E bine să fie modificată Constituția?

Vor fi politicienii și birocrații noștri mai dedicați binelui public cu o Constituție amendată sau înnoită chiar de ei înșiși, după placul lor? Puțin probabil. Vor fi ei măcar mai puțin nocivi? Dar au vreun interes să facă lucrurile astfel? Nu au. Și atunci, de ce să schimbăm Constituția?

A reînceput discuția despre modificarea Constituției. Au vorbit despre asta atât Klaus Iohannis, cât și Victor Ponta ca des­pre un deziderat pentru perioada ur­mă­toa­re. Au mai fost și alți po­liticieni ori juriști care s-au pronunțat în legătură cu acest subiect. A lipsit Crin Antonescu, teoretic pre­ședintele unei defuncte comisii pentru modificarea Constituției, și nu e un mo­tiv de regret. Totuși, se pu­ne întrebarea: este bine să se modifice Constituția? Și dacă da, în ce sens?

O fie și rapidă rememorare a dezbaterilor comisiei atrage atenția asupra faptului că politicienii noștri sunt tentați să modifice Constituția acolo unde îi doare mai rău: li­mitând puterea justiției, reducând statutul procurorilor, afirmând supremația par­la­mentului peste celelalte două puteri, mic­șorând prerogativele președintelui, li­mi­tând și mai mult posibilitatea re­fe­ren­du­murilor, în plus, eventual adăugând di­fe­rite considerații nelalocul lor într-un pre­ambul. Dar dincolo de propunerile vechii comisii, se pune întrebarea dacă actualul par­lament, atât de criticat pentru co­rup­ție, ineficiență, promovarea propriilor in­te­rese și mai ales care, după alegerile pre­zi­dențiale din 16 noiembrie, în mod clar nu mai corespunde voinței alegătorilor, es­te îndreptățit să amendeze actuala Cons­ti­tuție sau chiar să redacteze una nouă.

Nu văd cum s-ar putea evita un răspuns ne­gativ, ținând seama și că, politic vor­bind, parlamentul de azi este cu totul alt­fel distribuit între putere și opoziție decât era în momentul când a fost ales, acum doi ani. Spus simplu, pentru a funcționa ca adunare constituțională, un parlament are nevoie de o maximă legitimitate; or, al nostru, în acest moment, are o minimă legitimitate.

Având în vedere aceste con­siderente, nu cred că este bine să amendăm Cons­ti­tu­ția; ceea ce nu înseamnă că aș susține că actuala Cons­tituție este fără cusur. Dar cred că dezavantajele unor modificări precumpănesc față de avantaje.

Se spune adesea că actuala Constituție are neclarități. Adevărat, dar pe unele le-a eli­mi­nat Curtea Constituțională – de pildă, re­glementând raporturile dintre preșe­din­te și primul ministru cu privire la desem­narea miniștrilor, a procurorilor șefi sau la reprezentarea în Consiliul European. Mulți cred totuși că cele două ramuri ale Executivului – președintele și premierul - își fac concurență, stârnind conflicte. Ade­vărat, dar conflictele au și o parte bună: evi­tă ca puterea uneia dintre branșe să de­vină totală. Semiprezidențialismul nostru duce la dispute; e cu mult preferabil to­tuși unui parlamentarism pur, ca în Un­garia, sau unui prezidențialism pur ca în Rusia – pentru a invoca țări „din zonă” cu probleme de democrație. Prea puțini din­­tre politicienii noștri sunt autentici de­mocrați; actuala Constituție le limitează im­pulsurile. De pildă, ar fi bine ca pre­șe­dintele să-l poată demite pe premier? Azi mi-ar conveni, dar mâine – cine știe? Așa că mai bine lăsăm lucrurile așa cum sunt.

Urgența majoră nu este Constituția, ci po­litizarea până la sectarism a unor instituții esențiale, precum Avocatul Poporului, CNA, ASF, pentru a nu mai vorbi despre co­rupția care, după cum vedem, a erodat o mulțime de agenții ale statului. Nu nu­mai că o schimbare constituțională nu ar schimba nimic aici, dar ar reprezenta și o țintă falsă, creând așteptări dispro­por­țio­nate. Aici legislația specifică și justiția pot acționa și acum. Închisoarea și confiscarea averilor nu au nevoie de schimbări cons­tituționale. Responsabilitatea clasei po­li­ti­ce nu poate fi edictată prin amendarea Constituției, dar există teama că o ase­menea amendare ar putea afecta eficiența actuală a instituțiilor anticorupție.

Chiar și în sine ideea de a modifica o Cons­tituție la fiecare 10-15 ani mi se pare ne­să­buită. Tocmai perenitatea dă valoarea unei Constituții, care constrânge generațiile po­litice ce vin, limitându-le posibilitatea de ar­bitrariu. Pe de altă parte, faptul că tex­tul constituțional poate fi și chiar este în mod periodic interpretat de Curtea Cons­ti­tuțională, departe de a fi o slăbiciune, cum susțin unii, este, dimpotrivă, o ca­li­tate: în vreme ce textul rămâne același, sem­nificația lui poate fi explicitată con­ti­nuu în condiții noi, care nu putuseră fi an­ticipate la momentul redactării.

Vor fi politicienii și birocrații noștri mai de­dicați binelui public cu o Constituție amen­dată sau înnoită chiar de ei înșiși, după placul lor? Puțin probabil. Vor fi ei măcar mai puțin nocivi? Dar au vreun in­teres să facă lucrurile astfel? Nu au. Și atunci, de ce să schimbăm Constituția?