De același autor
Pentru o pensie mai buna, Rodica Stanoiu si-a dat singura adeverinta de magistrat cand era ministreasa Justitiei, calcand legea, cu legea in fata. Rodica Stanoiu, care n-a fost niciodata magistrat, si-a atribuit aceasta calitate fiindca asa i s-a parut ca e legal. Daca a fost profesoara si cercetatoare intr-ale Justitiei si a ajuns si ministru, d-na Rodica a ajuns la concluzia ca se poate trece, prin asimilare, in randul magistratilor. Legea, pe care d-na Rodica ar fi trebuit s-o cunoasca, nu-i da acest drept si nici nu prevede vreo derogare cat de mica, incat fosta ministreasa a Justitiei sa se poata acoperi macar pe ici, pe colo. Licenta pe care si-a acordat-o Rodica Stanoiu in sens larg se loveste de “ingustimile legii”, astfel ca d-na senator Rodica s-ar putea sa fie invitata la tribunal, pe post de inculpat. 
Nu ma indoiesc ca d-na Stanoiu se va declara victima unei cabale politice si ca va sustine ritos si senin ca legea e de partea sa. Nu ma indoiesc, de asemenea, ca si singura, in fata oglinzii, Rodica Stanoiu se considera legitima suta la suta in ceea ce a facut. Are o veche experienta, ca profesor, asupra a ceea ce inseamna legea in Romania, ca sa nu se mire ca pentru niste amarate de adeverinte pe care si le-a dat de una singura se face atat scandal.
In stenogramele citate de presa de la sedintele de varf ale PSD, Rodica Stanoiu figureaza cu interventii de justitiar de partid. Mai precis, ce facem cu Basescu si in general? Daca acele stenograme sunt chiar stenograme, rezulta ca in mintea d-nei Stanoiu Justitia era o scula de partid, care putea fi intrebuintata impotriva adversarilor politici.
Ochi umezi, declaratii avantate pe la talk-show-urile TV unde era invitata sa povesteasca ce are de gand cu reforma in Justitie, Rodica legala ne explica, patetic, cum sufera ea pentru orice nedreptate si cat de necesara e reforma in Justitie. Si cat de prinsa e ea, Rodica, in mecanismul europenizarii noastre. Mai o vizita, mai o conferinta, mai o intalnire, de obicei peste granita - Romania nu sta degeaba cu Justitia. Daca n-ar fi venit raportul european de tara in care, politicos, dar deosebit de ferm ni se atragea atentia ca Justitia sufera de interventii politice, Rodica Stanoiu ar fi ramas ministru pana la expierea cabinetului Nastase. Remanierea in care, sa recunoastem, Adrian Nastase voia s-o sacrifice pe Rodica a stat in loc cateva zile, pana cand acesteia i s-a gasit un loc de consilier la Cotroceni.
Cu cateva zile inainte de a se desparti de fotoliul de ministru, Rodica Stanoiu si-a mai emis o adeverinta folositoare la pensie, tot in raspar cu legea. Daca glumite din astea ar fi fost facute de vreo grefierita speriata de perspectiva unei pensii de cateva milioane, imediat am fi aflat la Fapte diverse ca a fost pusa sub acuzare. D-na Rodica se simte de neatins si se declara inocenta prin asimilare.
Colegii de partid, care l-au insotit cu cardul si pe Bivolaru la Parchet, acum cativa ani, s-au grabit sa-i sara in ajutor. E o cabala cu substrat politic pusa la cale impotriva unei persoane de o ireprosabila onorabilitate. De unde pana unde? Fiindca a decis d-na Rodica Stanoiu ca profesoratul intr-ale Justitiei poate fi bagat in aceeasi oala cu magistratura, cu argumentul suplimentar ca a fost ministru? Daca argumentatia ei va fi inghitita de Justitie, in viitor ministrii de Finante vor putea cere pensii de bancheri, prin asimilare, cei de la Aparare, daca au facut si armata, se vor inscrie la pensii de generali cu toate stelele posibile.
Daca doamna Rodica ar fi stat doar in pensia asta, mai ca as fi incercat sa-i gasesc vreo omeneasca justificare. Spaima de o batranete impovarata de saracie, de pilda. Doamna Rodica e insa si senator, cu veniturile aferente, iar de pe urma restituirilor e si o proprietara instarita. Ce i-a mai trebuit sa se si asimileze? Probabil ca acel sentiment romanesc al eternizarii la putere, consumat cu voluptate de majoritatea liderilor PSD pana la alegeri. Dar si mai probabil, o constiinta de sine aflata cu mult sub rolul de primadona a Justitiei cu care a cadorisit-o Ion Iliescu, pentru a-i rasplati fidelitatea si pentru a avea o persoana de incredere la ministerul proceselor care nu puteau fi solutionate oricum si de oricine. Daca ar fi avut sentimentul valorii sale personale, si nu pe cel al valorii de schimb - recunostinta contra functie -, d-na Rodica nu s-ar fi coborat la asemenea manevre de mica pensionara anxioasa.
