Taxa pe afacere sau radicalizarea populismului

După impactul dur cu realitatea finanţelor limitate ale ţării, guvernanţii au intrat în panică şi încearcă acum să impună măsuri radicale, de tipul impozitului pe cifra de afaceri, al impozitului pe venitul global sau al confiscării pilonului II.

Lidia Moise 04.07.2017

De același autor

 

Cabinetul Dragnea 2 pare măcinat de febra populismului radical, de inspiraţie britanică. Dacă Victor Ponta era fascinat de laburiştii lui To­ny Blair, Dragnea & Co. sunt adepţii ra­di­ca­lilor din UKIP, Partidul In­de­pen­denţei Marii Britanii. UKIP a fost singur partid european care a încercat să seducă elec­toratul cu promisiuni fi­nanţate prin introducerea im­pozitului pe cifra de afaceri a companiilor. Retorica UKIP este asemănătoare cu po­veş­tile PSD-iste. Starbucks a ra­portat un profit de 13,4 mi­lioane de lire sterline la o ci­fră de afaceri de 380 de milioane de lire. Con­tribuţia pentru bugetul de stat a scăzut în acest an la 2,7 milioane de lire de la 7 mi­lioane de lire, cât era anul trecut. Cum e po­sibil ca o afacere mare care vinde cafea în toa­tă ţara în cești de hârtie cu 2,50 lire bu­cata să plătească o taxă pe profit de mai pu­ţin de 1% din cifra de afaceri?“, se întreba re­toric Patrick O’Flynn, purtătorul de cuvânt al UKIP, adăugând că partidul cunoaşte răs­pun­sul-soluţie la această întrebare. Totuşi, într-o democraţie aşezată precum cea britanică nici măcar exaltaţii din UKIP nu şi-au permis să as­cundă publicului măsurile dure de com­pen­sare, aşa cum a procedat gruparea Dragnea. Presa britanică şi analiştii au criticat dur ini­ţiativa impozitării cifrei de afaceri, iar elec­to­ratul a aflat din timp ce efecte ar putea avea măsura: tăierea investiţiilor, retragerea unor companii mari din afacerile bri­tanice, acompaniată de şo­maj masiv şi, nu în ultimul rând, slăbirea lirei sterline. Ei bine, electoratul britanic a pe­na­li­zat partidul radical care i-a scos din UE şi, cu un scor slab de 1,8% din totalul vo­turilor, UKIP nu are niciun mem­bru în parlamentul bri­tanic.

 

În România, liderii PSD au câş­tigat alegerile prin promisiuni fără acoperire, căci în iureşul electoral au re­fuzat să răspundă clar şi sincer la întrebarea „şi banii, de unde vin?“. O lecţie pentru un electorat imatur. După impactul dur cu rea­li­tatea finanţelor limitate ale ţării, guvernanţii au intrat în panică şi încearcă acum să im­pună măsuri radicale, de tipul impozitului pe ci­fra de afaceri, al impozitului pe venitul glo­bal sau al confiscării pilonului II, intenţie ne­ga­tă de lideri, dar prezentă în subtext, deoarece vistieria publică a pensiilor a devenit un sac zdrenţuit, care ar putea rezista vreo doi ani şi jumătate cu banii pilonului II, fără a consuma veniturile bugetului de stat.

 

Impozitul pe cifra de afaceri e utilizat, cu pre­ca­uţie, exclusiv pentru afacerile mici în toa­tă lu­mea. Precauţia vine din înţelegerea faptului că impozitul pe cifra de afaceri nu se poate apli­ca start-up-urilor, din raţiuni de lo­gică eco­nomică, deoarece, în primii ani, un bu­si­ness mic, de început, are pierderi. Într-un re­gim fis­cal normal, care impozitează pro­fi­tul, com­pa­niile care au pierderi şi le pot recupera în timp.

 

Nu există în acest moment o ţară în care idei de tip UKIP să prindă viaţă. Comisia Eu­ro­peană pregăteşte, preventiv, probabil sub im­pulsul dat de experimentul UKIP, o legislaţie cla­ră care să excludă aventura. „Măsura pro­pusă contravine noii directive europene în dez­batere publică, Common Consolidated Cor­porate Tax Base – CCCTB, plasând astfel Ro­mâ­nia în afara tendințelor nucleului dur al UE“, avertizează membrii Camerei de Comerţ Ro­mâno-Americane (AmCham), care se opun, cu argumente, măsurii.

 

Pe de altă parte, impozitul pe cifra de afaceri are reputaţia de a inhiba investiţiile, deoarece companiile nu-şi mai pot recupera banii chel­tuiţi. Pentru mulţi teoreticieni, impozitul res­pectiv este o taxă pe investiţii care inhibă şi inovarea, deoarece penalizează companiile mari care pot investi în fabrici noi, în cer­cetare sau în sisteme de distribuţie.

 

Iată de ce primele reacţii ale investitorilor în fra­gila noastră piaţă de capital au penalizat cu duritate marile companii, a căror valoare de piaţă a scăzut dramatic, nu atât din cauza de­claraţiei privind desfiinţarea pilonului II de pensii, care a contribuit, e drept, la panica in­vestitorilor, cât, mai ales, din cauza şocului pri­vind intenţia de a aplica impozitul pe cifra de afaceri.

 

Incertitudinea este mare: guvernanţii nu au lămurit care este cota de impozitare pe care ar folosi-o, lăsând doar să se înţeleagă că ar putea aplica trei trepte de impozitare 1%, 2% şi 3%. Analistul financiar Iancu Guda arată că impactul aventurii fiscale ar fi dramatic pen­tru firmele româneşti: o treime ar intra în pro­cedură de faliment. „Aproape jumătate din firmele active în România sunt expuse unor impozite în creştere începând cu anul 2018. Ana­lizând posibilităţile pragmatice de opti­mi­za­re a fluxului de numerar (operaţional, in­vestiţional şi financiar), aproximativ 60% din­tre aceste companii nu vor putea să acopere povara fiscală în creştere. Astfel, aproximativ una din trei companii care activează în Ro­mâ­nia sunt expuse riscului de a intra în in­sol­venţă din cauza noilor măsuri fiscale privind impozitarea tuturor firmelor în funcţie de venit“, spune Guda. Şi acesta este doar preţul aventurii de inspiraţie UKIP pe care l-ar plăti afacerile. Dar oamenii care lucrează acolo? Dar leul? Sau ne ne vom întoarce la perioada ani­lor ’90, când statul, izolat, mărea salariile şi ti­pă­rea bani, nu neapărat în această ordine. 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22