Dosarul Revoluției nu poate fi în­să decuplat de un alt mare și la fel de ru­șinos dosar, care trenează cam tot de atâția ani, cel al revoluționarilor impostori.

 

Așadar, procurorii de la Parchetul General, Secția Parchetelor Militare, ace­iași care au închis în 2015 dosarul spunând că „fapta nu există“ (șeful secției, ge­neralul Gheorghe Coș­nean), pun acum totul în­tr-o altă paradigmă, cea a unui plan prestabilit, a unui întreg sce­na­riu criminal al celor care au preluat pu­te­rea atunci. „Pentru păstrarea puterii, prin acțiunile desfășurate și măsurile dis­puse, noua conducere politică și militară instaurată după data de 22 decembrie 1989 a determinat uciderea, rănirea prin împușcare, vătămarea integrității fizice și psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane.“ Este vor­ba, spun procurorii, de „infracțiuni con­tra umanității“, de existența unui „atac generalizat (...) din care reiese exis­tența unui plan după care s-a ac­ționat (...) prin crearea aparenței unui «război civil» în scopul preluării puterii și legitimării noilor lideri“. Mai mult, procurorul general, Augustin Lazăr, a ce­rut declasificarea unor documente aflate la SRI și a documentelor adunate în anii ’90 de comisia parlamentară care a an­chetat revoluția din decembrie 1989. Nu știm deocamdată răspunsul SRI, dar tre­buie amintit că o cerere similară a gene­ralului Dan Voinea s-a izbit în trecut de un refuz din partea acestei instituții.

 

Fără discuție că recenta abordare a do­sa­rului este cea corectă, ea fiind evidentă de la bun început, așa cum a și susținut par­tea activă a societății civile, dar exact asta mă face să cred, realist vorbind, că nu se va ajunge și la decizii în justiție în acest sens, că vom asista la o altă cacealma ge­ne­ros împachetată. Vreme de 27 de ani ni­cio putere politică non-FSN/PSD - in­di­ferent dacă vorbim de CDR- Cons­tan­ti­nes­cu sau de „regimul Băsescu“ în diversele lui formule - nu a vrut să rezolve Dosarul Revoluției în vreun fel și cu atât mai puțin în sensul în care responsabilii sunt cei „ins­talați la putere în 1990“. Analiza mo­tivelor e prea lungă și s-a mai făcut, dar ni­cio declarație publică sau neoficială, ni­ciun bătut cu cărămida în piept sau vreo scuză/argument nu sunt convingătoare (cel puțin pentru mine). Am puține mo­ti­ve de optimism pentru viitor. De ce ar vrea acum PSD - urmașul de facto ca men­talitate al FSN, partid cu șansele cele mai mari să câștige alegerile - finalizarea do­sa­rului? Poate Iohannis, persoană fără con­strângeri de vreun fel venite din acea perioadă și fără vreun interes direct în blocarea anchetei, să vrea. Dar Iohannis e dependent la rândul lui de alții, așa cum au fost și Constantinescu, și Băsescu. În sfâr­șit, toate datele converg mai degrabă spre o perspectivă sceptică.

 

Cât privește dosarul falșilor revoluționari, al miilor de impostori împăunați cu titluri fără nicio acoperire și care au profitat fi­nanciar de pe urma lor, este exclusiv re­zul­tatul aceleiași premeditări politice. Scan­dalul revoluționarilor datează, ca și Dosarul Revoluției, din anii ’90, fraudele morale s-au ținut lanț, corupția a colcăit me­reu în această zonă (cazul Adrian San­da, acum arestat, este doar unul dintr-un lanț al traficului cu certificate de revo­lu­țio­nar), drepturile și titlurile au fost per­ma­nent puse în discuție și analizate de di­ver­se comisii. Rezultatul? În loc să se reducă, numărul revoluționarilor cu voie de la stăpânire a crescut odată cu trecerea tim­pu­lui. Să ne aducem aminte că ultimul ca­re a „emanat“ o ordonanță prin care crea o nouă categorie de revoluționari, cea cu „rol determinant“, a fost Victor Ponta, în 2014. Acești 3.500 de proaspăt revo­lu­țio­nari s­e adăugau celor 21.000 deja exis­tenți, revoluționarii „cu merite deose­bite“.

 

Victimele mascaradei începute în vremea lui Iliescu și continuate de urmașii săi ideologici sunt exact cei care s-au sa­cri­fi­cat la revoluția din decembrie 1989. Me­mo­ria lor este terfelită. Așa cum tără­gă­na­rea Dosarului Revoluției timp de 27 de ani (deocamdată) terfelește adevărul.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22