De același autor
Politicienii au votat, la unison, o lege care permite românilor care au împrumutat franci elveţieni pentru a-şi cumpăra locuinţe să-şi convertească acum creditele în lei. Peste 50.000 de clienţi ai băncilor care au preferat împrumutul în franci elveţieni vor mai fi avantajaţi de o dispoziţie a legii, care stabileşte că schimbul de monede se va face la cursul „istoric“ de la data în care fost acordat creditul. Desigur, poate fi un avantaj relativ, deoarece conversia la cursul „istoric“ va presupune şi aplicarea dobânzii asociate leului în acea perioadă, care era, ne reamintim, mare și care a făcut din leu o monedă nefrecventabilă pentru clienţii băncilor. Deci reglementarea ar putea demonstra, la aplicare, că socoteala din Palatul Parlamentului nu se potriveşte cu realitatea de la ghişeul bancar.
Băncile cu probleme se vor lupta, în surdină, până la capăt. Iar bătălia finală nu se va da la Curtea Constituţională, unde bancherii vor invoca chestiunile delicate ca discriminarea între clienţi sau caracterul retroactiv al legii, ci la Washington, unde se vor cere despăgubiri. Deja una dintre bănci a apelat la arbitrajul curţii specializate a Băncii Mondiale, Centrul Internaţional pentru Soluţionarea Disputelor legate de Investiţii (The International Centre for Settlement of Investment Disputes - ICSID). Juriştii susţin că nu ne ajută la mare lucru denunţarea acordurilor bilaterale de protejare a investiţiilor, deoarece băncile pierd banii pe care i-au împrumutat în vremea când acordurile funcţionau, iar de la denunţare până la anularea acordurilor trece ceva timp. Este deci posibil ca Trezoreria statului să scoată din vistierie miliarde de dolari pentru a plăti daunele provocate de euforia electorală şi de interesele particulare ale unor iniţiatori.
Deci băncile îşi vor reface socotelile, vor căuta să-şi recupereze pierderile şi noi, cetăţenii obişnuiţi, care fie nu avem credite în monede exotice, fie nu avem deloc împrumuturi, vom achita nota de plată a politicienilor. Marea îngrijorare însă a investitorilor străini este seriozitatea României, maniera în care ţara înţelege să-şi respecte angajamentele. În plus, volatilitatea legislaţiei, care schimbă regula jocului şi pentru trecut, este neliniştitoare.
Rămâne însă deschisă întrebarea: de ce politicienii nu s-au gândit să reglementeze piaţa imobiliară, acolo unde s-a născut criza pe care acum o plătesc băncile şi clienţii lor? Unii consideră că băncile, atunci când au evaluat locuinţele pe care erau rugate să le crediteze, ar fi ştampilat preţul de piaţă al acestora. Din păcate, nu era treaba băncilor să evalueze proprietăţi, ele doreau doar să-şi evalueze riscul asumat prin creditare, acoperit în parte şi de avansuri.
Brokerii de real estate percep şi acum comisioane uriaşe, procentuale, atât de la cumpărătorii, cât şi de la vânzătorii locuinţelor. Ce servicii prestează ei unui client pentru a încasa 2% din valoarea locuinţei a cărei vânzare o intermediază, iată o întrebare cu răspuns dificil. În general, singurul serviciu prestat cumpărătorului este exerciţiul de vizionare a casei, adică antamarea unei întâlniri cu proprietarii la adresa locuinţei mult visate. De ce nu s-au gândit legiuitorii să evite un nou salt speculativ al preţurilor imobiliare şi să stabilească tarife, în lei, pentru fiecare serviciu pe care ţi-l prestează un intermediar? De ce avocaţii au tarif orar, iar brokerii de real estate pot încasa procente de mii de euro pentru simpla dezvăluire a unei adrese?
Legiuitorii ar mai fi putut face un gest de reglementare a pieţei imobiliare dacă ar fi obligat Uniunea Notarilor să publice, măcar trimestrial, după modelul Franţei, preţurile medii pe oraşe, regiuni şi cartiere. Asta ar fi fost referinţa pieţei imobiliare, deoarece platforma pe care se întâlneşte cererea cu oferta în tranzacţiile cu case şi terenuri este biroul notarial.
Desigur că este mai vesel asaltul asupra sistemului bancar, fragilizat de propriile erori, de aglomeraţia pe o piaţă prea mică pentru atât de multe bănci şi de aplicarea unor standarde prea rigide pentru o clientelă prea sensibilă. Unele bănci vor rezista, altele, mai mici, vor avea probleme de capital, dar în general sistemul se va echilibra. Cei care vor pierde vom fi noi, clienţii tăcuţi ai băncilor, care ne-am luat sau ne vom lua credite în lei, monedă fragilă, aşezată pe o economie riscantă. Apare riscul să luăm credite mai puţine şi mai scumpe, deoarece, nu-i aşa, prezentăm, ca ţară, un uriaş risc de neplată. Cât despre cei care acum se consideră victime, deoarece nu s-au gândit că francul elveţian este o monedă riscantă și au ignorat avertismentele din presa economică a timpurilor, sau nici măcar nu au citit vreun rând, poate că a venit vremea să înţeleagă că nimeni nu este responsabil pentru ignoranţa proprie. Nu banca trebuie să-ţi expună riscurile, tu trebuie să iei o decizie bazată pe cunoaştere atunci când îți asumi o povară de dimensiunea unui credit împrăştiat pe 30-35 de ani. Continuând aşa, cu decizii nesăbuite în registru personal sau în mediul politic, riscăm să devenim noi o ţară „exotică“.
 - Copy.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2024/05/foto 1 interviu joja pag 8.jpg)
Comentarii 5
Ciuma rosie - 11-05-2016
Nu poti nega vina celor care au luat imprumutul fara sa ia in calcul cresterea monedei, ar fi chiar absurd, asa cum un prieten cu credit in franci se plangea ca banca nu l-a avertizat ca ar putea creste francul. Masura este discriminatorie fata de cei cu imprumuturi in Euro sau dolari (daca exista) si mai discriminatoare pt cei care nu au niciun fel de imprumut. Este doar o pomana electorala care va fi platita pana la urma de noi toti. De ce sa platesc eu pt ca niste cetateni au facut o afacere paguboasa cu banca? In cazul asta si ei ar trebui sa plateasca de exemplu, restantele la intretinee a unora si altora. Daca francul ar fi scazut si bancile ar fi cerut re-evaluarea la cursul istoric, care ar fi fost reactia imprumutatolor? PS Nu lucreaz la banca, nu am avtiuni la banci sau ceva asemanator, doar pun niste intrebari.
RăspundeCiuma rosie - 11-02-2016
Nu poti nega vina celor care au luat imprumutul fara sa ia in calcul cresterea monedei, ar fi chiar absurd, asa cum un prieten cu credit in franci se plangea ca banca nu l-a avertizat ca ar putea creste francul. Masura este discriminatorie fata de cei cu imprumuturi in Euro sau dolari (daca exista) si mai discriminatoare pt cei care nu au niciun fel de imprumut. Este doar o pomana electorala care va fi platita pana la urma de noi toti. De ce sa platesc eu pt ca niste cetateni au facut o afacere paguboasa cu banca? In cazul asta si ei ar trebui sa plateasca de exemplu, restantele la intretinee a unora si altora. Daca francul ar fi scazut si bancile ar fi cerut re-evaluarea la cursul istoric, care ar fi fost reactia imprumutatolor? PS Nu lucreaz la banca, nu am avtiuni la banci sau ceva asemanator, doar pun niste intrebari.
RăspundeB. - 10-26-2016
avem cei mai de rahat jurnalisti sau comentatori economici din lume! sunt ata de prosti - desi citeaza lucruri ca Nobelul pe contracte doar dupa ureche - incat oricine cu cateva notiune occidentale de baza de economie rade si cu fundul! in plus, pe langa ignoranta, jurnalistii economici din romania sunt cei mai vanduti si mai arondati, fie oficialilor de la BNR ori de la guvern fie diversilor moguli, baroni de afaceri si altii! suntem caput varza la capitolul asta! eu nu cred ca cineva mai cioteste presa economica romaneasca - e mai tabloida ca ziarul "Libertatea", deloc substanta, vezi titlurile fanfaronade cu care publica niste mazgaleli, desii unii jurnalisti din astia se cred vedete si savanti, ba ii mai fac si ministri grupurile mediatico-intelectualo-politice d ela noi! Va mai amintiti cu speculantul Ionut Popescu - jurnalist cu ASE, care insemna prostie in Romania - ajuns ministru care a speculat fondul Proprietatea si altele! la fel cu Paslaru, ajuns nu stiu pe ce criterii ministru! Isar vrea la BNR...
Răspundebogdan - 10-26-2016
BNR e vinovat, ca nu le-a reglementat cum trebuie! N-o sa recunoasca niciodata cineva d ela BNR, dar asta e adevarul : cand s-a liberalizat contul de capital cu aderarea la UE toti de-acolo neavand experienta si neinvatant de la Thailanda si altii au crezut ca o sa fie numai miere, ca Romania e subbancarizata, ca e pe crestere ca e prea jos si nu poate decat sa creasca etc (poti sa cauti articole sa vezi ce ziceau toti trancanitorii de la BNR care apar in publica!), deci ei au fost complet imprudenti! caci chiar si liberalizand contuld e capital se putea gasi masuri administrative in spirituln libertatii capitalului in UE care sa limiteze indatorarea in valute straine cu risc mare de mismatch! cum n-au reusit sa tina inflatia sub control, asa au ratat si reglementarea financiara - nu numai in Romania, dar vorbim de Romania acuma! e o rusine ca nimeni de la BNR nu recunoaste asta, ca sa poata invatat din greseli! iar jurnalisti din astia care nu stiu decat sa scrie comentarii oficioase si laudative pentru maretul Isarescu - care s-a descurcat mai bine dupa criza, decat inainte - nu fac decat sa induca publicul in eroare si sa ascunda adevarul! Isarescu si BNR nu sunt dracul, dar n-au vazut problema creditelor in valuta, riscul d emismatch pe curs! si n-au vazut nici criza imobiliara, la naiba n-au nici azi un indice public al preturilor imobiliare! e in epoca pietrei si a arogantei analiza economica a BNR!
RăspundeAdi - 10-25-2016
Dar va intreb doamna, strict legat de aparitia imprumutului in franci pe piata din Romania, cine se face vinovat? Clientul obisnuit? Sau sistemul bancar si BNR-ul? Pai de acolo incepe problema. Va faceti ca nu vedeti! Foarte bine! Alti insa nu merg pe aceasta cale si bine fac! Dar de demersul celorlalte tari din regiune care s-au fript ca si Romania, de ce nu scrieti in ceasta analiza? Ca Ungaria si Croatia au inceput de mult aceasta cruciada antifranc! Cata au scos din visteria lor pana acum ? Cate procese au pierdut? Haideti scrieti, documentati-va si scrieti! Daca tot faceti o analiza faceti-o pana la capat. Ca Romania nu este singura afectata de acest fenomen.
Răspunde