De același autor
Continuăm în acest număr dezbaterea iniţiată săptămâna trecută de revista 22 pe marginea „Epocii Băsescu” - un bilanţ al celor două mandate prezidenţiale. Publicăm în continuare opiniile lui Cristian Preda legate de acest subiect, urmând ca, în numerele viitoare, să vă oferim şi alte articole pe această temă.
După un deceniu la Cotroceni, Traian Băsescu îi lasă biroul lui Klaus Iohannis. Încerc un bilanț. Al președintelui, nu al României.
Aș începe cu ce e mai ușor de văzut. Traian Băsescu a inaugurat seria mandatelor de cinci ani, durată impusă de revizuirea constituțională din 2003. El e și primul șef de stat reales imediat după un mandat complet: când a vrut să facă asta, în 1996, Iliescu a eșuat, în vreme ce, patru ani mai târziu, Constantinescu nu a mai candidat. Băsescu a lăsat impresia că durata cumulată e lungă și a sugerat revenirea la sincronizarea alegerilor legislative și prezidențiale. Tema schimbării Constituției a fost centrală în discursul său, dar efectul practic a fost zero. Referendumurile din 2009, care cereau cameră unică de 300 de aleși, au rămas literă moartă.
Chemarea la referendum a cunoscut o frecvență remarcabilă, dacă e să o judecăm în contextul culturii politice de la noi: între 2004 și 2014 s-au consumat cinci chemări la urne din această categorie, tot atâtea câte se organizaseră între fondarea statului cu numele România și căderea comunismului. Două dintre referendumuri nu au fost dorite de președinte, fiindcă au urmat suspendării sale, în 2007 și 2012. Ambele au fost invalidate, din pricina unei prezențe sub pragul de 50 de procente cerut de lege. Diferența dintre cele două momente e și ea importantă: în 2007, peste 80% dintre cei care au venit la urne îl susțineau pe Traian Băsescu, pentru ca, în 2012, peste 80% să fie împotriva lui.
Vorbim despre un efect al confruntării președintelui cu parlamentul. Mai precis, cu două majorități create - în ambele cazuri - după eliminarea partidului prezidențial din guvern. Lansate de PSD, cele două suspendări au mobilizat PNL, și în 2007, când Tăriceanu a scos miniștrii PD din guvern, și-n 2012, când USL a reușit să dărâme guvernul MRU, care avea ca pilon principal PDL. Dacă PSD&PNL au susținut că-l demit pe președinte întrucât ar fi încălcat Constituția, judecată neconfirmată de Curtea Constituțională, Traian Băsescu a afirmat că prima suspendare a fost „pedeapsa” pentru condamnarea comunismului, iar a doua – pentru că a refuzat repolitizarea justiției.
Am atins în acest fel o temă care a fost mult discutată: independența puterii judecătorești. La sfârșitul negocierilor pentru aderare, moment care a coincis cu debutul primului mandat al lui Traian Băsescu, corupția și politizarea justiției erau atât de ample încât a fost nevoie de celebrul MCV pentru a obține biletul de intrare în UE pentru 1 ianuarie 2007. Zece ani mai târziu, MCV e încă activat, deși între timp un fost premier și mai mulți foști miniștri au făcut ani buni de închisoare, iar câteva sute de parlamentari și aleși locali sunt cercetați pentru fraude. Băsescu a cerut în mod insistent respectarea angajamentelor luate prin MCV și a apărat independența judecătorilor în numeroase ocazii publice.
Guvernele nu au avut parte de același tratament. Președintele le-a disprețuit profund pe unele, le-a simpatizat pe altele. Adevărul e că a avut parte de toate variantele imaginabile: guverne cu majorități multicolore fragile (primul guvern Tăriceanu sau Executivele conduse de Boc între 2010 și 2012), guverne bicolore cu majorități uriașe (PDL-PSD, vreme de un an, și USL, vreme de doi ani și jumătate), dar și un guvern ultraminoritar (Tăriceanu și UDMR, din primăvara lui 2007 în toamna lui 2008). Partidele cu reprezentare parlamentară în ultimul deceniu au experimentat toate înțelegerile posibile: nu există vreunul care să nu fi fost asociat la guvernare cu vreun altul. Traian Băsescu a navigat printre umorile acestor majorități, dar a fost criticat și când a cooperat cu premierii, reproșându-i-se că-i controlează, și când a fost în conflict cu ei, când i s-a spus că vrea să blocheze totul și să distrugă țara. Președintele a folosit judecățile CCR pentru a trasa, în interiorul puterii executive, frontiere instituționale sau libertăți politice pe care Constituția nu le explicita. Așa s-a născut o practică precum refuzul de a accepta remanierea unui ministru, așa a fost consacrat dreptul președintelui de a exprima opinii partizane în timpul mandatului.
O inovație importantă e și numirea în fruntea serviciilor de informații a unor (foști) membri ai partidelor care nu-l agreau pe președinte: predecesorii lui Băsescu procedaseră pe dos. Pe de altă parte, la finele celui de-al doilea mandat, doi foști șefi SIE reveniseră în politica activă (MRU, ca premier, apoi șef de partid, iar Meleșcanu, ca aliat al premierului și prezidențiabil), iar șeful SRI era prezentat ca posibil prim-ministru. A rămas, deci, ceva confuz în relația serviciilor de informații cu mediul politic.
Ce s-a petrecut dincolo de instituțional, adică în câmpul politic partizan? Ales cu sprijinul Alianței D.A. (PNL + PD) și reales în 2009 cu concursul PDL, președintele Băsescu încheie mandatul ca inspirator al PMP, izolat de toți foștii săi aliați. Social-democrații au fost principalii adversari ai lui Traian Băsescu, mai ales din pricina competițiilor pentru Cotroceni, în care Băsescu i-a înfruntat în turul al doilea pe Năstase și, cinci ani mai târziu, pe Geoană. Liberalii l-au acuzat că le vrea pieirea, mai ales după moșirea PLD. Băsescu le-a răspuns integrând nu doar PD, ci și dizidența liberală creată în jurul lui Stolojan, în familia PPE. În 2014, după europene, și PNL a decis să părăsească ALDE, în favoarea popularilor europeni, dându-i astfel dreptate șefului statului. Pentru reprezentanţii UDMR, Băsescu a nutrit o simpatie constantă, dorindu-i la guvernare inclusiv după ce aceștia l-au susținut pe Geoană la prezidențiale. În fine, aliații electorali ai PSD au fost recuperați pentru unele din guverne: PUR în 2004 sau UNPR în 2010 au jucat rolul de „soluții imorale”. Din perspectiva elitelor politice și intelectuale, Traian Băsescu a reușit să obțină sprijinul – fie și episodic - al unor persoane atât de diferite precum E. Udrea și M. Macovei, MRU și G. Oprea, V. Blaga și G. Copos, V. Tismăneanu și Prințul Paul etc.
6 iulie 2012, Cotroceni: Traian Băsescu susţine o declaraţie de presă după a doua suspendare.
Pe 28 august, în urma referendumului, Traian Băsescu s-a întors la Cotroceni.
În opțiunile politice externe, Traian Băsescu s-a arătat a fi proamerican și în vremea republicanului Bush, și în cea a democratului Obama. Londra, punct esențial pe o axă invocată în 2004, a fost departe de a avea aceeași însemnătate ca Washingtonul. Relațiile cu China, Japonia, Coreea sau India n-au cunoscut ameliorări semnificative, iar restul Asiei a fost neglijat. Africa a existat episodic, în varianta francofonă a Sommet de la Francophonie, organizat la București în 2006, iar America de Sud a fost dată cu totul uitării. Baza de la Deveselu și reinventarea politică a Mării Negre sunt cele mai clare expresii ale opțiunilor de securitate ale președintelui. Atlantist convins, Băsescu a găzduit un important summit NATO în 2008. Tensionarea relației cu Rusia, înainte ca Putin să devină adversarul strategic de azi al Occidentului, ca și încercarea – deocamdată eșuată – de a asocia Republica Moldova cu Balcanii de Vest din perspectiva lărgirii UE au conturat o atitudine față de Vecinătatea Estică a Uniunii care părea insolentă, dar care s-ar putea vădi curând rezonabilă.
În interiorul UE, Traian Băsescu s-a raliat deciziilor luate de PPE în gestiunea crizei financiare, optând pentru o variantă foarte severă de austeritate, cu costuri politice personale foarte mari. El a căutat, pe de altă parte, să sincronizeze - în chestiunea decisivă a Tratatului de stabilitate fiscală - poziția României cu cea a țărilor din zona euro, chiar dacă, în ultimii doi ani, a devenit mai puțin entuziast în privința adoptării monedei comune decât era prin 2007. Aliat al cancelarei Merkel, Băsescu a văzut defilând în fruntea guvernelor din statele membre responsabili din toate familiile politice, fără ca vreunul să-i devină aliat sau amic politic de durată. Orbán Viktor a părut să fie, la un moment dat, preferatul său, dar virajul iliberal al premierului maghiar l-a îndepărtat pe președintele român de liderul FIDESZ
In fine, două vorbe despre relațiile președintelui cu presa. Traian Băsescu a început prin a fi simpatizat de jurnaliști, ba chiar răsfățat de oamenii din presă. Nu fără temei: știe să „facă știri”, iar limbajul său e colorat. Uneori, mult peste limitele respectului pentru adversari și chiar față de cetățeni neangajați partizan. La finalul celui de-al doilea mandat, jurnaliștii care scriu cu empatie (nu cu simpatie!) despre el pot fi numărați pe degetele unei singure mâini. Președintele a fost stigmatizat de propaganda partidelor de stânga, care au construit adevărate mașinării pentru a repeta ad nauseam clișee amestecate cu critici inevitabil nedrepte. Dar și Traian Băsescu a îmbrățișat, până la urmă, obsesia politicianistă potrivit căreia, dacă jurnaliștii nu scriu de bine, sunt ori plătiți, ori proști, ori și una și alta. Așa că a încheiat cei zece ani reproșând, ca și Emil Constantinescu, revistei 22 și intelectualilor de centru-dreapta infidelitatea.
Fost consilier al lui Traian Băsescu, între 2007-2009, sprijinit apoi constant de el în întreprinderile politice, i-am rămas loial. Dar fără a mă dezice vreo clipă de cei alături de care am fost pe baricade, din 1990 încoace, adică membrii GDS și ai redacțiilor care au susținut occidentalizarea României, prin liberalism și democrație. „Încotro?”, asta e întrebarea la care și Băsescu, și foștii săi aliați vor trebui să răspundă.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2019/07/Ursula von der Leyen.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/02/Trump si zelenski.jfif)
Comentarii 16
cornel - 12-21-2014
Domnule Preda nu stiu dece ati scris acest articol. Nu aveti nimic de spus. Insiruiti fapte arhicunoscute de toata lumea. Plictisitor.
Răspunderevista22fil - 12-18-2014
COMPLETARE : Intram in necunoscut! Pasiti cu atentie! Rau cu rau dar mai rau fara rau! Asa vor spune romanii despre Traian Basescu in curand. : 'Rau cu Basescu dar mai rau fara Basescu! Basescu ramane pana in ultimul minut al celor zece ani fiindca asa a deprins pe mare, ca eminent capitan al unui vas gigant : el aducea intotdeauna vaporul la mal, aducea echipajul acasa, respecta protocolul misiunii sale punct cu punct., nu lasa nimic nefacut, in seama altuia (altora). Este ca norocul castigarii la loterie sa mai aiba parte tar de 'un animal politic' autentic, ca irepetabilul Traian Basescu. 'Ne-am pocait, Traiane, vino inapoi, promitem ca nu mai facem, vor clama chiar si cei care l-au hulit., care i-au pus bete in roate, pacaliti de borfasul Felix, de Antena3 si de cei care l-au urat fiindca a facut justitia sa lucreze, laudata de toti. Vor ajunge romanii ca atunci can vor spune 'DNA', sa alature si numele Traian Basescu. Se va infiripa 'nostalgia Basescu'. Nu e gluma! Romanul este sentimental, basculeaza usor intre ura si dragoste.
Răspunderevista22fil - 12-18-2014
Nu eva timp, multi vor ofta, spunand : 'rau cu Basescu dar mai rau fara Basescu' ('rau cu rau dar mai rau fara rau!').
RăspundeMIHAI 2 - 12-18-2014
Au trecut intradevar 10 ani ? Ei bine nu au trecut , inca . Mai sunt cateva zile si sa vedeti ca astea nu vor trece . Pur si simplu nu vor trece.
RăspundeCatalina - 12-18-2014
Raspund simplu:Rusia face parte din Europa ..nu America.. si doresc o UE-LIBERA si democrata ,nu ocupata si dirijata de altii prin razboi inventat si presiuni economice-financiare.Merkel Nu este decat o executata oportunista din punctul meu de vedere.. incapand cu toamna 2008 NU mai face politica pentru cetatenii germani .
RăspundeAna-Eugenia Manea - 12-18-2014
Domnule Preda, ai auzit matale de zicala "Unde-i minte si prostie" ? Ei bine, cand te aud sau iti citesc articolele mi se confirma justetea acestei zicale. A fost inspirat PMP cand s-a descotorosit de dumneata.
RăspundeMircea N - 12-18-2014
Taierile de salarii sunt datorate risipei infioratoare din vremea lui Tariceanu. Poate a fost si criza economica mondiala si poate ca s-au taiat cu 30% si in Spania sau Portugalia. La fel, masuri de austeritate similare si in alte tari. In concluzie, Romania nu poate fi analizata in pur solipsism mioritic. Poate doar voi, mancurtii, spalati pe creier de Latrina3 si GhitaTV, va complaceti in pur solipsism romanesc..
RăspundeDr.Mengele - 12-17-2014
Chiar..." quo vadis ?"...Basescu se trezeste astazi izolat de cei pe care i-a facut oameni acordandu-le demnitati si functii inalte in statul roman...inclusiv tie, Predo, un nemernic ingrat, un oportunist profitor, un adept al dezaxatei Macovei, un vierme ordinar, puturos, aflat in descompunere avansata!!! Mars!
Răspundeharalam aricesu - 12-17-2014
Franta i-a urat lui F. M., dupa 14 ani de mandat, "merci Tonton" eu zic a-i spune lui T.B. "merci marinerule" pentru taierea de salarii care au ramas bune taiate; isi mai aduce cineva aminte de al treisprezelea salariu? toata Europa il da/ia doar Romania nu si, probabil, nu-l va mai lua niciodata! Asa ca multumiti ca de atata suntem in stare, parol mon cher! Iar in istorie cu asta intra iar noi suntem, in rand cu multe alte generatii, generatie de sacrificiu. ...s-ai lui nenica au tot ce le trbuie de la mosii la retrocedari si multe, multe...
Răspundevalexandru - 12-17-2014
D-le Preda, mai bine va abtianeati sa scrieti decat sa lasati sa curga fiere pe la cusaturile unui discurs cenusiu si meschin care se vrea obiectiv. Un lider se urmeaza nu se rectifica pe la colturi. Basescu este un lider valabil care a urnit Romania in directia buna, odata cu clasa politica si cu porporul sau. Orice ati spune dvs...
RăspundeMircea N. - 12-17-2014
Concluzia e ca meritele trag mai tare in balanta decat greselile sale. Asadar a meritat sa-l votam de doua ori si sa ne opunem suspendarii sale, tot de doua ori. Consolidarea realatiei euroatlantice, evitarea colapsului financiar al statului in timpul crizei mondiale, prima condamnare oficiala a comunismului, desecretizarea dosarelor comunismului si depolitizarea justitiei raman meritele sale perene, incontestabile. Toata stima, d-le Basescu!__ La fel, merita laudate si obiectivitatea si echilibrul analizei d-lui Preda.
RăspundeHaralamb Aricescu - 12-17-2014
E prea mult! Atat de jos sa fiti! Chiar nu exista o masura a inaltimii morale, la d-vs e sub cota 0, pe care orice om o poate vedea! Tacerea la d-vs. ar fi singura cale de urmat. Est modus in rebus! Pacat de salariile, la care si poporul roman contribuie, pe care Europa vi le da. La Strasbourg ne reprezinte Preda, Nica...halal!
RăspundeLUANA - 12-16-2014
Dincolo de analiza ,,istorica" a celor zece ani,pe care orice om de buna-credinta si atent la viata politica ar fi facut-o,ma amuza doua...chestiuni din articolul dvs.,Cristian Preda. Prima...ar fi aceea ca il acuzati direct pe Traian Basescu ,la final de mandat s-a suparat pe Revista 22,etc. cand a inceput sa fie criticat aici. Pai,tocmai dvs. vorbiti? DVS. care,atunci cand NU v-au mai convenit criticile,ati blocat accesul la facebook & blogul dvs.,stergand si comentariile anterioare? A doua chestiune.care m-a facut sa zambesc amar...spuneti ca ati ramas LOIAL Presedintelui. Nimic mai fals.Am constatat foaaaarte tarziu,dupa ce v-am sustinut neconditionat,ca NU ati fost loial DECAT propriilor interese si nicidecum principiilor pe care,teoretic...le invocati.Loialitatea NU inseamna OPORTUNISM si nici NU este o...trambulina pentru a castiga un locsor caldicel,toooocmai in Parlamentul European.
RăspundeGheorghe Popescu - 12-16-2014
Domnul Preda vrea sa-si ia zborul din cuib si da din aripi. Lucru bun, n-ar trebui insa sa uite citi pui isi fring gitul daca incearca sa zboare prea devreme. Sper sa aiba suficiente pene. Foarte bine prezentata empatia romanilor. Natia asta priveste intotdeauna lucrurile ca la televizor. Si o ultima remarca, se pare ca Basescu a avut dreptate in mai toate cazurile. Sper sa nu descopere romanii ca a avut dreptate in absolute toate. Si mai sper ca cel care ii succede sa fie la aceeasi inaltime. Nici nu vreau sa-mi inchipui ce il asteapta pe Johannis daca le da acestor domni si doamne (!?!?) din presa romana motiv de indoiala. Vreau sa spun dupa ce Adamescu nu-I mai plateste. Si sa nu se certe cu noul PNL. Blaga nu doarme niciodata.
RăspundeGheorghe Popescu - 12-16-2014
Catalina, cind spui Interesele tarii noastre, te referi la Romania sau Germania? Romania se afla mult prea aproape de Rusia, ca sa-si permita ezitarile Europei. Sintem parte din Europa, nimic de zis, tragem alaturi de ei, dar nu uita un lucru, ca daca SUA dispare (din varii motive, neimportant aici) de pe cerul militar al Europei, aceasta va fi inghitita in doi timpi si trei miscari de Rusia. Singurul garant al pacii in Europa sint americanii, ar trebui sa fii constienta de lucrul asta. O fi visind Germania la conducerea Europei din punct de vedere economic, (si o conduce foarte bine), dar militar, fara America Europa nu exista. Basescu a sesizat acest lucru, stie ce ii trebuie Romaniei ca garant al granitelor, asa ca ar trebui sa lasati fumurile europene deoparte. Daca Romania nu ar avea ca aliat o America puternica, nu rusii ar scoate-o din piata comuna, ci chiar europenii. Romanii fac parte din Europa datorita americanilor, nu datorita nemtilor, sau francezilor, sau englezilor, sau italienilor. Nu americanii ii injura zilnic pe romani, ci francezii, nemtii, englezii si italienii. Asta e motivul pentru care Romania trebuie sa fie mai intii aliata Americii, si abia dupa aia a Europei. Fara America, Europa e o cacofonie de interese marunte si xenophobe, care-si vede de punga proprie, aroganta si neputincioasa pe plan mondial. De cite ori au existat crize la granitele Europei (vezi Serbia de ex), tot America a trebuit sa vina sa va scape fundul. N-ar trebui sa uiti asta.Nici tu, nici cancelareasa ta. Si cred ca madam Merkel stie treaba asta. Numai prostul ala din Franta o ia razna in fiecare dimineata.
RăspundeCatalina - 12-16-2014
Foarte buna analiza..nepatetica si obiectiva. Presedintele Basescu prin caracter este adeptul extremelor in decizii si conflictual in a obtine rezultatele ..eu de la distanta cred ca a fost prea multa energie consumata pentru totusi un modest bilant..ptr10 ani..!!Speram ca Jk sa fie mai eficient si sa continue in alt mod anumite accente si teme ramase nerezolvate sau neterminate-vezi Parlamentul 300,Constitutia, alegerianticipate, regionalizarea si mai laes depolitizarea justitiei si a serviciilor!!PSIn primul rand suntem tara membra in UE si apoi membra NATO si parteneria tUSA..interesele tarii noastre Nu trebuiesc confundate cu interesele USA!
Răspunde