De același autor
Dacă principiile convenite în dreptul internațional nu sunt automat aplicabile (ba chiar pot fi considerate, în logica cinică a vieții politice, drept „simple petice de hârtie“), există reguli nescrise care guvernează în chipul cel mai constant.
Cea dintâi învățătură pe care o tragem din evenimentele care se desfășoară în și împrejurul Ucrainei în ultimele luni este că principiul naționalităților (teritoriile statelor trebuie să corespundă cu frontierele lingvistice), formulat în secolul al XVIII-lea, susținut de Napoleon al III-lea, culminând cu Tratatul de la Versailles în 1919, confirmat de destrămarea URSS în 1991, este în plină vigoare.
Ucraina contemporană s-a născut ca o confirmare tardivă a principiului naționalităților, dintr-o istorie dureroasă a unei etnii exploatate de imperialismul rusesc, cvasidistruse de represiunea bolșevică, o națiune mare în căutarea seculară a unui stat propriu. Nu lipsită de umbre, lupta ucrainenilor pentru a avea o țară rămâne profund justificată.
A doua observație prilejuită de evenimentele curente este că principiul de bază al dreptului obligațiilor și dreptului internațional public: pacta sunt servanda („convențiile trebuie respectate“) nu se impune de la sine.
Ucraina a moștenit, după lichidarea URSS, în 1991, un stoc important de arme nucleare (care au făcut din ea, timp de trei ani, a treia putere nucleară a lumii), la care a renunțat în sprijinul principiului neproliferării nucleare. În 5 decembrie 1994, printr-o serie de protocoale cunoscute colectiv ca Memorandul de la Budapesta, SUA, Rusia, Marea Britanie se angajau în comun „să respecte independența, suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei…“ reafirmând „obligația de a se abține de la amenințări sau de la folosirea puterii împotriva integrității teritoriale sau a independenței Ucrainei… Cu excepția legitimei apărări sau în conformitate cu Carta Națiunilor Unite“.
În 5 martie anul acesta, la Paris, miniștrii de Externe ai SUA, Regatului Unit și Ucrainei au confirmat obligațiile ce rezultă din tratat (Rusia a refuzat să participe la reuniune). În ce-i privește pe experții independenți (occidentali), sunt împărțiți: unii consideră violarea memorandului casus belli (un motiv de război), alții subliniază că memorandul „nu are mijloacele de-a fi pus în aplicare“ (means of enforcement). Rusia nu recunoaște autoritățile ucrainene actuale, sub cuvânt că provin dintr-o lovitură de stat.
Opțiunea militară ar onora cel mai bine statele semnatare, SUA și Regatul Unit. Nimeni nu poate însă omite faptul că un război între marile puteri ar avea consecințe incalculabile, potențial distructive pentru umanitate. Este rațional de considerat că o astfel de opțiune este una extremă, chiar dacă este legitimă (fiindcă „pactele trebuie respectate“).
Ajungem aici la o a treia constatare: dacă principiile convenite în dreptul internațional nu sunt automat aplicabile (ba chiar pot fi considerate, în logica cinică a vieții politice, drept „simple petice de hârtie“), există reguli nescrise care guvernează în chipul cel mai constant. Aceste reguli sunt inspirate de ceea ce se numește Realpolitik; toate imperiile, de când lumea, practică Realpolitik, politica justificată prin raportul de forțe.
Una dintre componentele Realpolitik este existența domeniilor rezervate. În termenii Realpolitik, pretențiile rusești asupra Crimeei pot fi înțelese. Este un teritoriu majoritar rusofon, adăpostește baze militare la care Rusia nu poate renunța. A impune această pretenție ar însemna a nega dreptul Rusiei de-a fi prezentă la Marea Neagră. Rusia reclamă un domeniu rezervat (un pré carré) și a jucat până acum impecabil, avansând pionii, într-o invazie mascată (cu militari nepurtând însemnele naționale), în timp ce oponenții occidentali discutau. Mai este și altă problemă cu Rusia: imensa țară are un program imperial secular, de apropiere de strâmtorile Mării Negre. Se știe ce s-a întâmplat cu Basarabia; de aceea un politolog prestigios ca Z. Brzezinski avertizează că, în cazul unei acceptări a anexării Crimeei, ne așteaptă o extindere a „domeniului rezervat“, în primul rând la R. Moldova și Polonia.
Dincolo de raportul de forțe, putem să ne întrebăm dacă există o justificare morală a Occidentului față cu Rusia. S-a argumentat că NATO, care a decis soarta războiului din Kosovo, nu ar avea dreptul moral să se opună „independenței“ Crimeei. NATO are baze în Kosovo, așa cum Rusia speră că și le va conserva pe cele din Crimeea. Argumentul are o anumită pondere, însă este criticabil: fosta secretară de stat Madeleine Albright consideră că independența Kosovo s-a produs în cadrul unor mari rearanjări în spațiul ex-iugoslav și nu are aceeași semnficație. Explicația este subtilă, dar bazele din Kosovo există încă, la mulți ani după război.
Argumentele economice atârnă greu în cumpănă. Europa realizează o cotă importantă a afacerilor ei cu Rusia. Dar și Rusia ar pierde enorm, având o economie mai fragilă. Cel puțin din acest punct de vedere, nimeni nu este interesat în avarierea gravă și durabilă a afacerilor între Rusia și UE.
Adeziunea imediată la UE a Ucrainei ar însemna o pierdere de identitate încă și mai mare a Uniunii, Ucraina neîndeplinind condițiile de aderare, și i-ar lărgi obligațiile față de un teritoriu al ei, obligații pe care nu se știe dacă și cum este capabilă sau doritoare să le onoreze. Acordul de Asociere, posibil, nu ar însemna o protecție suficientă.
Rămân sacrificiile și suferințele ucrainenilor, care atârnă greu în balanță. Ele nu pot să nu facă parte din ecuație. Dar achizițiile Maidanului nu feresc Ucraina de o revenire pe târâș a influenței rusești. Iar țara rămâne profund divizată, contradicțiile etnice se vor accentua, reconcilierea pare acum imposibilă între cele două naționalități.
Ceea ce niciun guvern nu-și poate permite să declare un comentator liber are dreptul să exprime: cea mai bună soluție dintre cele mai rele ar fi bipartiția Ucrainei. Dar este o soluție la rândul ei șchioapă, fiindcă nu există o linie de separație etnico-lingvistică precisă, cum se întâmplă, de pildă, în Elveția, unde limita dintre germanofoni și francofoni nu suferă nicio încălecare. Iar Rusia și-ar putea extinde pretențiile mult către Vest. Este o soluție de avarie, greu de pus în aplicare, care va aduce multe suferințe, dar mai bună decât un conflict generalizat și fierbinte.
Tratativele cu Rusia ale UE și NATO nu se pot face decât de pe o poziție de forță, îndeajuns de elastică spre a preveni o conflagrație, dar destul de dură pentru a fi disuasivă. Diplomații și decidenții ultimi au sarcina grea, aproape imposibilă, de-a face echilibristică pe coarda întinsă a raporturilor de forță. România, țară de linia întâi a NATO, țară de graniță a UE, nu poate decât să se conformeze acestei politici.
Avem în față o perioadă dificilă. Războiul Rece, economic, politic și posibilitatea încălzirii lui nu pot fi excluse. Un aranjament de ultim minut, cu revenirea la situația anterioară, este greu de imaginat. Ca altădată, s-ar putea să avem noroc, dar să nu contăm pe asta. //
 - Copy.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/06/Karol Nawrocki polonia.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/Foto Laura Stefan.jpg)
Comentarii 11
ion adrian - 03-20-2014
Poate ca merita citit si comentate opiniile dlui Dughin: http://romanian.ruvr.ru/2014_03_13/Razboiul-impotriva-Rusiei-in-dimensiunea-sa-ideologica-5799/
Răspundegerasie petragel - 03-16-2014
Autorul spune multe, dar nimic nu e asa de clar. Pe scurt, de ce s-ar baga NATO, UE< ONU etc sa apere un guvern care nu a fost rezultatul unor alegeri si care e posibil sa nu se mentina prea mult oricum? Sunteti siguri ca ucraineni vor izolarea fata de Rusia? Mai mult, sunteti siguri ca exista "natiunea ucraineana"? Mie oricat de anti-rus as fi, astea nu imi sunt clare. Pana una-alta armata ucraineana nu a miscat un deget sa ii goneasca pe rusi ori macar sa ii stanjeneasca. De ce s-ar lupta americanii, polonezii, romanii in locul lor?
Răspundeprofesoru - 03-16-2014
Albanezii din Kosovo erau persecutati de sarbi, asa ca nu-si puteau exercita dreptul la autodeterminare in cadrul Serbiei. Crimeea avea insa toate drepturile posibile - republica autonoma, limba rusa. Una e autodeterminarea, alta e secesiunea.
RăspundeIo din popor - 03-16-2014
felicitari pentru text! este prima si deocamdata singura analiza a problemei aparuta in limba romana si facuta de un roman! am o intrebare: de ce considera doamna Albright ca nu poate exista comparatie Crimeea/ Kosovo? acelasi lucru l=a sustinut si doamna Merkel dar nu am aflat argumentele!
RăspundeSPLEEN - 03-16-2014
Mai tineti minte cand gafeurul "incult si actoras, taranoi pus pe ura si razboaie", Ronald Reagan, vorbea de Imperiul Raului si ii cerea lui Gorbaciov sa darame zidul Berlinului iar cei mai "profunzi" si "informati" si "inteligenti" oameni fini din lume, sovietologii, vorbeau despre un URSS nemuritor si despre viitorul lumii ca un sincretism intre soviete si occident? Uitati-va acum la cata incredere, libertate, democratie, buna vecinatate, respect pentru lege si drepturile omului transpira viitorul nostru partener, Rusia. Ponta, Antonescu, toti uselistii, cu tot cu intelectualii USL-ului si expertii in nuante cu miros de KGB au aratat ani de zile ca sant ori imbecili, ori iresponsabili, ori tradatori. Irecuperabili, in toate trei cazurile. Subliniez irecuperabili.
Răspundegone fishing - 03-16-2014
Vesti bune: semnarea acordului politic de asociere a Ucrainei cu Uniunea Europeana va avea loc in 21 martie.
Răspundefane - 03-13-2014
- aduceti-va aminte de prabusirea pe aeroportul rus Smolensk a avionului polonez avand la bord pe presedintele Poloniei, avionul acela a fost "ajutat"de rusi sa cada ... presedintele polonez, un critic fervent al rusilor, mergea la o comemorare a atrocitatilor de la Katyn unde rusii au omorat 22000 de ofiteri polonezi luati prizonieri in debutul celui de al doilea razboi mondial ....
RăspundeCamelian Propinatiu - 03-12-2014
Cam de pe aceeasi pozitie, ca Rusia are si ea dreptatea ei, scrie si scriitorul USR Petre Romosan in Cotidianul (fara a recomanda bipartitia vecinului!), pe cand in Izvestia e un spisok deschis cu adeziunea intelectualilor la politica lui Putin in Ucraina, ale carui planuri sunt atat de secretizate incat el insusi nu le mai poate pricepe. Avantajul colateral e insa ca le-a dat la intelectuali de ghicit! Studiindu-le cinci ani la Dresden palavrageala, a inteles cat de vulnerabili sunt la mister si incertitudine, cum se blocheaza ei la clisee precum, vorba lui Iliescu Minerul, combaterea fascismului. Ei fac acum munca voluntara securista, combinatii informative de frizerie, uitand astfel rolul lor divin in societate, acela Zola de a protesta ca Bernard-Henri Levy sau Adam Michnik, de a practica Luminarea Poporului asupra binelui si raului. Amuzant e ca nu invatam nimic din istorie, facem aceleasi concesii pacifiste, ca in anii in care Rockefeller, Dupont si Ford aveau businessuri cu Reichul: olimpiada 1936, decuparea Cehoslovaciei, iar Crimeea nu e un Anschluss, ci un Danzig, ceea ce si explica de ce polonezii sunt atat de aproape de ucraineni, spre deosebire de formatorii de opinie din RO.
RăspundeStelian D - 03-12-2014
Europa occidentala este prea lesinata de dispute idiot-sinucigase precum LGBT si politica corecta - vedem trei rezolutii agresive in trei luni in PE, s-a sarit lejer calul -pentru a se trezi la realitate. Vestita flota ruseasca din Marea Neagra este o adunatura de lighene invechite, e adevarat, ticsite de mujici primitivi, antrenati si violenti. Orice copil care a jucat celebrul joc de batalii navale cu patratele stie ca doar o parte din flota italiana, cea mai importanta forta NATO in Mediterana, sprijinita eventual de citeva "barcute" ale puternicei flote britanice a Gibraltarului si de citeva "lotci" franceze de ultima tehnologie ar putea matura fundul marii Negre intr-o saptamina cu toata gramada de fier vechi a rusilor, si epava de la Costinesti ar fi mai functionala decit crucisatoarele ciolovecilor. Dar nimeni nu vrea razboi , logic, ar fi probabil o catastrofa totala, mai ales d.p.d.v. economic. Totusi, sa-l intrebam pe d-l Schroeder care e atitudinea Germaniei, cea mai importanta pentru moment in CE, nu-i asa? Drama Ucrainei este cutremuratoare si aveti dreptate, d-le Vianu, moral sintem alaturi de ei. Dar dimensiunile si puterile aproape de zero ale micului stat roman - mai nou ezitant, mincinos, chiar parsiv prin guvernul de doua parale pe care il avem in acest moment - ne-ar indemna sa ne zbatem mai mult pentru o solutie radicala din partea vestului, sint absolut convins de asta!
RăspundeGheorghe Popescu - 03-11-2014
Domnule Vianu, aveti dreptate si n-aveti. In primul rind ca situatia actuala este o re-editare a situatiei de dinainte de al doilea razboi, cind Hitler ar fi putut fi oprit (el singur a recunoscut-o). Marile puteri aliate au ezitat si a urmat cea mai mare conflagratie mondiala, cu pierderi de milioane de vieti. Asa ca daca aliatii accepta tacit situatia de acum s-ar putea sa porneasca un alt razboi, caruia nu-I va mai supravietui nimeni. Nefacind nimic acum o sa coste omenirea infinit mai mult in viitorul apropiat. Nimeni nu trebuie sa caute scuze rusilor, pentru ca nu au nici una. A fost politica lor de colonizare care a creeat situatia actuala, si cea mai buna dovada e Moldova de astazi. Iar scuza ca Europa face comert cu rusii iarasi nu-si are rostul. Singurul mod de a termina odata cu aceasta amenintare la adresa oricaror popoare care le stau rusilor in cale e sa fie izolati complet de lumea civilizata. Rusii nu au nimic altceva decit resurse naturale. In rest sint tamiie. Nu e doar Putin si camarila lui, e vorba de un popor care s-a de-civilizat in ultima suta de ani. Toti sau aproape toti rusii gindesc la fel si considera ca e dreptul lor la suprematie peste teritorii din ce in ce mai mari, care nu le apartin. Amintiti-va de atitudinea japonezilor de dinainte de al doilea razboi. A trebuit sa vina o forta mai mare ca ei sa-I potoleasca. Din pacate, ce a fost posibil cind existau doar 2 bombe atomice pe pamint, nu mai e posibil acum, cind pina si papuasii au arma atomica. Asa ca singura solutie consta in sugrumarea economica a Rusiei. Fara nici un fel de mila, pentru ca nici astia nu cunosc mila fata de nimeni. Din pacate, nemtii inca se mai intreaba temator (saracii) cu ce o sa-si incalzeasca fundul la iarna, iar englezii isi pun probleme de business. Ucrainienii au tot dreptul sa le bata obrazul europenilor. Parerea mea e ca aceste popoare estice n-au nici o sansa, ca vor fi dominate din nou, in scurt timp de catre rusi. Bush a avut dreptate cind vorbea de axa raului. Si sint sigur ca s-a gindit in primul rind la rusi, nu la tari arabe.
Răspundedaniel antonie - 03-11-2014
Daca Maica Domnului mi-a luat gandurile ieri lasandu-ma Nirvana, sa ajung la citatul idiot, despre a prioricii idiotizati de Jasper, noi, psihiatrii (stiu pentru ca in momentul aneantizarii gandirii am auzit 'ihi!'), si astazi in mod imediat prin voce imi spun(e): 'da-i bataie!', pe mine Tudor Vianu, psihiatru, nu politolog, ma intreb sunt nebun sau bun? Am curaj sa raspund public? “într-un cuvânt, unul din acele sărmane lucruri a căror mută urâţenie este tot aÅŸa de profund expresivă ca faÅ£a unui imbecil.†(http://cartebunaonline.files.wordpress.com/2013/03/296857-gustave-flaubert-doamna-bovary.pdf). Polirom: “ce mai, era unul din acele obiecte jalnice a caror uratenie fara glas exprima cateodata lucruri atat de profunde ca mutra unui idiotâ€. ieri: "From the same ghost: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=41&cap=9 I am confused! In Spain, Ireland or Romania, who's the slave of whom, Barbara? Cum era? The Mihail Milea voice, now involving myself: (...) again taken from myself!" si mai ieri: “Jaspers set about writing his views on mental illness in a book which he published in 1913 as General Psychopathology. This work has become a classic in the psychiatric literature and many modern diagnostic criteria stem from ideas contained within them. Of particular importance, Jaspers believed that psychiatrists should diagnose symptoms (particularly of psychosis) by their form rather than by their content. For example, in diagnosing a hallucination, the fact that a person experiences visual phenomena when no sensory stimuli account for it (form) assumes more importance than what the patient sees (content).†(http://en.wikipedia.org/wiki/Karl_Jaspers#Contributions_to_psychiatry) "http://en.wikipedia.org/wiki/Idiot how many analogies! It is the ghost, though myself, John JumpingJohn should have been hidden in the matter of all ourselves the dames!" Bataie in mine: e cam gresit! Dar poate intrebam un filosof politic expert in diplomatie http://www.humanitas.ro/c%C4%83t%C4%83lin-avramescu! Scuzele mele! Nu insinuez nimic! ca doar nu eu fac editia! “a master was descending from Jerusalem to Jericho (sic!) and he has fallen between the robbersâ€â€ (Master Jesus Christ) 13. On asp and on basilisk you shall walk and you shall step over the lion and over the dragon. (psalm 90) Daniel Antonie COPYRIGHTS. THESE TEXTS ARE NOT TO BE MADE PUBLIC BY ANY OTHER MEAN BUT WITH THE PERMISSION OF THE AUTHOR AND/OR ACCORDING TO HIS CONDITIONS HE HAS MENTIONED IN HIS WILL AND/OR (BOTH OF THEM) IN OTHER TEXTS. anatema lui eu, Epifanie Norocel, Ciprian Campineanu, ieromonah Stefan Savatie Bastovoi (out pagan!) si sinodului Bisericii Ortodoxe Romane (nu se aude nu se vede; sa ma schimb: schimba-ne-ar moartea pe toti odata), Miron Cristea (the claws of Michelangelo) Iustinian Marina (we are not worthy to be mentioned), antena 1 (cadea-ne-ar ochii daca mai vedem ceva de Daniel Antonie. Amin), Orange, Cristian Tudor Popescu, Ban, Ni
Răspunde