De același autor
Ce poate fi mai înălțător moral decât că un concetățean condamnat vrea să se reabiliteze în ochii noștri, ai lumii și ai lui, nu bătând cuie în pingele, nici sădind salcâmi, ci oferindu-ne comori de gândire, de tipul: Omenirea, încotro?
Românul și mai ales intelectualul român este – ne pare rău s-o spunem – cârcotaș. Nu mai știi cum să-i intri în voie! Până nu demult, se plângea că oamenii citesc tot mai puține cărți, că tineretul disprețuiește cartea și învățătura, că școala nu face nimic spre a îndrepta lucrurile, că situațiunea cu cercetarea științifică la noi e gravă. Și deodată, taman când cartea științifică revine masiv în atenția publică, dovedindu-se un instrument de preț și în reeducare, și în modelarea morală a tinerei generații, și mai ales în dezvoltarea multilaterală a cunoașterii în patria noastră, el se opune. Ba chiar strigă, se indignează, proclamă impostura. Cum? zice, VIP-urile din pușcării scriu și publică sute de volume, spre a-și scurta pedepsele! Opriți-i! Dar noi spunem, domnilor, că asta e cârcoteală!
Căci să cugetăm responsabil: ce poate fi mai înălțător moral decât că un concetățean condamnat – nu contestăm actul de justiție – vrea să se reabiliteze în ochii noștri, ai lumii și ai lui, nu bătând cuie în pingele, nici sădind salcâmi, ci oferindu-ne comori de gândire, de tipul: Omenirea, încotro? Întrebarea, de primă însemnătate, e filosofică și națională. Și tot „Dom’ Profesor“ (Dan Voiculescu) răspunde printr-un alt volum, ce are șanse să devină un best-seller: A patra cale. Nu-i așa că sunteți curioși să aflați pe ce cale se va mântui lumea, după ce nici comunismul, nici capitalismul, nici „a treia cale“ a lui Blair n-au reușit? Ce? Vă gândiți că a patra cale ar putea fi „mântuirea prin șpăgi“? Gândiți urât...
Sau să luăm un fost primar, precum Antonie Solomon. Și-a băgat până la coate, ba chiar până la subsuori brațele în banul public, craiovean și european, e adevărat. Dar, tocmai de asta, omul are ce împărtăși marelui public. De aceea o contribuție precum Principii europene în administrația publică, apărută la celebra editură craioveană Sitech, nu poate decât trezi un fior de interes, pe care îl putem răsplăti cu ștergerea a 30 de zile de „mititica“. O recomandăm și Comisiei Europene, ca să vadă că „nasc și în Oltenia oameni“.
Cârcotașul protestează: astea nu sunt lucrări științifice! Dar cine ești dumneata, domnule cârcotaș, ca să impui o definiție uniformă a științei? Poate că lucrezi cu o paradigmă autoritară, perimată! Iei în calcul numai edituri precum Brill sau Cambridge University Press? Greșit. Așa că dă-i voie cunoscutului politolog și analist politic Dan Pavel să decidă cu cea mai pură conștiință postmodernă că un volum cu titlul Becali și politica. Începuturile nu poate fi decât o notabilă contribuție la progresul cunoașterii „vietății politice“, vorba lui Aristotel. La urma-urmelor, dacă „Gabi“ (Oprea) dă doctorate, de ce n-ar face „Gigi“ știință? Ce? „Vietatea Gigi“ e analfabetă? (Și „vietatea Gabi“ credem că nu-i departe.) Nu-i nimic, vechiul lui consilier i-a transferat pe hârtie, pesemne, adânca-i știință orală. Ce? Platon n-a făcut la fel cu Socrate?
Și fiindcă veni vorba despre Platon: n-a spus el undeva că cel care știe cel mai bine să fure știe și să păzească cel mai bine (sau viceversa)? Păi și atunci, dragă cârcotașule, de ce te superi că fostul deputat Păsat Dan, închis pentru corupție, vrea să aibă beneficiul legii scriind o carte intitulată Corupția ca fenomen? Doar nu voiai să scrie despre Platon ca fenomen! Asta s-o faci dumneata, dacă roata destinului te va prăvăli în locul lui Păsat – ceea ce nu-ți dorim.
Sunt multe exemple minunate, dar unul mai ales ar trebui să ne miște prin sublimitatea lui: Dan Diaconescu, indiscutabil, cel mai mare om de televiziune român din toate timpurile, condamnat pentru șantaj, a publicat, la editura Aius, volumul Tehnici științifice de realizare a interviului modern. Suntem convinși că, alături de șantaj, și tehnica modernă a căutării Elodiei figurează acolo la loc de cinste.
Nemulțumiți în continuare, cârcotașii cer acum ministrului să anuleze prin ordonanță de urgență posibilitatea reducerii pedepsei pentru cercetătorii de după gratii. Ce nedreptate! Adică, dacă tâlharul manual face traforaj în atelierul închisorii, obține reducere, dar dacă tâlharul intelectual Cătălin Voicu asudă cu fruntea, scriind Stările de criză în democrație – să nu obțină aceeași înțelegere? Traforarea unui placaj e mai de preț decât traforarea democrației? Se poate o mai mare discriminare a muncii intelectuale? Și cât dezinteres au acei intelectuali bombănitori pentru binele industriei cărții! Și câtă neîncredere au în mediul academic, care, prin recomandările sale, s-a dedicat fără rest depistării unor valoroase talente, care, până acum trei ani, somnolau în taina nescrisului! Cică mediul academic e corupt, ori incompetent, ori ambele! Cum, fostul procuror militar Dan Voinea, cel cu nesoluționarea timp de 15 ani a dosarului Revoluției și care i-a dat recomandarea lui Cătălin Voicu, să fie corupt, sau incompetent, sau ambele? Nu se poate!
Dar avem și o veste reconfortantă: d-na ministru al Justiției, Raluca Prună, nu va utiliza ordonanța de urgență pentru schimbarea legii. Cică nu-i cazul, nu-i urgență, nu-i bine. Desigur, va analiza, va propune măsuri. Eventual, va numi o comisie.