Liberalii au jucat "la impuse" agenda lor fiscală

Lidia Moise 03.03.2015

De același autor

Nu se poate ignora perspectiva liberală de modernizare a ţării, dar ideea rămâne la nivel retoric atât timp cât nu este dezvoltată punctual.

 

Nimic spectaculos în programul de gu­ver­nare al liberalilor, ca atare puţine şanse de a primi aplauzele contribuabililor. În­ce­pem să înţelegem enervarea liberalilor la vederea seducătoarei ofer­te fiscale social-democrate, ca­re a lăsat liberă imaginaţia plătitorilor sufocaţi de bi­ruri. Social-democraţii au ţâşnit cu o ofertă fiscală ten­­tantă, deşi incon­sis­ten­tă, li­berală - fără să scape din vedere propriul bazin elec­toral -, şi corectivă, de­şi erorile reparate le apar­ţin.

 

Programul liberal este deci centrat pe edu­caţie, sănătate şi demografie. Un colaj de principii, evident bune, dar care va avea nevoie de bani grei pentru a fi apli­cat.

 

Liberalii promit să acorde educaţiei şi să­nătăţii 6% din Produsul Intern Brut, nivel la care se va ajunge gradual, în următorii ze­ce ani. Mai promit o recalibrare a sala­riilor din învăţământ, de aşa manieră în­cât, în 2025, salariul de debut al unui pro­fesor să fie 90% din PIB per capita, în ter­menii puterii de cumpărare. Asta ar fi în­semnat ca, în 2013, când PIB per capita în termenii puterii de cumpărare era de aproa­­pe 19.000 de dolari, potrivit Băncii Mon­diale, un salariu net articulat pe al­go­ritmul ăsta să fi fost de 5.588 de lei, sumă echivalentă cu 1.866 de dolari pe lună. Cam de trei ori cât salariul mediu din de­cembrie 2013. Desigur, peste zece ani vom avea alte taxe, alt PIB per capita şi altă pu­tere de cumpărare. Ambiţia asta poate fi atinsă dacă ţara, adică bugetul, are bani. Iar ţara are bani dacă economia duduie, parafrazând un fost lider liberal.

 

Politica economică a liberalilor este fra­gi­lă, deocamdată. Lipsesc pro­iectele clare, concrete. Ca­pitolul energie, de pildă, de­zamăgeşte prin lipsa de vigoare şi perspectiva opa­că, vagă, bănuită printre rânduri. De pildă, ideea de a oferi o fiscalitate atrac­ti­vă investitorilor în ex­plo­ra­rea-exploatarea hi­dro­car­burilor ar fi trebuit să fie mai clară: cât cedăm, cui şi de ce, cu ce efecte pentru populaţie. Aici însă apare o idee interesantă, anume, ca o parte din ve­niturile fiscale ale exploatărilor de ţiţei şi gaze să revină autorităţilor locale.

 

Liberalii rămân la ideea că ar putea im­pune guvernanţa corporativă prin listarea la bursă a unor pachete minoritare de ac­ţiuni. E o perspectivă naivă, potrivit că­reia fără pachete de control ale in­ves­ti­to­rilor se va schimba stilul de management, şi asta s-a observat în exerciţiul de pă­că­lire a FMI-ului orchestrat în 2012, când cu alegerea managerilor privaţi.

http://www.revista22.ro/nou/imagini/2015/1302/22_plan_PNL_(lidia)_2015.jpg

Nu se poate ignora perspectiva liberală de modernizare a ţării, dar ideea rămâne la nivel retoric atât timp cât nu este dez­voltată punctual. De altfel, enunţurile pro­gramului rămân la un nivel didacatic, te­o­retic şi neatractiv. Te plictiseşti citind, nu-ţi sare în ochi, aşa cum ar fi normal, mă­sura concretă, modelul ales. A promite eficienţa e uşor, a o obţine este cheia suc­cesului, dar drumul, traseul până la re­for­me trebuie descris cu abilitate pentru a fi înţeles, asumat şi sprijinit de populaţie.

 

Politica fiscală este prudentă, potrivită con­juncturii. Observăm, dincolo de ni­ve­lul taxelor, o aplecare către bunăstarea populaţiei, deoarece i se promite o re­du­cere a poverii fiscale pe facturile de în­tre­ţinere. Liberalii au de gând să perceapă o TVA de 9% pe facturile de gaze, energie şi apă, ceea ce lasă sute de lei în buzunarele scofâlcite ale familiilor. Este vestea bună a acestui program, concretă şi uşor de apli­cat. Nu mai putea fi vorba de o scădere bru­tală a fiscalităţii după carnavalul fiscal social-democrat, care i-a speriat pe cei de la Comisia Europeană încât au ripostat, ra­pid, şi au transmis îngrijorări şi aver­tis­mente privind stabilitatea fiscală a ţării.

 

Strangularea treptată a taxei pe stâlp este o idee greu de digerat, deoarece lumea vrea măsuri aplicabile rapid, acum şi aici. Renunţarea la suprataxa pe carburanţi es­te benefică şi de neevitat, având ca efect re­ducerea consumului, deci nu şi-a în­de­plinit misiunea pentru care a fost creată. În esenţă, viziunea liberală este ataşată unui stat minimalist, deci care nu va chel­tui bani aiurea cu cohortele de angajaţi. Liberalii propun schiţa unui program echi­librat şi asta se vede nu doar din prudenţa afişată în faţa sistemului fiscal, ci şi din in­tenţiile de a aplica măsuri care să sti­mu­leze atât angajarea tinerilor, cât şi a po­pu­laţiei obligate de legile ultimilor ani să mai muncească încă, anume cei trecuţi de 55 de ani. E o abordare nouă, binevenită, pe care Germania, de pildă, o avea de mult în politicile sale sociale.

 

Desigur, schiţa acestui program se va ra­fi­na, pe măsură ce liberalii se vor instala la putere, având atunci toate informaţiile ne­cesare croirii unor programe şi pâr­ghi­i­le concrete pentru a le aplica. Deo­cam­dată, agenda fiscală, cu TVA de 19%, re­nun­ţarea la artificiile fiscale de tip suprataxarea car­buranţilor şi promisiunea unei revoluţii fis­cale, aşezate, cumpănite şi aducătoare de prosperitate după alegerile din 2016, este un exerciţiu de luciditate, cum ar spu­ne un filosof celebru.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22