De același autor
Ca PSD-ul are tot interesul s-o demonizeze se intelege: chiar si ideologic, un partid de centru-stanga nu poate decat favoriza impozitarea progresiva, care redistribuie masiv, in favoarea celor cu salarii modeste, o parte din venitul national. Si apoi, rolul de opozitie obliga la contestarea de principiu a actiunilor guvernului. Dar inteleg mai greu de ce presa se lasa sedusa de strigatele alarmiste ale fostilor guvernanti. Mai intai s-a sustinut ca de cota unica nu va beneficia decat un numar mic de insi cu salarii foarte mari. In mod curios, s-a pomenit foarte putin despre faptul ca toti cei dispunand de mai multe venituri - din salarii sau din alte surse - vor beneficia semnificativ, deoarece nu vor mai trebui sa dea inapoi fiscului bani buni, in urma globalizarii veniturilor la sfarsitul anului. O omisiune cu cantec, am spune.
Apoi, dupa ce salariile nete au crescut totusi, s-a spus (ca, de pilda, intr-un editorial in Adevarul din 17 februarie) ca guvernantii au procedat pripit, electoralist, nu au calculat costurile, pentru ca apoi, aflati sub lupa FMI-ului, sa constate posibilitatea unor gauri mari la buget rezultate din incasarile mai mici. Aceasta i-ar fi obligat sa mareasca irational multe alte taxe, impozite si sa opereze arbitrar diverse cresteri de preturi. S-a creat impresia - se scrie acolo - "ca introducerea cotei unice nu a fost decat un mod prin care statul iti da cu o mana ca sa-ti ia apoi cu doua". "Pentru populatie, efectul imediat al cotei unice - ceva castiguri in plus la leafa - va fi pulverizat de tunami-ul scumpirilor" - mai scrie editorialistul din Adevarul. Trec peste comparatia indecenta cu catastrofa umana imensa din Asia de Sud-Est, nu pentru prima data utilizata de redactia acestui cotidian, pentru a descrie scumpirile preconizate. Dar s-a omis ca o mare parte a acestor impozitari si scumpiri erau cerute deopotriva de FMI si de UE. Marirea accizelor la tutun, alcool, la benzina, marirea pretului la gaze, la energie electrica si termica nu are nici o legatura cu cota unica. Aceste scumpiri au fost negociate de fostul guvern si probabil ca ar fi trebuit introduse mai curand mai devreme decat mai tarziu. Or, daca va fi un "tunami al scumpirilor", e clar ca de aici va veni el, indiferent daca exista cota unica, sau se renunta la ea, cum cere editorialistul. Articolul sugereaza insa o legatura complet falsa dintre cele doua evenimente. S-a facut caz apoi de marirea impozitului pe dividende, pe dobanzile bancare, pe tranzactiile imobiliare si cel pe profiturile micro-intreprinderilor. Or, mai ales impozitele pe dividende afecteaza o parte mica a populatiei. Dar s-a evitat in general (iar articolul nostru nu face exceptie) sa se spuna ca in felul acesta se vor limita activitatile speculative - cu bunuri imobiliare sau cu actiuni. Curios, cei care deplangeau faptul ca o cota unica ii va avantaja pe "bogati" n-au avut nimic de spus in favoarea unor masuri care, acum, ii dezavantajeaza pe aceiasi "bogati". Si aceasta este cu atat mai curios, cu cat, de pilda, autorul articolului comentat omite faptul ca o mare parte a posibilelor dificultati bugetare se va datora nu cotei unice, ci efortului de recalculare a pensiilor in acest an - masura de care vor beneficia milioane de persoane.
Pe de-alta parte, editorialul invoca riscul de inflatie. Riscul este real, dar - atentie: daca avem inflatie mai mare la sfarsitul anului inseamna ca au fost prea multi bani in circulatie, deci ca, brusc, s-a castigat mai mult, prea mult, in raport cu capacitatea de absorbtie a economiei noastre. Dar, daca s-a castigat prea mult, nu se mai poate spune ca, prin cota unica si masurile compensatorii, "statul iti da cu o mana ca sa-ti ia apoi cu doua". Fiindca in acest ultim caz castigurile salariale ar fi fost mai mici, nu mai mari. Mi-e greu sa cred ca toate aceste omisiuni si inconsecvente sunt numai fructul nepriceperii. Dar oricare le-ar fi cauza, important este ca ele sunt producatoare de confuzii si creatoare de indignari neintemeiate, indiferent de oportunitatea in sine a cotei unice si a masurilor adiacente ei.
