De același autor
Săptămâna de dinaintea Paştilor a scos la iveală una dintre patimile cele mai periculoase ale drumului nostru înspre Europa. Deşi iniţial o apucase pe calea tuturor demnitarilor acuzaţi înaintea lui de incompatibilităţi similare, aceea de a ignora reperele morale pentru a abuza de clauzele juridice, după numai o zi de gândire, ministrul Botiş a făcut unul dintre puţinele gesturi de onoare din spaţiul public românesc al ultimilor douăzeci de ani.
Demisia ministrului a fost provocată de o dezvăluire la Realitatea TV. O cruntă ironie a sorţii a făcut ca, în aceeaşi săptămână în care postul a câştigat o importantă bătălie în războiul pe care îl duce de o bună bucată de vreme împotriva guvernului, acelaşi post TV să fie, probabil, într-o postură jurnalistică cu titlul de premieră mondială: să facă „breaking news“ cu arestarea patronului staţiei, pentru că acesta l-a şantajat şi ameninţat cu moartea pe managerul staţiei.
Am avut parte, din păcate, de încă o dovadă perfectă a principalei piedici în calea intrării noastre în lumea civilizată: dubla măsură. Nu ne putem aplica singuri standardele morale şi profesionale pe care le cerem altora. Cascadele de invective, epitete şi ironii pe care jurnaliştii Realităţii le varsă neobosiţi în fiecare seară în capul a zeci de politicieni au dispărut subit în seara cu pricina. Atunci a apărut brusc jurnalismul pur informativ. Nimeni nu mai avea nicio opinie, toţi relatau rece, imparţial, fapte despre „omul de afaceri“ Sorin Ovidiu Vântu.
Dacă dezvăluirea cadavrului figurativ din dulapul ministrului Botiş a încins şi mai mult imaginaţia lingvistică a moderatorilor deja înfierbântaţi, menţionarea cadavrelor deloc figurative îngropate de patronul lor în dealurile Moldovei i-a lăsat pe de-a-ntregul reci, nu le-a inspirat nicio urmă de părere, nicio zvâcnire de dezaprobare. Mă întreb cam cum ar fi arătat relatările jurnaliştilor Realităţii dacă în înregistrarea respectivă ar fi folosit exact aceleaşi cuvinte un om politic, să zicem Traian Băsescu, ca să iau un exemplu absolut la întâmplare... Ar fi avut el parte de acelaşi tratament discret, rezervat, sec?
O parte importantă din mass-media româneşti e prinsă într-o capcană fără ieşire. E obligată să aplice dubla măsură şi să îşi suprime elanurile justiţiare la uşile patronilor. Dacă ar fi doar capcana ei, ar fi doar problema ei. Însă aceşti jurnalişti sunt formatori de opinie. Din ce în ce mai frecvent, ei sunt formatori de dublă măsură în societatea românească şi asta devine o problemă a noastră, a tuturor. Când unii dintre ei se hotărăsc să înfiinţeze şi şcoli de media, devine şi problema generaţiilor viitoare.
În seara zilei de 20 aprilie, la ultima aterizare a lui Adrian Severin la Bucureşti, venind de la Bruxelles, pasagerii din avion i-au strigat: „Demisia, demisia!“. Poate e un semn că dubla măsură nu e acceptabilă într-o ţară civilizată şi mai ales nu din partea celor care pretind că ne apără de ea, în parlament sau la televizor.
Citeste si despre: incompatibilitate, Realitatea TV, Sorin Ovidiu Vantu, jurnalisti, Traian Basescu.
