Bugetul Dragnea-Grindeanu, construit pe o iluzie statistică

Schiţa bugetului pentru 2017 ca­re propune factura de cheltuieli a sta­tului în acest an s-a finalizat chi­nuit, după o tentativă ne­reu­şi­tă de a acomoda promisiunile elec­torale ale PSD cu realitatea eco­no­miei. Bugetul de stat este o cons­trucţie periculoasă pentru economia României, de­oa­re­ce pleacă de la o ipoteză nerealistă, anume că statul va încasa în plus faţă de anul tre­cut 36 de miliarde de lei, cam 4% din produsul intern brut (PIB), salt niciodată reuşit de vreo eco­no­mie europeană. Tot atât de ne­rea­listă este pre­su­pu­ne­rea că eco­no­mia va creşte cu 5,2%, procent scos din pălărie din laboratoarele Comisiei Na­ţio­nale de Prognoză, instituţie care şi-a refăcut cal­cu­le­le după ce ini­ţial estimase o creş­tere ceva mai lentă a economiei.

Cifrele din pălăria CNP

Aici se ascunde şi o şmecherie care sfidează regulile financiare, anume aceea că bugetele de stat se construiesc luând în calcul prog­noza de toamnă a instituţiei specializate, nu o estimare re­tu­şată, pentru a acomoda pre­ten­ţii­le programelor electorale. Res­pec­tabilitatea şi credibilitatea insti­tu­tului de prognoză ar fi impus păs­trarea estimărilor iniţiale, dar atunci s-ar fi ales praful, pro­ba­bil, de câteva promisiuni de cam­pa­nie. Nu ar fi prima trăznaie a institutului, care n-a învăţat ni­mic din eşecul năucitor din 2009, când susţinea că economia Ro­mâ­niei va creşte cu 2,5%, iar buge­tul acelui an s-a făcut în această ipoteză, cu rezultatul năpraznic al derapajului cheltuielilor, al pră­bu­şirii economiei sub povara unui deficit de nesusţinut. Şi atunci, ca şi acum, noua gu­ver­nare a avut nevoie de mai multe ministere, deci a cheltuit în plus aiurea.

Ministere noi, cheltuieli noi

Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii are o factură de cheltuieli mai mare cu mai mult de jumătate de miliard (594 de mi­lioane) de lei faţă de anul tre­cut, când treaba se rezolva prin­tr-o agenţie a Ministerului Eco­no­mi­ei. Risipa se da­to­rea­ză ma­jo­ră­rii chel­tuielilor pen­tru ac­ţiuni ex­terne, ce­ea ce nu e rău, dar, în pa­ralel, scad su­mele alocate di­ver­selor cotizaţii da­torate instituţiilor in­ter­naţionale.

Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, alături de premierul Sorin Grindeanu

Deci vom par­ti­ci­pa la mai multe târ­guri inter­na­ţio­nale, dar ne re­strângem rela­ţi­i­le cu forurile in­flu­ente. Crearea ce­lor patru mi­nis­tere noi a pre­su­pus un efort fi­nanciar de aproape 700 de mi­lioane de lei, bani în plus faţă de sumele cheltuite în acelaşi scop de instituţii fără mi­niştri plini.

Paradoxul reducerii contribuţiei la UE

În esenţă, schiţa bugetului este construită pe supraevaluarea creş­terii economice, a veniturilor sta­tului şi pe subevaluarea chel­tu­ie­lilor acestuia, avertizează Con­siliul Fiscal. Experţii Consiliului trag un semnal de alarmă în ce priveşte „posibila subdi­men­sio­na­re a cheltuielilor de personal și adăugând acestora rezerve noi în ceea ce privește po­ten­țiala sub-bugetare a agregatelor asis­tență socială, cheltuieli cu dobânzile și alte transferuri“. Alt­fel spus, s-ar putea ca statul să se împrumute la costuri mai mari, ca serviciul datoriei publice să consume mai mulţi bani, într-un moment în care în piaţa fi­nan­ciară internaţională cresc toate dobânzile, ceea ce ne va afecta ne­gativ. Tot Consiliul Fiscal atra­ge atenţia că magicienii bugetului au „economisit“ 1,7 miliarde de lei prin scăderea „inexplicabilă“ a contribuţiei datorate de Ro­mâ­nia bugetului Uniunii Europene. O gândire care contrazice întreg eşafodajul bugetar, cel construit pe o creştere cu 5,2% a eco­no­mi­ei! Cum banii datoraţi UE depind de PIB, probabil că guvernanţii au calcule secrete care descriu o creştere mult mai lentă a eco­no­miei, aşa încât vom transfera mai puţini bani acolo decât în 2016. Un alt artificiu al bugetului cons­tă în subevaluarea cheltuielilor sociale, în ciuda promisiunilor elec­torale, care vor scădea cu 821 de milioane de lei. Scad şi chel­tuielile de

personal, cu 867 de mi­lioane de lei, aşa, în ciuda creş­terilor salariale trâmbiţate.

Penalizarea serviciilor de informații

În schimb, se înregistrează scă­deri masive de cheltuieli la ser­vicile de informaţii, un aver­tis­ment politic care ignoră însă to­tal şi iresponsabil complicata con­junctură internaţională de se­cu­ritate. Într-un moment în care lumea se schimbă, există tensiuni externe, persistă pericolul tero­rismului, ambele servicii de in­formaţii, şi cel intern, SRI, şi cel extern, SIE, au bugete mai mici. SRI are un buget cu 177 de mi­lioane de lei mai mic decât cel de anul trecut, cu tăieri masive ale cotizaţiilor datorate instituţiilor internaţionale în care este (a fost?) membru, sau la fondul pen­tru securitatea internă. Serviciul de Informaţii Externe pierde şi el 10% din banii alocaţi anul tre­cut pentru funcţionare, în prin­cipal fiind tăiate sumele necesare cheltuielilor de capital. Și aici sunt tăiate cu aproape o treime „contribuţiile şi cotizaţiile la or­ganisme internaţionale“. De alt­fel, constatăm o abordare ge­ne­ra­lă, vizibilă şi la Ministerul de Externe, aceea că sunt bani mai puţini pentru cotizaţiile datorate organismelor internaţionale, gest care trebuia lămurit, precis, de unde ne retragem, caz cu caz, de ce şi cu ce efecte în planul po­ziţiei şi cuvântului României în lume.

Ministerul Apărării, „favorizat“ după refacerea schiţei de buget și în urma poziției tranșante a pre­ședintelui Iohannis, a primit to­tuși 2% din PIB, conform an­gajamentelor României în fața par­tenerilor NATO.

Cinci riscuri ignorate

Bugetul de stat descrie în esenţă două lucruri: de unde vin şi cum se cheltuiesc banii.

Primul risc este cel al supra­evaluării veniturilor. Nu există niciun element economic clar care să arate că, printr-o magie, anul acesta vom încasa 31% din PIB, procent contrazis de esti­mă­rile, prudente, ale Consiliului Fiscal, care prevede chiar o scă­dere a veniturilor statului, un­de­va la 26% din PIB. Această di­fe­renţă, de 5% din PIB, este echi­valentă cu adâncirea deficitului bugetar, dincolo de limita de 3%, considerată confortabilă, dar deja cam mare. Ce efecte ar avea ne­realizarea veniturilor? Fie statul nu va avea bani pentru investiţii, medicamente sau alte proiecte pro­puse de ministere, fie va chel­tui încăpăţânat şi deficitul va de­raia.

Apare astfel al doilea risc, anume tăierea ratingului de ţară, cu efecte imediate asupra costurilor la care se împrumută statul, deci cu o majorare a cheltuielilor de do­bândă, care vor adânci de­fi­ci­tul. Atenţie, acum ratingul este la limita inferioară a ţărilor re­comandate pentru investiţii, o tă­iere ne-ar coborî în grupul celor nefrecventabile, care plătesc mai mult. Nu pătimeşte doar bugetul de stat, ci şi companiile ro­mâ­neşti care se împrumută în va­lută.

Al treilea risc este scăderea in­ves­tiţiilor, care vor fi primele ca­pi­tole sacrificate atunci când banii nu ajung, oricare ar fi dorinţa fierbinte de a respecta promisiuni şi calcule de afaceri.

Al patrulea risc este amplificarea inflaţiei dincolo de limitele pre­vi­zionate, ca efect combinat al con­sumului vioi, al leului sub pre­siune şi al scumiprii petrolului.

Al cincilea risc este bugetul pen­tru 2018, când s-ar putea de­monstra că nu pot fi susţinute de economie facturile de cheltuielile nesăbuite. Ca atare, s-ar putea pu­ne problema majorării unor ta­xe şi impozite, probabil prin aban­donarea cotei unice în fa­voarea impozitului progresiv. Această cotă unică va fi, probabil, vinovatul de serviciu pentru puţinătatea veniturilor.

O iluzie statistică

Schiţa bugetului de stat pentru 2017 este în esenţă o iluzie sta­tistică menită să susţină un pro­gram de guvernare populist, care nu are însă forţa de a susţine un reviriment sănătos al economiei. Este o victorie fragilă asupra ser­viciilor de informații, a inte­re­selor naţionale ale României, a prezenţei sale în lume, într-un mo­ment complicat pe scena in­ternaţională. Un pericol al de­te­riorării conturilor ţării este şi presiunea care se creează asupra mo­nedei naţionale, care stă con­fortabil pe un munte de valută, dar care se volatilizează rapid, în caz de criză globală. Aşa cum arată tensiunile din jur, se pare că 2017 va fi un an de volatilitate uriaşă în pieţele internaţionale, însă, deşi textul care însoţeşte bugetul punctează, lejer, po­si­bi­litatea,­ construcţia sa o ignoră. Un element de noutate este Co­misia Naţională de Prognoză, ca­re strigă acum că economia va du­dui în 2017.