De același autor
Pericolul mare, ni se inculcă acum ideea, nu este reprezentat de putregaiul, incompetenţa, corupţia din instituţiile statului român, de complicităţile criminale ale unor oameni de acolo cu clanuri locale de crimă organizată, ci de militarii de la Deveselu. Adică de trupele NATO, de SUA, adică de garanţii securităţii noastre şi a Europei în faţa ameninţării dinspre regimul de la Kremlin.
După „cazul Caracal”, în ţară simţi mocnind revolta publică faţă de instituţii de siguranță națională afectate de politizare, care au dovedit disfuncţii grave şi care, din neprofesionalismul, din indolenţa unor oameni, poate din implicarea lor în reţele infracţionale, au ratat salvarea vieţii unui copil care le ceruse disperat ajutorul. Vezi, de asemenea, surpându-se încrederea publică în aceste instituţii, o situaţie care va avea efecte incalculabile în primul rând pentru cetăţeni. În paralel, asişti aproape neputincios la deciziile şi declaraţiile unei clase politice aflate la limita iresponsabilităţii. Iar în fundal vezi faţa unei Românii roase de corupţie, şi mică şi mare, afectate de sărăcie, de probleme economice, de migraţie masivă, o Românie învecinată de state care fie au ele însele mari probleme, fie au interese geostrategice total diferite, vezi ameninţări externe serioase planând ţării; toate, vulnerabilităţi ce pot fi speculate şi amplificate. O campanie de demonizare a NATO, a SUA – unici garanţi ai securităţii noastre, ai securităţii întregii regiunii –, de instigare a populaţiei împotriva lor, de slăbire dirijată a încrederii publice în ele, de inculcare a ideii că nu avem nevoie de aşa ceva pe teritoriul ţării este extrem de riscantă. Ea vine mănuşă regimului de la Kremlin ostil nouă, ostil democraţiei şi tuturor valorilor occidentale.
În acest context, tragedia de la Caracal este fructificată de unii în interes personal ori în interes politic şi, iată, de câteva zile, deturnată în interes geostrategic. Aşa s-a ajuns ca, de la un articol de presă ce leagă în mentalul colectiv, fără probe, soldaţii americani de la baza Deveselu de atrocităţile comise de un individ căruia i se conturează profilul de criminal în serie, discuţia publică să fie dusă spre NATO şi SUA. E posibil ca de favoruri sexuale oferite de fete din acea reţea de prostituţie din Caracal, cercetată în 2012 de DIICOT, să fi beneficiat şi doi-trei cetăţeni americani detaşaţi în zonă, pe timpul construcţiei Bazei de la Deveselu, nu „soldaţii americani” cum se afirmă, dar pentru această afirmaţie nu se aduce nicio dovadă. În plus, vorbim de fapte din anii 2011, 2010, probabil, dosarul DIICOT fiind trimis în judecată în mai 2012, iar Baza de la Deveselu a devenit operaţională abia în octombrie 2013.
Articolul, cum era de aşteptat, a fost preluat rapid şi de canalele de propagandă ale Kremlinului – care, de altfel, la scurtă vreme după dispariţia Alexandrei Măceşanu, au început să marşeze pe ideea legării NATO de ceea ce se petrece la Caracal –, şi de o parte din presa autohtonă, ziarişti sau doar părerologi la televiziuni ori pe reţelele de socializare. Întâmplător, aceiaşi care, de ani de zile, au dus umăr la umăr războiul lui Liviu Dragnea şi al camarilei sale cu „statul paralel” şi cu cei care ne „colonizează” şi ne „încalcă suveranitatea”.
În context apar şi nişte stranii coincidenţe. De exemplu, momentul în care această fată, victimă a reţelei de prostituţie, caută presa pentru a vorbi despre episodul prin care a trecut, amintind de americani de care ştia din auzite („Ştiu că pe fete le ducea la NATO, la Deveselu. În casă auzeam tot felul de discuţii despre americani”, or e improbabil ca acolo să se poată intra cu prostituate, chiar jurnaliştii indicând că fetele se prostituau într-un local din comună). Moment care coincide cu perioada premergătoare vizitei preşedintelui Klaus Iohannis la Washington; vizită în care sunt anunţate a fi discutate cu preşedintele american teme de interes în legătură cu Parteneriatul Strategic, aspecte legate de NATO, de cheltuielile pentru apărare, de relația pe energie. Tot coincidenţă, dezvăluirile au loc în perioada în care a fost anunţată actualizarea tehnică a sistemului antirachetă Aegis instalat la Deveselu. La fel, straniu este modul în care aceste dezvăluiri vin acum, când Poliţia şi Ministerul de Interne sunt într-o criză – nu doar de imagine – fără precedent, în care ies la iveală complicităţi criminale, în care sunt indicii tot mai clare că în zona Caracal traficul de persoane şi prostituţia controlată reprezintă, de ani de zile, o afacere înfloritoare, că structurile de informaţii, inclusiv cea de informaţii şi protecţie internă a MAI, care trebuia să ştie despre încrengăturile mafiote, să le prevină sau măcar să le contracareze, nu au făcut nimic; nimic pentru a le stopa.
Pericolul mare, ni se inculcă acum ideea, nu este reprezentat de putregaiul, incompetenţa, corupţia din instituţiile statului român, de complicităţile criminale ale unor oameni de acolo cu clanuri locale de crimă organizată. Nu, duşmanul – aşa afirmă propaganda rusă şi ceea ce am putea numi idioţii utili care au preluat informaţia şi o contextualizează în funcţie de interese – îl reprezintă militarii de la Deveselu. Adică trupele NATO, adică SUA. Cei care ne apără de agresivitatea vecinului de la Est, vecin care ne-a impus, cu tancul şi cu alegeri fraudate, o dictatură de aproape 50 de ani, vecinul care urăşte democraţia şi care se înarmează nuclear pentru a „dialoga” cu partenerii incomozi – explozia unui rachete cu propulsie nucleară, petrecută zilele trecute la Arhanghelsk, stând dovadă în acest sens –, vecinul care le-a cerut SUA, în urmă cu câteva luni, distrugerea scutului antirachetă de la Deveselu, care protejează Europa de tiruri de rachete balistice.
