De același autor
Ursula von der Leyen – desemnată după renunțarea la sistemul convenit chiar de liderii UE (Spitzenkandidat) – a trebuit să apeleze la sprijinul unor guverne ultraconservatoare din Europa centrală și de est pentru a trece de votul din Parlamentul European. În PE, Ursula von der Leyen a obținut o confirmare la fotogramă, cu doar 9 voturi mai multe decât cele necesare (383 din 747). Niciodată, un șef de Comisie nu a primit “binecuvântarea“ cu atât de puține voturi. În fapt, fără voturile partidelor de guvernământ din Ungaria, Italia și Polonia (cerșite în prealabil), certurile între liderii europeni ar continua și acum. Felul în care au fost obținute voturile ridică întrebarea ce a promis la schimb noua șefă a Comisiei statelor indisciplinate. Politicianul insistă că nu a promis nici bani din viitorul buget și nici funcții din viitoarea Comisie. Și, după toate semnalele, compromisurile se referă la imigrație și mai ales la statul de drept.
“Statul constituțional e un principiu fundamental al UE. Dar, în trecut, prea multe state est europene au simțit că sunt puse la colț. Nu e vorba de concesii la capitolul stat de drept, ci de tonul față de aceste state. Mulți din Europa centrală și de est simt că nu sunt pe deplin acceptați. Dacă vom continua dezbaterile acide pentru a corecta anumite neajunsuri, riscăm să îndepărtăm țări și națiuni întregi. Așa că Uniunea ar trebui să fie mai îngăduitoare cu pozițiile acestor țări”, a explicat von der Leyen într-un interviu pentru Süddeutsche Zeitung. “Trebuie toți să înțelegem că domnia completă a legii e scopul nostru, dar că nimeni nu e perfect”. Sunt câteva declarații-cheie făcute imediat după confirmare.
Din perspectiva ei, e o ramură de măslin întinsă statelor indisciplinate (iliberale) din Europa centrală și de Est. Pe termen lung însă, dacă poziția se menține, victima colaterală va fi statul de drept.
Concret, noua șefă a CE ar vrea să stabilească un dialog care să nu pornească de la cele mai severe amenințări – respectiv legarea acordării de fonduri UE de respectarea domniei legii. Or, este o măsură propusă de câteva membre UE ca să combată derapajele democratice tocmai în absența altor pârghii de control și de sancțiune concrete ale UE asupra unor state, care, odată intrate în Uniune, nu-și mai respectă angajamentele democratice asumate). Și acesta e punctul în care au ajuns Ungaria și Polonia. A fost nevoie de ani și de nenumărate derapaje democratice pentru ca Polonia și Ungaria să intre în colimatorul Comisiei și ca Executivul să declanșeze procedurile ce decurg din articolul 7. Acum, aceleași state indisciplinate ar putea scăpa de mustrări numai pentru că și-au acordat votul unui politician care le-a promis clemență. Pare mai degrabă o încurajare să continue ce au început.
Von der Leyen încearcă să-și ambaleze frumos concesia, ca pe o încercare de a clădi poduri, de a unifica Europa pe axa est-vest. Uniunea va restarta relația cu Europa de Est, își propune politicianul german pentru mandatul care va începe din noiembrie. Argumentul este că tocmai dezbaterea despre statul de drept este cea care a adâncit prăpastia dintre est și vest și că, dacă se va continua pe linia pedantă și cu argumente critice din prima secundă, țările și națiunile vor simți că fac ceva greșit în ansamblu, că sunt state de mâna a doua și vor deveni tot mai eurosceptice.
Într-adevăr, tensiunile mari între Est și Vest sunt pe tema refugiaților, pe banii pentru agricultură din următorul buget multianual, dar mai ales la capitolul stat de drept. Așa că, într-adevăr, “cheia” se afă în Europa de Est, așa cum a sesizat, corect, fosta șefă a Apărării germane. Până unde vor merge însă concesiile ? Von der Leyen oricum a abordat tema delicată a statului de drept mult mai diplomatic decât predecesorii săi. În interviurile de după confirmare, Ursula von der Leyen a evitat să răspundă direct dacă va renunța la procedurile judiciare (ce decurg din activarea articolului 7 al Constituției UE) la adresa Ungariei și Poloniei. E vorba de proceduri care au fost declanșate după eșecul diplomației și ca urmare a încercărilor repetate ale celor două “democrații iliberale” de a submina independența Justiției și pe cea a mass-media.
Uniunea dăduse termen de două luni Varșoviei să revină la independența judiciară, în caz contrar riscând să-și vadă fondurile europene ciuntite în următorul buget multianual și dreptul de vot în Consiliu – anulat. Polonia (beneficiar net) a luptat cu toată forța ca acest lucru să nu se întâmple. Actualul vicepreședinte al CE, Jyrki Katainen, a avertizat recent Polonia să nu mai trateze UE doar ca pe o mașină de făcut bani.
Va mai da acest semnal de forță (că există și pedepse pentru derapaje) o Comisie pe picior de plecare, în condițiile în care noul lider al Executivului lasă de înțeles că va întoarce foaia? Și, dacă nu Comisia, atunci cine poate lua măsuri concrete în situația în care statele UE nu-și respectă angajamentele asumate?
E greu de spus așadar în acest moment dacă e vorba de compromis sau de capitulare. Linia e fină între cele două. Însă percepția pare a fi de partea guvernelor ultraconservatoare, care vor specula până la milimetru atitudinea binevoitoare pentru a-și face jocurile interne.
Celălalt litigiu: imigrația
Cealaltă problemă insolvabilă până în acest moment între est și vest este cea a imigrației. Și aici, Ursula von der Leyen ar dori să întoarcă pagina promovată de fosta sa șefă, Angela Merkel, ani la rând – cotele de imigranți. Ideea de a redistribui refugiații pe tot cuprinsul UE s-a soldat cu un eșec după refuzul statelor central și est europene.
Țările din grupul de Vișegrad au arătat că sunt gata să construiască oricâte ziduri ca să blocheze o modificare a regulamentului Dublin (care prevede că un imigrant trebuie să ceară azil în prima țară unde a pus piciorul în UE). Acestor state li se adaugă Italia lui Salvini, care e gata să pornească războiul cu Bruxelles-ul pe această temă.
Acum, von der Leyen insistă că UE nu se poate face că nu aude argumentele țărilor care refuză să primească migranți, dar că este vitală respectarea acordului de la Dublin (cu ușoare modificări) “dacă vrem să menținem spațiul Schengen funcțional”. “De exemplu, argumentul Poloniei este că a primit deja 1,5 milioane de ucraineni, deci oameni dintr-o țară trecută prin ani de război hibrid ”. De asemenea, noua șefă a Comisiei crede că vitală este protejarea granițelor externe ale UE și întărirea misiunii Frontex plus mai mult ajutor dat la sursă – în statele africane din care provin migranții ilegali.
Serviciu contra servicii
Ursula vor der Leyen pleacă așadar din start cu handicapul de a fi rămas datoare unor partide populiste și ultraconservatoare. N-au apucat să treacă zile până când acestea să-i reamintească cui îi datorează nominalizarea.
Din Ungaria, Gyorgy Bakondi (consilier principal pe securitate al premierului maghiar) a explicat că poziția noii lidere CE e foarte similară cu a Ungariei că Uniunea trebuie să-și consolideze paza la frontiere și de asemenea că problemele trebuie rezolvate la origine, iar nu importate. Bakondi a explicat și că von der Leyen ar fi promis că sistemul de distribuire a imigranților ar trebui schimbat. (Ungaria s-a opus tot timpul cotelor de imigranți întrucât sistemul “ar amplifica problemele și ar isca serioase probleme de securitate la adresa cetățenilor UE”). Fideszul lui Viktor Orban a explicat prin intermediul presei controlate că, fără cele 13 voturi ale sale din PE, Ursula nu ar fi devenit lideră a Comisiei.
Și Polonia își așteaptă recompensa. Guvernul ultraconservator polonez a indicat că speră la mai multă înțelegere din partea noii Comisii, în sensul ca aceasta să renunțe la procedurile de sancțiune pentru încălcarea statului de drept, lansate de Comisie. “O nouă Europă, una a compromisului”, proclama premierul polonez. A se traduce : o Europă în care să ne fie permise derapajele. Nu doar atât – Varșovia speră să obțină și postul de comisar pentru Energie. Se ajunge astfel la paradoxul că exact aceleași state care s-au opus alegerii lui Frans Timmermans ca nou lider al Comisiei (întrucât olandezul a fost cel care a declanșat procedurile contra Ungariei și Poloniei pentru încălcarea statului de drept) acum încearcă să facă legea sau mai bine spus să scape de ea.
Desigur, poate fi doar o ofensivă de șarm de început de mandat a Ursulei von der Leyen, un start cu dreptul, iar poziția sa să se schimbe pe parcurs. Pare însă tot mai puțin probabil având în vedere configurația noului Parlament cu care trebuie să lucreze. Își “cumpără” în acest fel liniștea de la Orban, Kaczynski și Salvini ? Von der Leyen a promis că-i va ține departe pe populiștii duri tip Liga din Italia, Adunarea Națională din Franța sau AfD din Germania. Dar nu are nicio soluție pentru cei aflați déjà la putere. Iar partidele naționaliste vor continua să formuleze pretenții, slăbind acțiunile viitoarei Comisii.
Fără reguli clare și sancțiuni la fel de clare, pozițiile se vor radicaliza. Din simplul motiv că “mai multă Europă” nu e posibilă fără reguli și valori comune.
Indiferent câte ramuri de măslin va întinde însă Ursula von der Leyen, niciodată nu va putea să împace absolut toate interesele naționale - ce îi mulțumește pe unii îi va nemulți cu siguranță pe alții, pentru că Europa nu a reușit niciodată să vorbească pe o singură voce. Intransigența generează paralizie la nivel politic, social, instituțional, dar de unde încep să devină concesiile periculoase ? Poziția pe care o va adopta Ursula von der Leyen în privința derapajelor democratice din statele membre va fi un prim test pentru mandatul care o așteaptă.
