Stabilitatea legislativă, cheia rezistenței instituțiilor

Cred că e recomandabil să nu ne domolim avântul reformist și să îmbunătățim performanțele instituțiilor judiciare în cadrul legal existent.

Laura Stefan 20.12.2016
SHARE 3

De același autor

 

Perioada ultimilor zece ani din istoria re­centă este cea în care justiția a per­format, iar motivele trebuie căutate și în cadrul le­gislativ actual. Anul 2016 a fost unul în ca­re diversele crize care au zgâlțâit sistemul și mo­di­fi­cările de legislație sur­ve­ni­te nu au reușit tot­uși să fragilizeze instituțiile. Așa încât este recomandabil să nu ne domolim avântul re­formist și să îmbunătățim performanțele instituțiilor judiciare în cadrul legal exis­­tent. Pentru că e puțin pro­babil ca în următorii ani parlamentul să genereze acte nor­ma­ti­ve mai bune decât cele pe care le avem de­ja în vigoare.

 

Operele științifice din pușcărie

 

Subiectul operelor știinţifice produse de pușcăriași a ajuns rapid în presa inter­na­țională, care a scris despre bizara aplecare spre cercetare a condamnaților penal din România care se manifestă doar după in­trarea în pușcărie. Ministrul Justiției a vor­bit pe larg despre nevoia de a modifica le­gea, astfel încât calitatea științifică a lu­crărilor să poată fi evaluată obiectiv, iar de reducerile de pedeapsă să beneficieze doar cei care într-adevăr generează lu­crări științifice originale. De asemenea, mi­nistrul Raluca Prună a susținut că legea trebuie modificată astfel încât condamnații să nu beneficieze de reduceri care se pot cumula, ci doar de o reducere globală care să nu depindă de numărul de lucrări ştiin­țifice publicate. Au urmat discuții aprinse despre asimilarea muncii intelectuale cu munca fizică – pentru că reducerile de pe­deapsă se aplică și în cazul în care con­dam­nații prestează muncă fizică - și des­pre modul concret în care poate fi orga­ni­zată activitatea de verificare a calității şti­in­țifice a lucrărilor elaborate de către con­damnați. Încă de atunci am susținut pu­blic faptul că, într-o țară ca România, în care problema plagiatelor este una ende­mică, e nerealist să imaginăm un sistem care să funcționeze pentru condamnații pe­nal mai bine decât pentru cercetătorii aflați în libertate. Apoi, este dificil de sta­bilit care e nivelul de originalitate al unei opere științifice pentru ca autorul ei aflat în penitenciar să se califice pentru re­du­cerea pedepsei – urmează să aplicăm stan­darde maximale sau să recompensăm în­cer­carea onestă de a genera un produs ști­in­țific? De fapt, și în baza legii anterioare judecătorii puteau evalua critic cererile for­mulate de condamnați, putând să le re­fuze dacă ajungeau la concluzia că lucră­ri­le prezentate nu au caracter științific. De altfel, au existat decizii judecătorești în acest sens, dar această tendință s-a ma­ni­festat mai degrabă marginal, majoritatea judecătorilor ferindu-se să facă asemenea evaluări calitative, preferând să se bazeze pe concluziile formulate de comisiile din penitenciar. DNA a demarat o anchetă cu privire la modul în care se iau deciziile la nivelul comisiilor din penitenciare, dar, dincolo de eventualele sancțiuni penale, mecanismul administrativ trebuie schim­bat. Guvernul a adoptat o OUG prin care condamnații ar primi o reducere de 20 de zile pentru elaborarea de lucrări științifice, indiferent de numărul aces­tora; calitatea științifică a lucrărilor ar urma să fie eva­luată de o comisie ex­ter­nă (Consiliul Național al Cercetării Științifice). Ac­tul normativ se află acum în parlament, unde se dis­cută despre revenirea la va­rianta legislativă an­te­ri­oa­ră, care conferă beneficiul red­ucerii de pedeapsă pen­tru fiecare lucrare științifică elaborată.

 

Confiscarea efectivă, condiția eficienței

 

Un progres important s-a înregistrat în domeniul recuperării pagubelor generate prin infracțiuni. A fost operaționalizată Agenţia Naţională de  Administrare a Bu­nurilor Indisponibilizate (ANABI), prin adop­­tarea legislației secundare în acest do­meniu și prin numirea conducerii acestei instituții. Dacă în anii următori agenția va fi lăsată să își facă treaba fără influențe politice și fără intimidări, performanțele jus­tiției penale române vor crește sem­ni­fi­cativ. Pe lângă condamnările penale cu exe­cutare, vom începe să vedem confiscări sem­nificative care vor ajunge să fie puse în executare – adică se vor întâmpla și în practică, nu vor rămâne doar consemnate în decizia judecătorească. ANABI se va ocu­pa și de administrarea bunurilor in­dis­ponibilizate în cadrul procedurilor penale, asigurându-se că valoarea acestora nu va scădea pe durata procedurilor până la ire­levanță, așa cum se întâmplă acum. Ideea înființării unei structuri de acest tip nu este autohtonă – entități similare există și în Franța, Olanda, Marea Britanie, ca să dau doar câteva exemple. ANABI va car­to­grafia pentru prima dată în România or­di­nele de indisponibilizare și deciziile de confiscare. Vom avea, în sfârșit, o imagine completă și în timp real asupra acestor chestiuni, iar asta este prima condiție pen­tru îmbunătățirea performanței în materia confiscării efective a bunurilor obținute din infracțiuni.

 

CCR, decizii cu bătaie lungă

 

Curtea Constituțională a pronunțat de­ci­zii cu impact major asupra justiției penale în materia efectuării interceptărilor și în privința definirii abuzului în serviciu. Cu privire la interceptări, CCR a stabilit că în materie penală acestea trebuie efectuate de către organele de urmărire penală, de­clarând neconstituțională includerea în lis­ta celor care pot efectua interceptări a al­tor organe specializate ale statului. De­ci­zia a fost urmată de o OUG, mandatele de interceptare urmând să fie puse în apli­care de către ofițeri de poliție judiciară. O discuție aparte a privit mecanismul tehnic prin care se realizează interceptări în Ro­mânia și în special chestiunea separării fizice a sistemului prin care se realizează in­terceptări în materia siguranței na­țio­nale de cel care servește interceptărilor în materia justiției penale. Președintele Se­na­tului a susținut public propunerea înfiin­țării unei agenții, în subordinea parla­men­tului, care să se ocupe de interceptări. Pen­tru moment, soluția pentru care s-a optat este aceea a utilizării sistemului unic existent atât de către serviciile de infor­ma­ții – în materia siguranței naționale –, cât și de către poliția judiciară – în materia jus­tiției penale. Dezbaterea despre ne­ce­si­tatea construirii unor sisteme de sine stă­tătoare a fost amânată pentru mai târziu. În privința abuzului în serviciu, CCR a in­terpretat sintagma îndeplinește în mod defectuos și a decis că această infracțiune este constituțională în măsura în care con­duita sancționată penal constă în încăl­carea unor atribuții prevăzute de legile în vigoare. CCR a arătat că, pentru a se pu­tea antrena răspunderea penală (cea mai serioasă formă de răspundere), este ne­voie să se probeze încălcări grave ale legii și că ineficiența sistemelor de răspundere administrativă și disciplinară nu justifică aruncarea tuturor conduitelor potențial sancționabile în sfera justiției penale. Aceas­ta este una dintre tendințele ob­ser­vabile în ultimii ani în care justiția penală a început să performeze – în loc să își îndeplinească rolul de verificare și sanc­țio­na­re, organele de control administrativ pre­feră să se mărginească la a sesiza DNA ori alte structuri de parchet, considerând că, odată cu respectivele sesizări, rolul lor se încheie. Acest mod de operare este pro­fund greșit, pentru că nu orice încălcare a legii este susceptibilă de o sancțiune pe­na­lă (de altfel, simpla existență a sanc­țiu­ni­lor de tip administrativ și disciplinar sus­ți­ne această idee) și încarcă în mod ne­jus­ti­fi­cat justiția penală cu dosare con­s­trui­te în jurul unor fapte de mică importanță, ale căror consecințe ar fi putut să fie în­lătu­ra­te mai eficient prin alte mecanisme. În mod greșit se alimentează așteptări nerealiste la nivelul societății, care pri­vește spre jus­ti­ția penală cu speranța că aceasta va re­zolva toate problemele Ro­mâ­niei. Un exem­plu concludent este cel al mana­ge­ri­lor de spitale care, deși au fost trimiși în ju­decată în dosare de corupție, au con­ti­nuat să ocupe funcții de con­du­ce­re și să comită infracțiuni de natura celor pentru care fuseseră deja investigați. Aceas­ta este de fapt o disfuncționalitate a sistemului ad­ministrativ de gestionare a resurselor publice, nu o nereușită a sis­te­mului penal, deși această a doua opinie este mult mai răspândită în rândul opiniei publice.

 

Stabilitatea legislativă, un bun câștigat

 

Un ultim aspect de menționat în privința anului care tocmai se încheie este păs­trarea neschimbată a legilor justiției, în pofida dezbaterilor publice pe acest su­bi­ect. S-a vorbit mult despre cum ar putea fi îmbunătățit cadrul legal actual, despre schim­barea compoziției CSM, despre răs­pun­derea magistraților, despre proce­du­rile de numire în funcțiile de conducere din parchete și instanțe. Căutarea unor so­luții optime este un demers onorabil, dar cred că în încercarea de a găsi regle­men­tarea perfectă riscăm să pierdem echil­i­brul acceptabil pe care îl avem astăzi și care a permis consolidarea justiției și ie­șirea acesteia de sub controlul politic. Pâ­nă la urmă, dacă a existat o perioadă în is­toria recentă a României când justiția a performat, atunci ea este cu siguranță cir­cumscrisă ultimilor 10 ani. Iar, dacă acest lucru s-a întâmplat, motivele trebuie cău­tate și în cadrul legislativ actual. Cu alte cu­vinte, mai binele este de multe ori duș­manul binelui. Privind în viitor, nu văd motive să credem că în următorii ani parlamentul va genera acte normative mai bune decât cele pe care le avem deja în vi­goare. Așadar, cred că e recomandabil să nu ne domolim avântul reformist și să îm­bunătățim performanțele instituțiilor judi­ciare în cadrul legal existent.

Comentarii 3

Neutru - 12-31-2016

Stabilitatea legislativa, o notiune aparent corecta dar ... luata "la bani marunti" si comparata cu realitatea "acopera" multe marsavii legiferate in numele "reformei" dar in realitate doar pentru instapinirea si apoi incercarea de permanentizare a "sistemului" ... Ultimii 12 ani constituie o demonstratie concludenta !

Răspunde

Mircea Ordean - 12-24-2016

„...Este recomandabil să nu ne domolim avântul re­formist și să îmbunătățim performanțele instituțiilor judiciare în cadrul legal exis­­tent.” N-aș face un fetiș din ideea de reformă... (îh, ce denumire răsuflată! De-un sinonim mai proaspăt n-o fi loc?) Asta, și pentru că ditai drumul spre iad e plin de intenții bune... Mă uit la scrierile unor asemenea tineri și realizez că dacă n-au avut pînă acum curaj și/sau elasticitate pentru a diminua limbajul de lemn al educației, vor avea ceva probleme în fața realității...

Răspunde

MIHAI 2 - 12-21-2016

Circa 40 de decizii ale Curtii Constitutionale care proclama DEFICIENTE MAJORE si DE FOND ale Codului Penal si Codului de Procedura Penala au fost ani de zile ignorate in numele aceleiasi STABILITATI LEGISLATIVE. Ar fi destul de trist ca vreo institutie sa isi bazeze RESZISTENTZA pe cele doua Coduri in actuala lor forma INCA NECONSTITUTIONALA. Pur si simplu asta nu poate continua - si nici practica lui Pristanda CURAT NECONSTITUTIONAL, DAR UMFLATI-L ! *** In ceea ce priveste cele 3 minunate legi ale justitiei adoptate EUROPEAN in vara lui 2004 / cand stabilitatea legislativa nu conta deloc deloc de vreme ce au fost modificate prin HEI RUP dupa doar un an , in vara lui 2005 / este de observat un detaliu. Macar o schimbare este absolut necesara. Numirea procurorilor sefi ai Parchetelor la propunerea Ministrului Justitiei de catre Presedinte o fi fost utila poate cand ministrul era Macovei, iar Presdinte era Basescu. De luni incolo vom avea cine stie ce ministru al justitiei , asa incat o renuntarea la STAREA DE URGENTZA si o mutare a atributiei propunerii la CSM este urgenta.

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22